9,535 matches
-
larg) nu adversari, cum ar putea părea la prima vedere, ci aliați, dată fiind împrejurarea că în opera și în acțiunea lor au îmbinat frecvent valorile vechi cu unele trăsături ale înnoirii. Junimea, în bună parte, gruparea Vieții Românești, tra-di-ționalismul interbelic constituie exemple convingătoare. Ce miză ar putea avea azi conservatorismul intelectual? Jeronimo Moscardo, bunăoară, socotește că umanismul contemporan se definește printr-o opoziție atît față de "barbaria ferocității", acea dezlănțuire a părții instinctuale a omului, în curs de amplă desfășurare, cît
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
profesor, în care își amintește cu dureroasă nostalgie de fostul său profesor de fizică și chimie de la Liceul "Spiru Haret", Artur Voitinovici. Acest profesor (al cărui nume nu a trecut decât prin acest text în afara cercului de absolvenți, din perioada interbelică, ai liceului) este, omul care, în mod indirect, a trasat destinul științific al lui Mircea Eliade. Pentru că, își amintește Alexandru Paleologu, de numele lui Mircea Eliade a luat cunoștință din revista liceului, "Vlăstarul", primită cu ocazia serbării de sfârșit de
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
românesc din Haemus am propus o schemă tipologic-evolutivă, compusă din patru "moduli": Eminescu, "ultimul (mare) romantic" al Europei, creator al limbajului poetic românesc și matrice a întregii modernități literare în România. Mainstream-ul modernist (moderat) reprezentat de cei patru "mari" din interbelic: (1) Arghezi, ca autor al primei "revoluții" posteminesciene a limbajului poetic (revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
poeziei pure" mallarmeene) și introductorul temei "balcanice" tratate în aceeași cheie - (4) Blaga, care transfigurează modern mentalitatea tradițională, arhaică, iar prin ecourile din Expresionismul german recheamă setul de influențe care, în alt moment, modelaseră personalitatea poetică eminesciană. Avangarda "eclectică" din interbelic, reprezentată de: (1) Vinea, ca mare "animator" și go between al curentelor europene de avangardă în România - omologul, să zicem, al lui Ramon Gomez de la Serna, în Spania - (2) Tzara (cu poemele românești): verigă de legătură cu avangarda franceză - (3
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
Suprarealismului târziu (postbretonian), ceilalți doi fiind, tot după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis. Acest algoritm al modernismului românesc nu cuprinde, cred eu, vreo omisiune majoră. Poate doar s-ar face simțită lipsa lui Fundoianu din galeria avangardei interbelice și a lui Gherasim Luca dintre suprarealiști. Și unul, și altul însă și-au dat cu adevărat măsura novatoare în poezia lor de expresie franceză, cea românească fiind mai tradițională. După cum se poate observa, cadrul temporal este aproximativ 1878-1948, adică
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
speranță de redresare pledează și succesiunea istorică a perioadelor faste din 40 în 40 de ani în istoria literaturii române, cu mici variabilități datorate evenimentelor istorice: 1840-1848 (literatura prepașoptistă), 1875-1890 (consolidarea și afirmarea deplină a grupului junimist), 1920-1935 (vârful modernismului interbelic), 1965-1975 (neomodernismul postbelic) și... 2005-2015 (un alt posibil moment de vârf al literaturii române, pe care nu știu cum îl vom numi). Pentru simplificarea diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933, 1970, 2010. Acestea sunt și perioadele cele mai
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de un spirit cultural întrepid. Croniarul a reținut articolul "Tînărul Ion Negoițescu: devenirea unui mare critic" (II) de Bogdan Crețu, un exemplu remarcabil de analiză distantă și echilibrată a aventurii politice în care Negoițescu s-a lăsat prins în anii interbelici. Sau studiul comparativ "Divina Comedie în echivalări românești" de Eleonora Cărcăleanu, consacrat feluritelor variante de traducere a capodoperei lui Dante, sub semnăturile lui George Coșbuc, George Buznea, George Pruteanu, Marian Papahagi, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu și Alexandru Marcu. "Traducerile Divinei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
Troica aminti-ri-lor. Sub patru regi. Memorialistică de cea mai bună ca-li-tate și proză scrisă pe măsură, cartea a coagulat - cu de-plină îndreptățire - numai recenzii favorabile, dar a întârziat să revină fie în topuri, fie în tentativele de regândire a interbelicului, fie - măcar - în bibliografiile universitare dedicate perioadei. Amintirile exacte și impecabil echilibrate ale autorului, întinse de la primii ani ai secolului și până în 1944, se văd concurate eficient de o stranie amnezie - înflorită în doar jumătate de deceniu - a celor mai
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
apare ca o frăgezire a discursului doar în raport cu caracterul academic inițial al lucrării. Altminteri, tehnica e mai degrabă judicioasă și nimic mai mult. Și o conștientă piedică în calea lecturii marcat pleziriste. Atunci când, după turul de forță prin arhivele publicațiilor interbelice - Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat -, Paul Cernat trece de la decupaje la defrișări critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat și începe să amintească de cronicarul aplicat cu același nume (sunt remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
G. Bacovia (1916), Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi (1927), Joc secund de Ion Barbu (1930), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de V. Voiculescu (1964), Necuvintele de Nichita Stănescu (1969). Acesta, prin talentul său excepțional, a reînnodat tradiția cu poezia interbelică, tradiție la care "atentaseră forțele antinaționale ale comunismului impus de sovietici". Aproape idolatrizat, Bacovia devine "Ideea Bacovia... un fel special de rugăciune pentru câțiva din generațiile care i-au urmat". Numeroase emisiuni îi sunt consacrate lui V. Voiculescu, zeul tutelar
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
prozei contemporane, alături de alte titluri din domeniul nuvelei și povestirii: Ioan Groșan, Caravana cinematografică și alte povestiri (ediție definitivă), cu o prefață de Nicoleta Cliveț; Cristian Tudor Popescu, Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative, antologie și prefață de Mihai Iovănel. Din proza interbelică sunt reeditați numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul Buna-Vestire (ediția a VII-a, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu), prefață de Eugen Simion, și Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Alături de acești prozatori sunt cuprinși doi critici: Eugen Simion, Timpul trăirii
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
a dublei tentații Orient - Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
consecință, ca reper al dinamicii creației, fie ea la nivelul întregului fenomen, fie la nivel individual, intervalul 1934 - 1964, atunci această ,,dinamică" este una negativă, entropică, un simplu sinonim al alienării estetice și al disoluției morale. Artiști importanți din perioada interbelică, pe care instaurarea regimului comunist i-a surprins în plină activitate și în deplină forță creatoare, printre care mulți insurgenți din cel de-al doilea val avangardist, fie au tăcut și au căzut, într-un fel sau altul, în dizgrație
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
certe ale funcționării limbajului. Generația de artiști care se afirmă la începutul acestui interval evolueză într-un sens invers decît predecesorii săi și reconectează limbajul la nevoile firești de exprimare ale picturii; ea face acest lucru atît prin recuperarea valorilor interbelice, cît și prin deschiderea spre valorile europene, în măsura în care acest acces este posibil. Pionierii acestei desprinderi de realismul socialist, la început mai timid, apoi din ce în ce mai ferm, renunță la iconografia oficială, părăsesc imaginile de șantier, scenele de muncă din fabrici și din
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
sunt, nu sunt nici sigure, nici făurite pentru ca natura să inventeze ar-borele, nu și dulapul?" Cu această interogație își în-cepe Ramón Gómez de la Serna prologul la "romanele nebuloasei", iar cititorul, chiar dacă nu este familiarizat cu stilul "nebulitic" al scriitorului spaniol interbelic, e tentat să intre de îndată în jocul acestuia. Fie și numai pentru că nu îi mai crede demult pe romancieri, iar acest incipit promite că Omul pierdut e altceva, poate o scriere capabilă să alunge orice urmă de monotonie sau
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
se intercondiționează. Însemnătatea lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre postbelice este una de prim rang. Înaintea unor Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Marin Sorescu ș.a., autorul Prognozei meteorologice a propus o conștiință estetică ce depășea legatul interbelicului , cu o iradiere încă foarte puternică, în sensul unei degajări a discursului liric de aparatul cosmic vizionar sau rațiocinant ermetic ce-l susținea. Formula pe care o prezenta, vădind o aspirație spre repunerea în drepturi a unei ordini a lumii
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
propriu în progresivă hașurare. Continua absorbție de trecut politic și social are o miză de ordinul istoriei literare, dar și una morală. Prin lectura atentă a operelor confesive (memorii, jurnale, evocări, corespondență, interviuri), devine posibilă reconstituirea unor epoci dispărute: cea interbelică, regretată amar, și cea a comunismului autohton, postbelic, la care se privește înapoi cu mânie. Me-mo-ria-listica nu este citită și înțeleasă aici nici ca document nud, nici ca rezervor inepuizabil de lucrături de culise, sforării, picanterii (pe care, altfel, autorul
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim într-adevăr diabolic, cum a fost cel comunist, pentru a reumaniza climatul social și sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27 era furibundă împotriva acelei stări de lucruri care ar fi trebuit
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
opere unice. Iar cei 99 de ani pe care n-a mai apucat să-i ducă pînă la capăt, l-au găsit pe Barbu Brezianu lucid și împlinit în el însuși, ca ultim reprezentant al unei mari generații de intelecuali interbelici, în care coexistau armonios și poetul, și scriitorul, și traducătorul, și cercetătorul, și istoricul de artă, și savantul, dar și combatantul ferm și eficient pentru cauza înaltă a integrității patrimoniului artistic național și a coerenței noastre simbolice. Drum bun în
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet. Contează un singur lucru, în interbelicul ca o commedia dell'arte: libertatea de-a-ți juca șansa. Cît ar fi, altminteri, de neagră, de calică, de lacomă de onoruri cîștigate greu și refuzate altora, care stau, famelici, la rînd, lumea asta care se straduiește să înflorească după
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Oscar Steinhardt nu s-au împlinit. Existența sa și a familiei sale avea să ia o întorsătură dramatică. El însuși își va pierde proprietățile succesiv (din Pantelimon, din Calea Moșilor, din Strada Armenească, de la Clucereasa, lângă Câmpulung, unde tot în interbelic fusese inginer 10 etc.), ajungând, după 1958, să locuiască împreună cu fiul lui într-o mică garsonieră din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea să muncească până la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl găsim la Fabrica de sticlă de la
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
cabinetul de consultații se afla... o scoarță românească, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dată fiind obârșia bucovineană a doamnei Freud... De bună seamă, existența Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia noastră interbelică: stă acasă, se ocupă de educația copiilor, participă la reuniunile mondene etc. Nu este prinsă, cu alte cuvinte, de frisonul "activismului" feminist din perioada "anilor nebuni" de după război. [...]
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
state independente curând după "revoluția de catifea" din 1989, printr-un divorț tot "de catifea". În 1993 a încetat să mai figureze pe harta Europei o țară de mărime mijlocie, respectată în lume atât pentru trecutul său democratic din perioada interbelică, cât și pentru curajoasa încercare de a ieși din totalitarism creînd un socialism "cu fața umană", în timpul Primăverii de la Praga. În anii de după prăbușirea comunismului, pe de o parte, garnitura cea nouă a politicienilor slovaci a preferat ca în locul complicatelor
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
cu impactul extrem de redus al emigrației românești, o veche insulă de dreapta într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și revoluționarism, vede lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]