17,945 matches
-
Sau, pe același subiect predilect: "Prostul-prost, prostul pur și simplu, prostul modest este o categorie ce dispare văzînd cu ochii: proștii sunt în general pretențioși, au idei și fac mare caz de ele. Ideile, însă, nu sunt un produs al inteligenței. Există foarte mulți proști inteligenți și foarte mulți pe post de inteligenți. În clipa cînd ești pe post de om inteligent ești aproape pierdut: nu mai ai dubii". Și încă: "este mult mai ușor să vorbești despre inteligență decît despre
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
produs al inteligenței. Există foarte mulți proști inteligenți și foarte mulți pe post de inteligenți. În clipa cînd ești pe post de om inteligent ești aproape pierdut: nu mai ai dubii". Și încă: "este mult mai ușor să vorbești despre inteligență decît despre prostie". Sau cu referire la "femeile inteligente" ce se mîndresc cu o inteligență masculină: "E lamentabil: femeile sunt ființe divine, înzestrate cu un geniu imanent. Dacă ascultăm cu atenție, cum făceau Montaigne și Moliere, putem auzi de la femei
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
În clipa cînd ești pe post de om inteligent ești aproape pierdut: nu mai ai dubii". Și încă: "este mult mai ușor să vorbești despre inteligență decît despre prostie". Sau cu referire la "femeile inteligente" ce se mîndresc cu o inteligență masculină: "E lamentabil: femeile sunt ființe divine, înzestrate cu un geniu imanent. Dacă ascultăm cu atenție, cum făceau Montaigne și Moliere, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert, ...liber cugetătorť el însuși, denunțase ca stupidă așa-zisa
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert, ...liber cugetătorť el însuși, denunțase ca stupidă așa-zisa ...liberă cugetareť (prin personajul farmacistului Homais), ea este ...în vigoareť, sub înfățișări mai elegante". De fapt, impietatea e un atentat nu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
fascinante mișcări: M-a frapat că, dintre noi, din generația mea și din cea care m-a precedat, cei mai deștepți, mai buni și mai cultivați erau legionari". Disputele ce aveau loc reprezentau, ca să ne exprimăm astfel, o hărțuire a inteligenței de către ea însăși. Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
exprimăm astfel, o hărțuire a inteligenței de către ea însăși. Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente foarte subtile". A fost cu adevărat un "fenomen crucial în devenirea istorică a vieții intelectuale, sociale și politice românești, crucial și de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente foarte subtile". A fost cu adevărat un "fenomen crucial în devenirea istorică a vieții intelectuale, sociale și politice românești, crucial și de neocolit". Tragedia a venit în ultima etapă a mișcării
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ciclului, rămânând la final cu acel sentiment al unei mari împliniri artistice. Spectacolele acestei noi producții se impun, după opinia noastră, printre cele mai bune ale timpului, după marile repere Otto Schenk și Patrice Chereau. Sven Bechtolf a știut cu inteligență, rafinament artistic și profesionalism să "recitească" mitul niebelungilor într-o viziune a omului modern care caută să descopere în legendă înțelesuri adânci ale existenței umane. Am văzut nenumărate producții pe DVD ale tetralogiei, unele dintre ele depărtându-se cu mult
Ringul wagnerian pe Ringul vienez by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7045_a_8370]
-
public. În treacăt, Dulce ca mierea e glonțul patriei era socotit "roman comercial". Succesul cărților sale era atât de mare încât Laurențiu Ulici afirma că autorul romanului Prins a fost "cel mai citit prozator al anilor 68-73". Tânărul, cu o "inteligență limpede, înainte de orice, tăioasă ca o lamă de diamant" (Dumitru Micu), nu numai că scria romane complexe, dar avea o capacitate extraordinară de a crea audiență, dobândind astfel alura de vedetă pop a literaturii acelei perioade. Succesul romanelor românești Prins
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
intim, autobiografismul romanelor), paratextuale (fotografia unui tânăr "emaciat" de pe coperta romanului Prins sau titlul retoric/persiflant și autorul în haine militare de pe coperta primei ediții din Dulce ca mierea...) sau autobiografice (dragostea Zoiei Ceaușescu pentru tânărul romancier, farmecul personal și inteligența lui sclipitoare) au concurat la crearea unei dimensiuni legendare pentru cititorii acelor timpuri. "Supracodul" ideologic a facilitat scrierea bestseller-ului comunist (Eugen Negrici). Azi cititorii îi mai urmăresc încă aparițiile publicistice sau editoriale prin prisma acelui capital important de simpatie
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
formulele narative populare utilizate, obținem o operă demnă de a fi analizată. În jurnalul Întoarcerea, diaristul scrie despre o "conștiință compartimentată", referindu-se, fără îndoială, la relația biografie vs. operă. Ei bine, această conștiință este răspunzătoare de disponibilitatea, flexibilitatea și inteligența de tip llosian ale romancierului de a scrie în mai multe genuri populare. Utilizarea persoanei întâi este esențială pentru înțelegerea romanelor lui Petru Popescu. Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei, În coasta lui Adam, Oaza sunt interesante prin prisma
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
el în presă" pentru că "mulți habar n-au cine a fost". Teamă nejustificată: presa a preferat tăcerea. Cităm din portretul colegului nostru: "Cel mai omenos chirurg din România ultimilor 50 de ani ș...ț. În meseria lui era de o inteligență sclipitoare și avea intuiții salvatoare. Cu ani în urmă se spunea în București că dacă nici Setlacec n-are ce să-ți facă trebuie să te resemnezi. Cu sprîncenele lui care semănau cu aripile întinse ale unui corb venerabil, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
francezi"), pentru un popor care s-a plictisit, devenind, prin asta, admirabil, pentru veacul în care Franța a cucerit, luminos, lumea, plictisindu-se copios și discret: "Secolul cel mai francez este al XVIII-lea. E secolul devenit univers, e veacul inteligenței dantelate, al fineții pure, al artificialului plăcut și frumos. E și veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru trecerea vremii." Un neam de femei deștepte și de salonarzi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru trecerea vremii." Un neam de femei deștepte și de salonarzi spirituali, exersați în nobila meserie a superficiului: "Ce a iubit Franța? Stiluri, plăcerile inteligenței, salonul, rațiunea, micile perfecțiuni." Nimic din suflul marilor drame, din rătăcirile lipsei de măsură: "Dacă Dante ar fi fost francez, ar fi descris doar Purgatoriul. Unde ar fi găsit în sine tării pentru Infern și Paradis, și cutezanța suspinelor extreme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
pieței de carte sunt încărcate cu balastul, adesea indigerabil, al unor tomuri pe care nimeni, în afara autorilor lor, nu e dispus să le bage în seamă. Că acest balast e alcătuit din cărți moarte din fașă sau din scăpărări de inteligență speculativă este un detaliu care nu schimbă cu nimic înfățișarea fenomenului: valuri de literatură abstractă măturînd plaja culturală dispar cu aceeași repeziciune cu care au apărut. În comparație cu tracasările profesionale ale practicanților oficiali, viața unui trăitor pe cont propriu a filozofiei
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
mici. Toate mințile, Virginia, fie că sunt ale oamenilor maturi sau ale copiilor, sunt mici. În acest mare univers al nostru, omul este o simplă insectă, o furnică, iar intelectul său este foarte mic, în comparație cu lumea fără margini, masurată prin inteligența capabilă de a înțelege și cunoaște întregul adevăr. Da, Virginia, există un Moș Crăciun. El există la fel de sigur ca iubirea, generozitatea și devotamentul, și știi că ele abundă și dăruiesc vieții tale frumusețea și bucuria cea mai înaltă. Vai, trist
Da, Virginia, Moş Crăciun există - cel mai citit editorial din toate timpurile () [Corola-journal/Journalistic/70874_a_72199]
-
încercase să le reediteze. E împotriva închistărilor și stereotipurilor critice atât în literatură, cât și în arta filmului. Riscurile criticii hedoniste și relativismul axiologic sunt evidențiate de eseist. Cum va constata și Lucian Raicu, "omul-text de o extraordinară însuflețire a inteligenței palpită în fiecare frază și în fiecare întorsătură de frază: umanitatea și calitatea intelectuală a prezenței lui N. Steinhardt se percep împreună, ca și cum n-ar fi vorba, ca la alții, de realități distincte, de virtuți (totuși) diferite, de valori deosebite
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
la dramele oamenilor. Din acest punct de vedere, proza Gabrielei Adameșteanu seamănă cu cea a lui Nicolae Breban. Alături de stilul foarte îngrijit, aceasta este latura care conferă romanelor Gabrielei Adameșteanu gradul foarte ridicat de artisticitate. Scris cu multă sensibilitate și inteligență, romanul de debut al Gabrielei Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile, este, după mai bine de trei decenii de la apariție, mai actual ca niciodată. O carte prin care cei de ieri își vor redescoperi fărâme din propria tinerețe, iar cei
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
pericol. ortopraxia cum spunea părintele Andrei Scrima a celora care reduc actul credinței la ritualuri prompt executate, la pelerinaje pioase și interesate și la manifestări de ordin exterior. Nu strică un pic de studiu: biblioteca nu e chiar iad și inteligența nu e neapărat un păcat. Da, intelectul poate să greșească, dar și afectul poate să greșească, emoțiile te pot duce unde nu vrei și nu trebuie. Nu există viață spirituală fără riscuri. Biserica riscă să rămână izolată dacă nu întreprinde
Andrei Pleşu: Biserica noastră are o înclinaţie folclorică () [Corola-journal/Journalistic/80806_a_82131]
-
tinerețe o cultură literară solidă, mult deasupra celei a contemporanilor, a fost pentru puțină vreme judecător, renunțînd la o carieră pentru care nu avea chemare - așa cum făcuse și Russo; dar, mai ales, cenzurat de propria sa cultură și de o inteligență superioară, a scris foarte puțin, a publicat cu greutate, înspăimîntat de ideea contactului cu publicul. Și, din nefericire, s-a stins prematur ca și Russo, tot de ftizie și tot pe la vîrsta de 40 de ani, înainte de a fi apucat
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui Bolintineanu și al altora), ci luîndu-și în serios rolul de moralist. Avea, pentru această întruchipare, toate însușirile cerute: cultură întinsă, orizont lingvistic de mare lărgire, o bună cunoaștere
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
a condus economia în timpul Marii Crize din 1932, perioadă întunecată pentru întreaga lume, ca și pentru Molvanîa. Atunci, hiperinflația a obligat oamenii să se ducă la cumpărăturile zilnice cu roabe pline de bani. Cu o mișcare care a depășit în inteligență comunitatea financiară globală, Szlonko Busjbusj a rezolvat problema, declarând roaba monedă oficială. Chiar și după ce s-a retras, Busjbusj a continuat să muncească fără răgaz pentru unificarea numeroaselor facțiuni oponente ale Molvaniei. El a convocat și a condus pentru un
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]