4,572 matches
-
epic sau a unei piese: ele pot apărea înainte de ÎNCEPUTUL lor, spre exemplu. Altfel spus, argumentul este un concept mai larg decît intriga: uciderea lui Laios este o parte a argumentului din Regele Oedip, dar nu este o parte a intrigii sale. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975. arhipersona [archipersona]. Un ACTANT; un ROL narativ fundamental. ¶Lotman 1977 [1970]. aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care este cu adevărat, ar putea fi reprezentat de următoarea diagramă (pornind de la A): ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Bremond 1973 [1981]; Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. CASA cataliză [catalysis]. Un SATELIT; un MOTIV LIBER; un eveniment secundar din intrigă. În opoziție cu FUNCȚIILE CARDINALE, catalizele nu sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă, așa că eliminarea lor nu distruge coerența sa cauzal-cronologică: ele nu constituie noduri cruciale în acțiune, ci completează spațiul narativ dintre aceste noduri. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativ dintre aceste noduri. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE. catastrofă [catastrophe]. Stadiul final, precipitat, al unei piese; scena care duce la bun sfîrșit conflictul dramatic. Termenul desemnează de obicei DEZNODĂMÎNTUL nefericit al tragediei. ¶Freytag 1894. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG, INTRIGĂ. cauzalitate [causality]. O relație de cauză și efect între (seturi de) situații și/sau evenimente. Cauzalitatea poate fi explicită ("Mariei îi plăcea să citească pentru că era deșteaptă"), sau implicită ("Ploua, și Ion s-a udat"). Cînd e implicită, ea este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
stării sale de spirit), o ordine filosofică (fiecare eveniment exemplifică teoria determinismului universal, de ex.), o ordine socială, una politică și tot așa. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975; Chatman 1978; Pratt 1977; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și METONIMIE, NARAȚIUNE, INTRIGĂ. căutare [quest]. Conturarea, la nivel discursiv, a mișcării SUBIECTULUI doritor spre OBIECTUL dorit. Scopul unei căutări este CONJUNCȚIA Subiectului și Obiectului. ¶Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982: Hénault 1983. centrul narației [focus of narration]. VOCEA și PUNCTUL DE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
poate structura ca o serie de secvențe ale ACȚIUNII ce pot fi ele înseși combinate în secvențe mai mari etc.; codul care regularizează desfășurarea acțiunilor în acțiuni mai mari, sau înfășurarea lor în acțiuni mai mici; codul care guvernează construcția INTRIGII. Un pasaj poate avea semnificație în termenii codului proairetic dacă introduce o situație inițială ori elemente integrale ale ei, de modificat în universul NARATULUI, sau dacă prezintă activități (care se pot combina în activități mai mari) ce modifică situația inițială
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
noapte de dragoste ca în Sarrasine, un jurnal pentru pocăință ca în Nodul de vipere). ¶Barthes 1974 [1987]; Brooks 1984; Chambers 1984. contraintrigă [counterplot]. Un set unificat de acțiuni direcționate spre un rezultat opus rezultatului avut în vedere de acțiunile INTRIGII (principale): se poate spune că acțiunile și scopurile ANTAGONISTULUI formează o contraintrigă. ¶Souvage 1965. conținut [content]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "ce"-ul care este semnificat, în contradicție cu "cum"-ul care este semnificant
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
marcînd completarea unei SECVENȚE narative. Narațiunea poate fi văzută ca legînd o opoziție temporală (înainte/după, situație inițială/situație finală) și una tematică (CONȚINUT INVERSAT/conținut rezolvat). ¶Chabrol 1973; Greimas 1975; Rastier 1973. criză [crisis]. Turnura, momentul decisiv în care intriga va lua o nouă direcție. ¶Holman 1972; Madden 1979. cronotop [chronotope]. Natura și relația între categoriile temporale și spațiale reprezentate. Termenul desemnează și accentuează interdependența strînsă a spațiului și timpului în reprezentările (artistice): el înseamnă, literal, "timp-spațiu". Textele și clasele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
camera era folosită numai în cazuri speciale"). O descriere poate fi mai mult sau mai puțin detaliată și precisă; obiectivă, sau subiectivă; tipică și stilizată sau, dimpotrivă, individualizatoare; decorativă sau explicativă/funcțională (stabilind tonalitatea unui pasaj, transmițînd informații relevante pentru intrigă, contribuind la caracterizare, introducînd sau întărind o temă, simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Bonheim 1982; Bourneuf, Ouellet 1975; Debray-Genette 1980, 1982; Genette 1976 [1978], 1983; Hamon 1981, 1982; Ricardou 1967, 1971, 1973 [1978]; 1988
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1978]; 1988; Riffaterre 1972, 1972-73. Vezi și PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DESCRIERE CANONIZATĂ, MEDIU ÎNCONJURĂTOR. descriere obiectivă [set description]. O DESCRIERE care nu se modifică în raport cu PUNCTUL DE VEDERE al unui personaj sau cu acțiunile. ¶Chatman 1978. desfășurarea acțiunii [ravelling]. SITUAREA ÎN INTRIGĂ; PUNERE SUB TENSIUNE; MIJLOC (în opoziție cu ÎNCEPUTUL, sau SFÎRȘITUL). ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și IEȘIRE DIN TENSIUNE. destinatar [receiver]. 1. Un ACTANT sau ROL fundamental la nivelul structurii narative profunde, în modelul greimasian. Destinatarul (analog PĂMÎNTULUI la Souriau) este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mers în tabăra de vară în fiecare an, din 1959 pînă în 1964" are o determinare temporală de cinci ani. ¶Genette 1980. dezgolirea procedeului [baring the device]. Vezi PREZENTAREA NUDĂ A PROCEDEULUI. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. deznodămînt [denouement]. Rezultatul sau dezlegarea INTRIGII; IEȘIRE DIN TENSIUNE; SFÎRȘIT (Eihenbaum). Vezi și CATASTROFĂ, ACȚIUNE DESCENDENTĂ, REZOLVARE. dialog [dialogue]. Reprezentarea unui schimb oral (dramatică în structură), implicînd două sau mai multe personaje. Într-un dialog, replicile personajelor sînt prezentate așa cum (se presupune că) au fost rostite
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
poveste dar, ca narator, nu face parte din vreo diegeză). ¶Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Rimmon 1976. Vezi și NIVEL DIEGETIC. F fabulă [fabula]. Setul de situații și evenimente narate în ordinea lor cronologică; materialul de bază al ISTORIEI (opus INTRIGII sau SUBIECTULUI), în terminologia formaliștilor ruși. ¶Chatman 1978; Ejxenbaum 1971b [1983]; Erlich 1965. factori constitutivi ai comunicării [constitutive factors of communication]. Elementele care intră în orice act de comunicare (verbală) și sînt esențiale bunei sale funcționări. ¶Bühler izolase trei asemenea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ale aceluiași eșantion sau ale diferitor eșantioane care produc aceeași rescriere sînt plasate înlăuntrul parantezelor; un asterisc (*) arată că un element poate fi repetat; iar simbolul + se referă la combinarea de elemente în ordine secvențială: (1) Povestire → Mediu înconjurător + Temă + Intrigă + Rezolvare (2) Mediu înconjurător → Personaje + Locație + Timp (3) Temă → (Eveniment)* + Scop (4) Intrigă → Episod* (5) Episod → Scop secundar + Încercare* + Rezultat (6) Probă → Eveniment* Episod (7) Rezultat → Eveniment* Stare (8) Rezolvare → Eveniment* Stare (9) Scop secundar Scop → Stare dorită Personaje (10
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent pe cronologie (Forster). "Regele a murit, și apoi a murit regina" este o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina muri de durere" este o intrigă. 5. Agregatul de motive care caracterizează mașinațiile, conflictele și luptele personajelor. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984; Brooks, Warren 1959; Chatman 1978; Crane 1952; Egan 1978; Forster 1927 [1963]; N. Friedman 1955a, 1975; Frye 1957 [1972]; Martin 1986; O'Grady 1965
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1984; Brooks, Warren 1959; Chatman 1978; Crane 1952; Egan 1978; Forster 1927 [1963]; N. Friedman 1955a, 1975; Frye 1957 [1972]; Martin 1986; O'Grady 1965; Pavel 1985; Ricoeur 1984; Scholes, Kellogg 1966¸ Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1959; Chatman 1978; Crane 1952; Egan 1978; Forster 1927 [1963]; N. Friedman 1955a, 1975; Frye 1957 [1972]; Martin 1986; O'Grady 1965; Pavel 1985; Ricoeur 1984; Scholes, Kellogg 1966¸ Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Crane 1952; Egan 1978; Forster 1927 [1963]; N. Friedman 1955a, 1975; Frye 1957 [1972]; Martin 1986; O'Grady 1965; Pavel 1985; Ricoeur 1984; Scholes, Kellogg 1966¸ Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1927 [1963]; N. Friedman 1955a, 1975; Frye 1957 [1972]; Martin 1986; O'Grady 1965; Pavel 1985; Ricoeur 1984; Scholes, Kellogg 1966¸ Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1973]. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
INTRIGĂ DUBLĂ, TIPOLOGIA INTRIGII, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă dublă [double plot]. O INTRIGĂ ce presupune două ACȚIUNI concurente de importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
importanță (mai mult sau mai puțin) egală. ¶Empson 1960. Vezi și CONTRAINTRIGĂ, INTRIGĂ SECUNDARĂ. intrigă episodică [episodic plot]. O INTRIGĂ neliniară; o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară [external plot]. O INTRIGĂ bazată pe evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o intrigă în care nu există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară [external plot]. O INTRIGĂ bazată pe evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
există o puternică continuitate cauzală între un EVENIMENT sau EPISOD și cel învecinat; o intrigă ale cărei elemente sau episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară [external plot]. O INTRIGĂ bazată pe evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice. H. James 1972. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
episoade nu au o legătură necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară [external plot]. O INTRIGĂ bazată pe evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ EXTERIOARĂ. intrigă secundară [subplot]. Un set unificat de acțiuni coincizînd cu INTRIGA (principală), dar subordonată lor. ¶Souvage 1965
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]