1,806 matches
-
înoată jumătatea timpului invers?” era adesea transformată în „țiparii înoată jumătatea timpului invers”. Însă una de genul „Toate funcțiile memomorfe sunt funcție homomorfe?”, incomprehensibilă, era foarte rar transformată în „Toate funcțiile memomorfe sunt funcție homomorfe”. Prin urmare, transformăm în afirmații interogațiile al căror sens îl înțelegem ușor. Cu cât o frază este mai ușor de înțeles, cu atât creierul îi creează o reprezentare mintală care este mai greu de șters. Dimpotrivă, creierul nu îi prea poate forma o reprezentare mintală a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ei. Caleidoscopul identitar al lui Rahimi provine din rizomi di verși, nu doar literari sau lingvistici, căci imaginația sa se hrănește în egală măsură și din a 7a artă, dimensiune care îi îmbogățește vizi unea și în același timp adaugă interogații asupra scriiturii sale, pe care le întîlnim practic în toate textele lui. Gîndește el mai întîi în imagini sau în cuvinte? Cînd i se pune această întrebare, autorul ezită, dar nu încearcă să tranșeze problema: Cînd scriu, am un limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al intervalului, unde cei doi "gemeni" ai Eu-lui sfărîmat se devorează reciproc, se substituie unul altuia, sau se tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o viziune unificatoare, transgresivă, dinamică. Construcția unei grile de lectură viabile, aplicată la imaginarul corpului și axată pe triada reprezentări, trăiri, practici ale corpului apare cu atît mai ambițioasă cu cît subiectul ales pare mai degrabă un concentrat exploziv de interogații decît de certitudini, iar instrumentarul metodologic se deplasează pe nisipurile mișcătoare ale unei producții literare în care nu mai există repere clare, nici curente, nici școli, doar vagi tendințe și un sentiment general de nevoie de reabilitare a narațiunii, după
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
C) Iar frontiera lumii reale pare să nu mai constituie ultima frontieră... Un alt unghi de abordare permite analiza imaginilor identitare reflectate de societate sau de mediul înconjurător, căci convențiile și oglinda exterioară sunt și ele motoare autoficționale puternice. Integrare, interogație, respingere, disimulare sunt tot atîtea mijloace de lectură indirectă a unei viziuni asupra sinelui. Și aici, cei doi scriitori se repun în discuție și în ficțiune în chip original, instituind în fapt, dincolo de aprențe, un joc provocator, uneori sadic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
raportul compatibilității cu trăsăturile definitorii ale fenomenului a constituit, de bună seamă, o provocare pentru autoare, care își justifică opțiunea subliniind importanța curentului, a mutațiilor produse în foarte multe domenii ale culturii, ca și în viața cotidiană, mutații ce suscită interogațiile cele mai firești privind cauzele, necesitatea și efectele lor. Prin urmare, departe de a fi o aventură care nu duce la nimic, de la care nu se așteaptă nimic, studierea postmodernismului atrage atenția asupra unui fenomen vrednic de interes pentru cercetătorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmat că nu oferă nici un loc de critică și observație obiectiv, în afara lui, și care asimilează orice scriere în interiorul său, ca parte integrantă? În acest context, câteva precizări par a fi necesare. Importanța curentului, a mutațiilor și în special a interogațiilor ridicate în multe din domeniile culturale, dar și ale vieții de zi cu zi fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
permite lui Lyotard să nu țină cont de vreo succesiune necesară a lor, și chiar să vorbească despre postmodernism după modelul viitorului anterior). În dorința de a accede la un înțeles al postmodernismului, Hal Foster pleacă de la o secvență de interogații fundamentale, printre care se regăsește și aceea a relaționării dintre acest curent și modernism. Deși observă că starea de lucruri actuală trimite către ideea că dacă există vreo șansă ca proiectul modern să fie salvat, aceasta este doar depășirea lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de multe ori slabe argumentări teoretice și analize confuze ale fenomenului, virtuțile poziționării lor țin de evitarea pretențiilor exagerate care rezultă din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
desfășoară la toate nivelurile un proces de demolare a autorității, decanonizare a culturii și demistificare a cunoașterii. Totul trebuie scos din tiparele și canoanele rigide care s-au impus la un moment dat, de vreme ce totul poate fi trecut sub puterea interogației; amintindu-l pe Lyotard, Hassan consideră că este vremea pentru "les petites histoires", care să conducă la "delegitimarea marilor coduri ale societății". Orice formă dominantă 214 de gândire și acțiune este suspectată din cauza potențialului opresiv pe care îl poate avea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la Gramsci, Deleuze și, poate în cea mai importantă măsură, la Michel Foucault) a condus la un rezultat semnificativ în ceea ce privește teoriile postmoderne, și anume renunțarea la vechile întrebări despre ce este sau cum se definește discursul și apariția unor noi interogații de tipul "Cum funcționează discursul? Unde îl putem găsi? Cum este el produs și regularizat? Care sunt efectele sale sociale? Care este forma sa de existență ca un set izolat de evenimente relaționate în mod ierarhic sau ca un flux
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modifice orizontul de gândire și așteptare al conceptului de discurs ne duc cu gândul la schimbarea de metodă pe care o propune Steven Connor în legătură cu conceptul de postmodernism, a cărui cercetare, considera criticul, s-a făcut multă vreme plecând de la interogații neproductive. În consecință, trebuie schimbate întrebările în legătură cu dezbaterea postmodernă: "În loc să ne întrebăm "ce este postmodernismul?" ar trebui să ne întrebăm "unde, când și cum se dezvoltă discursul postmodernismului?", "care este miza acestei dezbateri?", "cui se adresează și cum?". Seria acestor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceste delimitări și orientări generale vor constitui cadrul pentru discuțiile și dezvoltările ulterioare. 3.2.3.3. Gradul zero al scriiturii Lucrările lui Roland Barthes, capitale pentru înțelegerea scriiturii, solicită mai multe răspunsuri la întrebarea fundamentală: "ce este scriitura?", complexității interogației datorându-i-se și paleta extrem de diversificată a posibilelor abordări pe care el le propune în timp. Astfel, dacă în Gradul zero al scriiturii, scriitura este mai mult o noțiune sociolingvistică sau un sociolect, în Mitologii este prezentată o perspectivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a atribui scriiturii un statut originar nu reprezintă, oare, un mod de a traduce în termeni transcendentali pe de o parte afirmarea teologică a caracterului său sacru și, pe de altă parte, afirmarea critică a caracterului ei creator?"296. Această interogație include atenționarea asupra riscurilor majore la care se expune teoretizarea conceptului de scriitură, dintre care cel al transferului caracteristicilor unui termen considerat absent asupra altuia este unul important, pe care fiecare cercetător al postmodernismului trebuie să-l aibă în vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea în interiorul relațiilor dintre modernism și postmodernism, iar în acest context un ghid util este "lista" oferită de Ihab Hassan 307. Fără a împărtăși pe deplin contradicția dintre "paradigma" modernă și cea postmodernă (la fel cum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imaginea procesului și a mișcării ca elemente-cheie ale fenomenului postmodern însuși. Linda Hutcheon accentuează, pe de o parte, importanța discursului ca vector de problematizare a istoriei, individului, relațiilor dintre texte, iar, pe de altă parte, faptul că răspunsurile la aceste interogații nu vor fi decât provizorii, limitate contextual și contaminate de către un subtext ideologic. Ridiculizând convențiile discursului pentru ca apoi să se folosească de ele, scriitorul postmodern practică o succesiune de atitudini și stiluri contradictorii, refuzând să ofere o viziune stabilă asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nou tip de scriitură, să o numim postmodernă, și de o serie de strategii discursive actuale care impun însuși textului o parte din rapiditatea, pluralizarea planurilor și a efectelor de putere întâlnite în societate? Acestea au fost o parte dintre interogațiile la care am încercat să răspund în această parte a lucrării și la care voi căuta în continuare o serie de clarificări în secțiunea care urmează. În acest context conturat de interesele cercetării, demersul de față este în acord cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
canonizarea" sa fiind cvasi-imposibilă din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă. Schimbările de conținut ale conceptului din anii '50 și până în prezent ne ajută să concluzionăm asupra avantajului pe care îl are transformarea modului de a pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către interogații de tipul care este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care se încheie acum a încercat să dea contur unui fenomen plural, aflat în mișcare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cărora i-ar fi supusă. Schimbările de conținut ale conceptului din anii '50 și până în prezent ne ajută să concluzionăm asupra avantajului pe care îl are transformarea modului de a pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către interogații de tipul care este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care se încheie acum a încercat să dea contur unui fenomen plural, aflat în mișcare și pentru care contradicția pare a fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care conține, de asemenea, un număr important de exemplificări în acest sens. O distincție care ne-a atras atenția este aceea dintre simulare și disimulare nu cumva procesul simulării este doar o formă de disimulare 466? Baudrillard răspunde negativ acestei interogații; diferența esențială dintre cele două conceptă rezidă chiar în modalitatea în care ele se raportează principiului de realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este camuflată, ascunzându-se adevărata față a unui lucru sau a unei situații, care iau astfel o aparență înșelătoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termen care desemnează acea mișcare explozivă a diverselor forme de eliberare: politică, informațională, tehnologică, sexuală etc., ce creează haos. Întrebarea care decurge logic din observarea acestei situații devenind: "ce ne facem după orgie?"528; Baudrillard consideră că răspunsul la această interogație și soluția la starea actuală în care el crede că ne aflăm se află în reinventarea seducției tari în toate domeniile vieții noastre. Deși postmodernismul se caracterizează prin lipsa principiilor care să explice toate fenomenele, Baudrillard tinde să realizeze din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică Întrebarea care ne preocupă în acest moment este: poate reprezenta seducția un procedeu retoric, alături de cele recunoscute în mod general? Pentru a găsi răspunsul la această interogație, am investigat o serie de teoretizări pe care un număr important de autori le-au realizat în acest sens. În general, analiza termenului de seducție s-a dovedit mereu pusă în relaționări complexe cu alte concepte de maximă generalitate și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O. Ducrot și J.-M. Schaeffer, op. cit., p. 348. 261 Daniela Rovența-Frumușani, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995, p. 247. 262 Paul A. Bové, "Discourse", în Frank Lentricchia, Thomas McLaughlin (eds.), Critical Terms for Literary Study, p. 54. Aceste interogații sunt ilustrative pentru reconstrucția analizei discursului pe care o propune poststructuralismul; Paul Bové consideră că acum sunt importante identificarea legăturilor care survin între "putere, cunoaștere, instituții, intelectuali, controlul populațiilor și statul modern așa cum se intersectează ele în cadrul funcțiilor sistemelor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-se asupra aceleiași probleme, Angeles Sirvent Ramos preferă o interpretare deschisă asupra literaturii și a scriiturii, deși observă că în Gradul zero al scriiturii, écriture este doar o "morală a formei". Astfel, "pentru Roland Barthes, literatura se fondează pe o interogație asupra lumii și limbajului. Dar centrată pe problematica limbajului ea încetează de a fi în mod propriu literatură în sensul tradițional al cuvântului și devine scriitură". (Angeles Sirvent Ramos, "De la littérature à l'écriture", în Barthes après Barthes. Une actualité
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se îmbulziseră în minte, unul singur stăruia: va fi acuzat că l-a omorât pe Păun cu voință". Argumentul legitimei apărări dispare, desigur, în fața mizei uriașe a moștenirii. Hăituit de propria imaginație, Brumă are halucinații, redate, diegetic, sub forma unei interogații în stilul indirect liber: Se ridică însă imediat, privind spre ușă. Nu se auziseră oare niște pași pe coridor?". Neprimind nici un răspuns, Costache se simte expus între murii conacului. Tensiunea epică devine de nesuportat, fiind completată de notațiile naratorului: "Ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]