1,308 matches
-
sensul existenței este a-ți căuta sensul existenței. Nu unul sau altul din sensurile existenței proprii, propuse de lume și asumate în mod individual, ne lipsesc, ci angoasa sensului propriei existențe. Văd posibilitatea unei noi morale dependentă de acest context interogativ, ca mod al omului de-a fi. Orice critică, pentru a-și atinge sensul tare, trebuie să înceapă cu propria persoană; altminteri ea nu este decât o formă camuflată de scuză pentru ceea ce ești. Vânătorii de vinovați sunt oameni ce-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
propuse de tehnologie în numele progresului. * În căutarea sinelui dat! Aceasta este semnificația rândurilor prezente. Doar că scrisul constituie acest sine pe măsură ce-l caută, fiind astfel integrat în structura acestuia. Ceea ce găsesc căutările mele este ceva generat tocmai de această orientare interogativă. * Lipsa interogațiilor privind propria existență constituie o diminuare a substanței sinelui. Păstrez o rezervă față de oamenii ce nu se apleacă asupra propriului fapt-de-a-fi: se cunosc prea puțin pentru ca angajamentele lor să fie ceva de durată. În felul acesta ei stau
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vreo dezbatere, ar fi eclipsat de frumoșii și de flecarii care umplu microfoanele fără a spune barem o singură propoziție adevărată. „Vorbirea e mare, dar Tăcerea e și mai mare”, susține undeva Carlyle. Tăcerea provoacă. în fața celui care tace devii interogativ și chiar neliniștit. Ce ascunde acest om?, te întrebi. Tăcerea e acumulare de întîmplări nespuse; - o epică reprimată. De aceea e mai densă decît vorbirea. Tăcerea e ca o stihie la pîndă. Pare amorțită, domesticită, dar, imprevizibilă în esență, s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
situație dilematică”, cu două ieșiri, de obicei defavorabile (au devenit celebre, în acest sens, cuvintele lui Hamlet, nefericitul prinț al Danemarcei: „A fi sau a nu fi, iată întrebarea”). Îndoiala obsedantă specifică acestor situații dilematice, poate viza însă și obsesii interogative în legătură cu veridicitatea unor idei, a unor sentimente trăite, cu justețea alegerii unei profesiuni, a unor prietenii, sau, în sfârșit, în legătură cu exactitatea actelor proprii, realizate la un moment dat (ex. persoana se întreabă, în mod repetat, dacă a încuiat ușa de la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o călătorie inițiatică spre insula Macao, în care Ulisele postmodern (ce urmărește, atenție, traseul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Baudelaire la Ungaretti ori Pessoa. Eul poetic care se cere descoperit printr-un simț poetic practic nou, numit încă din titlul unui poem Galactica vedere, inclus în prima Astralie (Editura Junimea, Iași 1976), își mărturisește sub forma unei suite de interogative dramatice desfacerea într-o entitate corporală și într-una supracorporală, accesibilă în spațiul unde se face auzită doar muzica sferelor: " Începi atunci să strigi: cine respiră/ în carne și în nervi? din care parte?/ și spațiul sferic cine îl împarte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
agitat se degajă destule semne de întrebare. Interogația e poate semnul lor distinctiv, de natură a stimula încă, de nu mă înșel cumva, interesul cititorului. Ca și istoria, viața pune mereu întrebări. Le-am putea defini pe amândouă prin seriile interogative la care sunt silite a da răspuns. Studiosul și cititorul se apropie de ele cu propriile interogații, care sunt ale prezentului, marcate însă de subiectivismul celui care chestionează. Astfel înțeleasă, istoria nu e doar un efort de restituție a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Sociologie din cadrul Universității București, dar și de redactare a unui manual în domeniu (Sandu, 2005); distanțarea pe care ți-o poate oferi teoria și întreruperea contactului direct cu Fondul pentru câțiva ani poate fi o bună bază pentru raportarea interogativă la experiența instituției. În exercițiul distanțării a contat semnificativ și posibilitatea de a fi observator neutral în analizele tehnice asupra scalei de sărăcie folosite de Fond, comparativ cu alte măsuri ale sărăciei comunitare; cunoașterea directă a unei etape din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ziarele a luat mită? Tendința de afirmare „Deputatul X a luat bani pe sub mână în afacerea piețelor imobiliare din Île-de-France?”, „Primarul Y a beneficiat de sprijin politic pentru construirea unei vile în zona protejată?”: exemple de titluri formulate la forma interogativă prezente în presă. Cel mai adesea rezultatul este catastrofic pentru cel interesat. Opinia publică rămâne cu certitudinea că deputatul X e corupt sau că primarul a încălcat legea. Însă de ce avem tendința să derivăm spre afirmație atunci când este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o întrebare? Un efect psihologic numit tendință de afirmare pare a fi la originea acestei supărătoare deformări, lucru evidențiat de un experiment. Doi psihologi, Mario Pandelaere și Siegfried Dewitte au distribuit unor voluntari liste cu fraze formulate fie la modul interogativ (întrebări), fie la modul afirmativ (afirmații). Aceste fraze erauz luate din domenii precum matematica sau biologia și aveau o complexitate variabilă. După ce le-au citit, voluntarii au primit un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fie la modul afirmativ (afirmații). Aceste fraze erauz luate din domenii precum matematica sau biologia și aveau o complexitate variabilă. După ce le-au citit, voluntarii au primit un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă și interogativă, una lângă alta. Voluntarii trebuiau să indice sub ce formă au văzut fraza în prima parte a experimentului... Pentru foarte multe fraze care apăreau la forma interogativă în prima versiune voluntarii au indicat că ea ar fi fost la afirmativă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un alt document în care fiecare frază apărea la ambele forme, afirmativă și interogativă, una lângă alta. Voluntarii trebuiau să indice sub ce formă au văzut fraza în prima parte a experimentului... Pentru foarte multe fraze care apăreau la forma interogativă în prima versiune voluntarii au indicat că ea ar fi fost la afirmativă. Între cele două faze ale experimentului (doar câteva minute) mintea lor a șters semnul întrebării. Întrebarea a devenit o afirmație. Fenomenul a fost astfel botezat tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale experimentului (doar câteva minute) mintea lor a șters semnul întrebării. Întrebarea a devenit o afirmație. Fenomenul a fost astfel botezat tendință de afirmare. Când auzim o întrebare la radio sau citim în ziare un titlu care prezintă o formă interogativă sunt foarte mari șanse ca acesta să devină o realitate pentru creierul nostru în orele și zilele următoare. Psihologii consideră că explicația acestui fenomen este următoarea: când ne întrebăm dacă deputatul X a luat mită, creierul trebuie mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
unui deputat care ia mită... M. Pandelaere și S. Dewitte au confirmat această ipoteză printr-un alt experiment: M. Pandelaere și S. Dewitte au distribuit din nou voluntarilor o listă cu fraze formulate fie la modul afirmativ, fie la cel interogativ, dar propunând de această dată fraze mai mult sau mai puțin ușor de înțeles. Anumite fraze din matematică erau de-a dreptul incomprehensibile, în timp ce alte probleme de biologie erau ușor de înțeles (de exemplu: „țiparii înoată jumătatea timpului invers”). S-
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
deputatul este nevinovat rămânem cu această imagine în minte. Concluzie Tendința de afirmare are consecințe profunde asupra viziunii pe care o avem despre politică. În toate scandalurile și afacerile în care există îndoieli presa începe prin a folosi un ton interogativ pentru a nu da motive să fie dați în judecată sau acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
scandalurile și afacerile în care există îndoieli presa începe prin a folosi un ton interogativ pentru a nu da motive să fie dați în judecată sau acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta și nu rareori putem auzi un om politic care atenționează un jurnalist: „Vă rog să încetați cu insinuările dumneavoastră”, la care jurnalistul răspunde invariabil: „Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
8. Constrîngerea patternurilor culturale sau convențiile gestualității O altă direcție fertilă de investigare a limbajului gestual ar fi pro-blema convenționalizării, existentă și în limbajul verbal: de la un sens literal inițial (sensul descriptiv al lui C'est une bonne journée sau interogativ al lui How do you do ?) s-a ajuns prin convenționalizarea unei implicații conversaționale la Bonjour sau How do you do ca simpli indicatori de salut. Această convenționalitate a fost relevată la modul comic de Balzac (La peau de chagrin
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mod convingător tema banului, îngemănată cu tema familiei și cea a destinului. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în prag de... etc.] De multă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri, ași lua gân dul (de la ceva), a pune pe gânduri, (iute) ca gândul, gând la gând (cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și fapta norocului în artă se numește minune...") căci "dacă n-ai talent, toate, toate sunt... degeaba" și arta nu mai e posibilă: "artistul poate avea sau nu tendință, însă artă fără talent peste putință". De aici și marea mirare interogativă a lui Caragiale ("Cum o să poată ieși din conservatorie talente mari cîtă vreme nici unul nu vrea măcar să intre? Ce să iasă, dacă n-a intrat nimica?") și concluzia sa emblematică ("Am rămas [...] partizanul neînduplecat al tendinței cu artă") care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pentru a-și îngădui, pe acest temei, să dezlege probleme non-antroplogice. Întrebările discursului personalist energetic îl vizează pe cel care întreabă, subiectul interogației; așa încât, el dă seama de reflexivitatea umană; o reflexivitate nu numai în modul apofantic, lipsit de accent interogativ, ci, poate în aceeași măsură, în modul aporetic, exemplar pentru un model ontologic, mai ales pentru unul de ontologie a umanului. Cele două componente ale modelului ontologiei umanului afirmarea unității modului-uman-de-a-fi și, în urmare, reconstrucția ființei omului în raport cu unitatea lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o filosofie a culturii, o trâmbițare de noi valori"243. Conceptul personalist energetic al vocației are o semantică circumscrisă ontologiei umanului, așa cum am arătat și justificat în părțile anterioare ale acestei lucrări. Alt sistem de referință, alte înțelesuri, altă logică interogativă și, de ce nu, altă geneză pentru vocație decât cea care activează legătura directă cu conceptul supraomului al lui Nietzsche. Și pentru Nietzsche omul este "scop" și ordonator, prin finalitate, al naturii. Dar consecințele acestei idei croită după alte convenții teoretice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]