1,416 matches
-
o groază de chestii exotice - săpunuri, ciorapi: șampon. Mioara își dorea să fim prietene, dar, fără să știu de ce, aveam o aversiune fizică față de corpul său prea dezvoltat, față de privirea sa blândă și supusă. Senzualitatea sa precoce și nonșalantă mă intriga într-un mod pentru care mă simțeam „spurcată“, cum ar fi zis bunică-mea. Însă acceptam să o primesc pe la mine, înduioșată de plocoanele pe care mi le aducea. Încetasem să mai colecționez junk, preferam acum ambalajele pline. Cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am terminat, l-am chemat pe chelner ca să plătesc băuturile și i-am părăsit. Întâlnirea fusese ferită de orice fel de incidente. Nu se spusese nici o vorbă care să-mi dea de gândit și toate presupunerile mele rămăseseră neconfirmate. Eram intrigat. N-aș fi putut spune cum le merge. Aș fi dat nu știu ce ca să fiu o fantomă, să-i pot vedea în intimitatea atelierului și să-i aud despre ce vorbesc. N-aveam nici cel mai mărunt element care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect, îmi răspunse el. — Și cu copilul ce s-a întâmplat? — O, s-a născut mort la vreo trei-patru luni după căsătoria lor. Asta mă aduse la problema care mă intriga cel mai mult. — Vrei să-mi spui de ce ți-ai bătut cât de cât capul cu Blanche Stroeve? Nu mi-a răspuns vreme atât de îndelungată încât mă pregăteam să repet întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari ― , drept unul dintre acei intelectuali ce-și poartă cu grație decadența ori ratarea, studiind religii rare sau filosofie scolastică fără să producă nimic. Ceva, însă, în atitudinea lui mă intrigă. Nu-mi dau seama ce. Poate faptul că în rafinamentul său, parcă devitalizat, se simte ceva care nu-i în ordine. Peste o jumătate de oră, îl văd, în "marele salon", ridicîndu-se de pe scaun și ducîndu-se să se amestece printre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am auzit mereu, la difuzoare, același anunț: "D-l Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
două camere pentru muzică, dotate cu o acustică specială, plus biblioteca, plus sala de arme și odăi pentru oaspeți. Asta se întîmpla prin 1920. Mii de vizitatori au început să vină, în anii următori, să vadă "minunea", și toți plecau intrigați de "domnul Johnson", care se recomanda "eu sunt bancherul lui Scotty", dar și încîntați de farmecul celui ce inventase sau găsise o mină de aur. Scotty a trăit mai mult decât Johnson. A murit în 1954 și e îngropat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un roman de John Le Carré în esperanto. — A, da. Proprietarul își amintise. Dacă sunteți amatori de așa ceva, e un local grecesc nou pe Bell Lane. — Sună bine, spuse Krishna. Unde e Bell Lane? Ascultară instrucțiunile și ieșiră. Alan era intrigat. Dacă individul ăla, Poole, știa de locul ăsta, ce rost a avut toată tevatura? — Pentru acoperire, Alan, pentru acoperire. Trebuie să fim atenți într-un loc cum e ăsta. Pășeau sonor împreună pe străzile umede de provincie. „Localul grecesc“ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și din acest motiv încontrări fioroase îndreptate împotriva acestei proiecții nesfârșite de lumină izvorâtă de nicăieri, datorită căreia a fost posibilă viața, îmi bântuie imaginația de dincolo de moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-i jucărie. Fiecare oraș în care el a fost păstrat, de la Edessa legendarului rege Abgar și până la Torino, s-a im pregnat de forțe misterioase...“ Ajunși în oraș, m-am cazat la o pensiune și-am ieșit pe străzi, intrigat de explicațiile profesorului Marco. Dar orașul părea foarte pașnic. Palate semă nând mai mult a primării, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-ți bați joc de bietul om... i-a șoptit la ureche Ionela. — Eu nu-mi bat joc de nimeni, doamnă, Încerc să-i dau puțină speranță, i-a răspuns el, tot șoptindu i la ureche. Cristian a intervenit atunci privind intrigat la schimbul de cuvinte atât de intim al celor doi: Să lăsăm gluma la o parte. Poezia domnului Ionescu nu poate urca mai sus. Ne citește de atâta vreme aceeași peltea. Ce, suntem aici la cenaclu sau la psiholog? Băi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu amenințările reale care, firești În epocă, Înfățișau viitorul fiecăruia și al tuturor ca pe o necunoscută absurdă, de parcă un principiu delirant al incertitudinii ar fi instaurat În viețile oamenilor un fel de rațiune bolnavă, rațiunea supraviețuirii fără rost. Îl intriga, dar Îl și amuza, În toate pe câte le trăise de curând, elementul copilăresc, autentic, prin care adulții, tovarășii, luau În serios totul, Începând cu spectacolul debil al autocriticii și sfârșind cu determinarea care Îi cuprindea atunci când luau confuzia drept
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e doar un sclav... Însă eu pot și trebuie să-ți spun altele. În timp ce Augustus își trăia ultimele zile, un bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din neamul Maximilor, un om de fier, a avut curajul să-i dezvăluie intriga aceea criminală. Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făcuse foame. Sigur că vor avea și alte feluri de ciorbe nu-mi făceam probleme, așa că ne-am așezat la masă. - Ce fel ciorbe mai aveți, în afară de cea de burtă? Am întrebat omul s-a uitat mirat însă mai mult intrigat la mine și mi-a răspuns mândru: - Noi facem aici numai ciorbă de burtă, tuslama, creier pane, momițe, fripturi, grătare, bla, bla, bla. Eu nu mai eram în stare să ies afară, să caut un alt restaurant, așa că i-am
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care se tîra pieziș pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste picior, dar tăcerea lui suna ca și cum s-ar fi Îndoit de afirmațiile ei. - N-am să ies din sala asta pînă ce n-am să... Se opri brusc. Fascicolul luminos al lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă încet spre hol. Ia cu el Okurina, pe care o strânge puternic de data aceasta în pumn. Ca de obicei, se oprește la oglindă. Își privește îndelung chipul în prim-plan. În planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pulcheria nu apar niciodată împreună? Unde e soția lui Maurizio? Ea de ce nu apare? Și de ce n-ar putea să-i interpeleze telefoanele și e-mail-urile? De ce copiii nu se joacă pe internet și nu spionează e-mail-urile tatălui lor? Unde este intriga? Unde este drama? În piesa asta nu se întâmplă nimic.... Nu vedem nici măcar cum se pipăie în metrou! (se aude o altă voce din audiență) (Liniște completă pe scenă. Se stinge întâi soarele, apoi pe rând toate luminile. Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne plimbam, mă lua aproape timid de mână, gest aproape inexplicabil printre alte manifestări sau, mai exact, lipsă de manifestări ale ei. În plus, când făcea dragoste, era deosebit de senzuală, o senzualitate rece, fără pasiune, dar totuși pură senzualitate ce intriga, te punea pe gânduri, pentru că nu i se putea intui temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]