6,649 matches
-
ignoranți. E în ei imboldul de a da universului o noblețe pe care știința i-a luat-o și de aceea nimeni nu ar fi atras de alchimie dacă n-ar avea credința că acolo se găsește o fărîmă de intuiție bună. Nu e nimic grosolan și nimic simplificator într-o viziune în care felia ultimă a lumii e spiritul, și aceasta e chiar viziunea lui Radu Drăgan. Și dacă esența universului stă în spirit, e păcat să nu vedem ce
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
pentru această stagnare a interpretării operei eseistice, prozastice și chiar dramaturgice a lui Sebastian. Trebuie însă să menționez neapărat prezența în Dosarul Mihail Sebastian (2001), a unui text, scris încă în 1976, al lui Nicolae Manolescu, ce conține o excepțională intuiție în observația anticipativă „că «jurnalul» lui M. Sebastian durează cam tot atît cît viața autorului: uneori sub formă nemijlocită, alteori deghizat în romane“ și că „paralel cu acestea din urmă, autorul a ținut mereu și un jurnal propriu-zis, care ar
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce tribul Grodeck reprezintă „seminția degenerată”, despiritualizată, împietrită. Într-o discuție, înregistrată în jurnal, dintre scriitor și Zoe Ricci, din timpul lucrului la Accidentul, pictorița are o excepțională intuiție inconștienttrakliană: „Gunther trebuie să moară - spune Zoe - dar moartea lui va fi o victorie ș...ț pentru el fiindcă va fi învins tribul Grodeck”. Traklian vorbind, ca în ultimul concis vers al poemului Grodek, o victorie a „nepoților nenăscuți” împotriva
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Miron e un vorbitor voluptuos, avînd o lingus factiosus cu predilecție pentru verdictele estetice. N-are emfază lăudăroasă, ci doar o bunătate funciară care adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
trupul țării este marcat - în realitate, dar și în visul preotului - de o impresionantă ceremonie care se desfășoară la... Alba Iulia. Desigur, exista un precedent Mihai Viteazul în alegerea urbei transilvane ca loc al proclamării Unirii, dar asta nu face intuiția lui Caragiale mai puțin tulburătoare. Pasajul este uimitor: „Sângele a-ncetat să curgă și, la lumina aceluiași soare de acum trei sute de ani, porțile de fier ale cetății Alba-Iulia se deschid de perete să primească pe biruitor, pe stăpânul ce se
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
pune pe hîrtie. E singur cu sine și cu predecesorii răposați, conștiința lui nehrănindu- se dintr-o relație cu intelectualii apropiați, ci cu mai „vîrstnicii“ Toma, Dilthey sau Bergson. Un introvertit vorbind cu sine în surdină și notîndu-și în secret intuițiile, aceasta e senzația cu care rămîi citindu-l pe Dragomir. Un naufragiat care, în contrast cu depravarea exterioară a filozofiei oficiale, purta în sine unul din puținele universuri autentice pe care gîndirea românească le-a avut în jumătatea de secol a mascaradei
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
fără planuri și fără o țintă anume. Gîndește din temperament, nu din orgoliu. Gîndește cînd îi vine, fără a se canoni și fără a-și reproșa dacă încercarea nu i-a reușit. Scrie ca pentru a-și pune ordine în intuiții, fără a năzui să ridice un edificiu din ele. Sub unghiul spontaneității însemnărilor, Dragomir stă sub o fatalitate fericită: inexistent pentru arena publică, a fost un spirit prin excelență neaservit, care a avut privilegiul de a scrie numai ce a
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
trăiască acum și printre noi (I). Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare demult și nu mai știu de unde - I), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul: Eram într-adevăr chinuit de amintiri care nu erau ale mele. Parcă aș avea ceva în sânge fără să știu ce anume. S-a întâmplat poate ceva cu strămoșii mei sau poate chiar
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
seama că un astfel de mecanism nou, aproape exotic, putea funcționa doar nutrit cu substanță prin excelență neologică. La 1830, în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se apucă de scris o cu totul altfel de poezie decît cea de pînă atunci
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
siguranța cu care a legat ceea ce este mai profund național cu ceea ce este mai profund universal, pentru economia de mijloace, pentru perfecta adecvare a tehnicilor, a soluțiilor meșteșugărești care pot întrupa Spiritul. Borges - pentru conceptul Bibliotecii și pentru uluitoarele sale intuiții asupra Timpului, pentru apetitul comunicării cât mai simple, mai adevărate, mai exacte. Toți trei pentru a se fi lăsat devorați de Idee, pentru curajul de a fi fericiți întru Artă, pentru disocierea de orice formă de snobism, pentru dezinteresul față de
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Blow-up, ne proiectează în abis. Înainte de a fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra fiului ei. Instinctiv, iar gestul dovedește încă o dată intuiția regizorului, mama își așază fiul pe lavaboul dintr-o toaletă, îi dă jos tricoul și-l spală, așa cum o leoaică procedează cu puiul său pentru a-l reda olfactiv universului matern. Refuzul copilului de a-i spune ce făcea în
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
estetic și textual unde se adăpostesc oile seara. Când scrii despre Tzara că „nu i-am negat și nu-i neg alte calități, inclusiv aceea de excepțional funcționar la ghișeul de public relation al propriei imagini. Ceea ce dovedește o remarcabilă intuiție privind «șpilurile» acestei brave new world” exprimarea ironică aduce (ironic) la suprafață tot buchetul de prejudecăți pe care-l resping. „Ghișeul de public relation” al lui Tzara nu lucrează prea bine dacă au dreptate iluștrii critici pe care-i citezi
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
a urmat a fost îndelungata rafinare a unor convingeri cărora protagonistul nu avea să le mai adauge nimic esențial, viața arătîndu-i ca o albie ale cărei presimțiri le-a avut de la început. Restul a fost o chestiune de nuanțare a intuițiilor inițiale, autorul avînd de timpuriu ecuația destinului: îți trăiești viața în măsura în care îi întrezărești fondul de mister din care se hrănește, prin urmare cu atît te alegi din ea, cu cît sens îi poți întrezări în clipele de grație. În schimb
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
cuvine în fața unei figuri suspecte, cînd confesiv și duios ca în fața unui cunoscut. Experiența strînsă la Europa Liberă l-a învățat să discearnă lesne șerpii cu unsoare cabotină de cerbii cu puritate de suflet. Și fiindcă are fler discreționar, adică intuiția de a mirosi stofa oamenilor, le adulmecă imediat apele în care se scaldă. În genere, sentințele lui sunt sigure sub unghi moral și ideologic, știind să încadreze foarte bine fauna intelectualilor europeni. Are busola sigură a unui spirit conservator de
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
formulă norocoasă. În mod cert, competențele lui Mark Zuckerberg depășeau cu mult găselnița pe care a descoperit-o, și, chiar dacă ideea plutea în aer, el a fost cel care a înțeles despre ce este vorba. Ceea ce a contat a fost intuiția sa de a valorifica descoperirea unui alt mod de interactivitate bazat pe câteva principii elementare concentrate într-un nou format discuțional. David Fincher construiește însă un personaj interesant în Mark Zuckerberg, cineva care nu este interesat numaidecât de bani, cât
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
atât. Așadar, aceasta nu e o carte despre Marin Preda. E una despre talentul lui Marin Preda. Talent, la urma urmei, impersonal. Sau suprapersonal. Aproape toți cei care răspund, aici, întrebărilor, par molipsiți de un anume spirit al giumbușlucului. Au intuiția vorbirii în mai multe ape, știu când să tacă adânc, cu subînțelesuri, și când să audă doar ce vor. Spuneam că primele capitole mi-au plăcut cel mai mult. De fapt mi-au plăcut toate capitolele în care Sorin Preda
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal în expresie, căci are proprietatea logică a termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru care aduce cu un pilot automat care mișcă cuvintele în virtutea unor reflexe de îndelungată exersare conceptuală. Un
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care precumpănește e fie resemnarea grea, fie amărăciunea dată de intuiția că mare lucru nu e de făcut. În fond, liberul arbitru e doar o consolare de care ne agățăm atunci cînd vrem să uităm că viitorul e descris în „Apocalipsa“ lui Ioan. Orice am face, deznodămîntul e știut. Și cum
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
nu-i pune la îndoială onestitatea. În al doilea rînd, fiindcă diatribele pe care le repede împotriva religiei l-au izolat treptat în lumea colegilor de breaslă. Chiar și cei care îi împărtășesc convingerile au început să-l ocolească grație intuiției că tonul deplasat cu care își proferează isteriile nu face decît să-i compromită calitățile care l-au consacrat. Adepții îl părăsesc și prietenii i se răresc ca atinși de o boală contagioasă. Exasperat de paroxismele savantului, un coleg de
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
care aș apela pentru a-mi stabili „apropiații”. Poate că nici nu se află în chestiune atît un set de norme cu care am opera în acest atît de delicat domeniu, cît mișcări sufletești aproape insesizabile, de atracție și respingere, intuiții care încearcă să prindă din zbor imponderabile... „Prieteni”? Concept labil, prea adesea înșelător. Prefer, dacă nu te superi, să mă refer acum la o categorie specială de semeni dragi, și anume cea a poeților care-mi plac, indiferent de relațiile
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
viața noastră muzicală, anume aceea a celebrului violoncelist Gautier Capuçon, prezent în mod frecvent pe canalele europene media de cultură. Este un tânăr maestru ce dispune de harul unei comunicări generoase, de o gamă amplă a sonorită- ților, de o intuiție muzicală operativă. Ne-a oferit lucrări din repertoriul clasico-romantic german: ...și nici o lucrare din literatura franceză! A fost secondat de un docil coleg de echipă, de pianistul Frank Branley. Tot la Ateneul Român, două mari creații pianistice - două dintre cele
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
care sunt legați inoxidabil, fiecare grimasă, refuz, oțăreală este întoarsă pe dos în tandrețe după ce violența izbucnește ca un gheizer. Cei doi își reinstalează pacifist menajul în mijlocul resturilor unei butaforice catastrofe, jocul psihologic fiind surprins cu o maximă finețe și intuiție psihologică de către Olivia Căciulescu. Cronoscopul (2009) lui Andrew Legge este un minunat pseudodocumentar despre inventarea cronoscopului de către o savantă irlandeză. Fantasmagorica teorie a undelor lente care fac posibilă captarea unor imagini și evenimente din trecut este doar pretextul unei ironice
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
să se simtă. Adică s-o simtă Ion Vartic, campionul absolut al detectivismului literar. Dacă el n-ar fi sesizat efectul, nu știu cine altul ar mai fi putut-o face. Nu-i de mirare, așadar, că Vartic are o asemenea extraordinară intuiție. Felul în care o expune, o ordonează, e în schimb cuceritor. Lectura lui e o lectură cu public, una care se poate povesti și repovesti: „Recitind Accidentul, m-am lăsat dus de ușurința aceasta agreabilă și egală de a scrie
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]