4,844 matches
-
de literatură, George Topîrceanu, care a format-o și impus-o în viața literară. Impresiile și observațiile pe care le consemnează pe unele manuscrise ale Sandrei Cotovu se constituie în autentice lecții de compoziție, de stil și de limbă literară. Intuiește, fără ezitări, talentul, capacitatea de a plăsmui lumi convingătoare și arta narativă ce stimulează interesul unui lector inițiat în epica națională și universală. Cărțile prozatoarei Sandra Cotovu au apărut, însă, într-un timp nefast, când funcțiile criticii și istoriei literare
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
Ruge pare să condamne rând pe rând fiecare formă de orânduire socială, fascism, comunism, capitalism, arătând cum cei care trăiesc aceste sisteme sfârșesc prin a eșua complet, spre finalul cărții asistăm la o turnură ciudată, către un optimism greu de intuit până atunci. Ajuns într-un punct în care nu mai are nimic de pierdut și cu sănătatea la pământ, Alexander găsește puterea de a accepta viața așa cum e, de a o trăi împăcat cu lumea și cu el însuși și
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin eliminarea tensiunii afective, caz în care bolgia își pierde dramatismul și devine un bazar de întîmplări grotești. Cînd închizi cartea ești bine dispus ca după o izbutită antologie de povești sinistre, amănunt cu atît mai
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
posteze pe internet. Jurnalul lui Nao dezvăluie intenția fetei de a ieși din impas prin sinucidere: nu reușește la examene (eșec echivalând cu o catastrofă în lumea japoneză), se refugiază într-o cafenea de unde este racolată pentru a se prostitua, intuiește că tatăl ei pregătește a treia tentativă de sinucidere. Rușinea eșecului profesional și neputința de a-și întreține familia, de a-și apără fiica, au ca pandant teroarea din trecut a celuilalt Haruki: superiorii îi bat, îi umilesc pe tinerii
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
suprem, zâmbind, amuzat-complice, către cei de față, la rândul lor amuzați”. Mereu senin, Gabriel Dimisianu deține ceea ce azi are mai degrabă o valorizare negativă; o anume naivitate privind încrederea în uman, în valorile ascunse, neștiute chiar, dar pe care le intuiește, nu se știe prin ce potriviri, fiecăruia în parte. Mediator fără orgoliu, autorul Opiniilor literare are o singură, unică frenezie: revistele literare. Fără ele, viața i se pare „ternă”, „fără sare și piper”, „fără rost”, recunoscându-se, în ce privește revistele, „robul
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
să o reconstituie. Revelațiile o intrigă întâi, apoi o uluiesc ca în final s-o șocheze. Copil, o domină pe doica lui și-i exploatează afecțiunea, adolescent învață să riposteze, refuzând să se lase terorizat în colegiul unde învață. Își intuiește superioritatea și o folosește, fără să-i pese de reacția celorlalți. Moartea părintelui îi dă mână liberă și își satisface poftele și capriciile. Ceva lipsește în căsnicia lui cu Teresa, ceva ce părinții săi au avut și le-a adus
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
de scurt proprietar al celei mai variate și bogate colecții de artă din Europa. Cum a reușit rămâne un mister. Relații cu Picasso și cu alții. Cumpărător și vânzător deopotrivă de picturi clasice și moderne. En vrac sau cu bucata. Intuind fără greș cota viitoare a unor încă necunoscuți. Și, lucrul cel mai important, fără urmași direcți. Bătălia pentru succesiune va începe abia în 2007. Și va consta mai puțin în împărțirea colecției, cât în reîntregirea ei. În timpul războiului al doilea
Colecția de tablouri a lui Ambroise Vollard () [Corola-journal/Journalistic/3237_a_4562]
-
unei exacerbate fericiri individuale, al supraaprecierii dragostei (printre altele și datorită filmelor și televiziunii), în dauna unor valori tradiționale, cum ar fi simțul moral, al valorilor comunitare, al onoarei și memoriei colective, al unității familiei. Ca un nou romantic, ce intuiește că fără memorie nu există o continuitate a civilizației, tânărul eseist se plimbă pe aleile Cimitirului Bellu, oprindu-se în fața mormintelor lui Dem Rădulescu și al lui Zaharia Stancu. „Ce caut pe aleile cimitirelor? Ce vreau să dovedesc cu asta
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
dar nu simțeam că aș fi fost măritată cu adevărat.» Trăise, așadar, la periferia Imperiului, pe conturul din ce în ce mai precar, mai vulnerabil, al unei lumi în destrămare. Simțise spasmul de neputință în care se zbătea această Africă premodernă și, probabil, că intuia potențialul primejdios al unui univers gata să izbucnească, violent, într-o explozie în lanț. Oricât ar fi fost de familiarizată, însă, cu starea prerevoluționară, caracteristică Africii negre, nimic n-o pregătise pentru șocul pe care avea să-l resimtă în
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
Sînt anii cînd virtuosul Nichita cucerește laurii notorietății, primind premiile Herder și Struga, alături de nominalizarea pe lista scurtă a Nobelului. Apoi se petrece metanoia, răscolirea cu efect de metamorfoză: cu orgoliul satisfăcut de bolțile succesului, Nichita își simte talentul sleit, intuind că, fără o radicală schimbare de ton, glasul i se va stinge. În materie de poezie convențională, spusese tot ce se putea spune: își cîntase cîntecul și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era nu
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
e creator, ci mijlocitor. Un colportor docil, care, asemeni unui releu în care se strîng semnificațiile transcendente, întocmește stihuri în fața cărora gustul estetic e orb. Din acest motiv, poezia din Noduri și semne nu poate fi gustată, ci doar adulmecată. Intuind acuza de a-și fi proiectat obsesiile iconice asupra operei lui Nichita, Sorin Dumitrescu iese în întîmpinarea criticilor precizînd că însuși poetul, alegînd drept moto un pasaj din Exodul 32, și-a pus volumul sub spectrul cuvîntului divin. E drept
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
autoarea ei era chiar „domnișoara del Conte” (pp. 57 - 58). Întâlnirile cu scriitori români nu depășesc, în genere, nivelul acestor querelles vanitoase (o relativă excepție: Fănuș Neagu). Dar nici alte notorietăți nu-l impresionează din cale-afară pe Marian Papahagi. Le intuiește anchiloza. Din top: Ezra Pound e o „prezență puțin hârbuită” și pare „un om puțin senil” (p. 88). Un filon de un anume interes e cel legat de obscurul Henry H.H. Remak (profesor de literatură comparată la Indiana): atacat în
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
Petru Anicet percepe locul ca emblematic pentru noul statut social al familiei. Într-una dintre discuțiile acestuia cu Alexandru Pleșa, își mărturisește o aparentă afecțiune pentru mahalaua pitorească și „casa veche și mică”, aflată la „sfârșitul străzii Mătăsari”, dar Alexandru intuiește adevărata stare sufletească a prietenului său: „Alexandru cunoștea bine casa din fundătura Mătăsari. Cunoștea și tragedia familiei Anicet, moșieri din moși strămoși, siliți acum să se mute într-un fund de mahala și să trăiască din ajutorul unui străin. Îl
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii ei s- alerge,/ Să-l apere, să moară pentru el!” intuim un ecou poetic din Răsunetul: „Când patria sau mama cu inima duioasă/ Va cere ca să trecem prin sabie și foc”. „Ziua mare a reînălțării” despre care vorbește Iosif în imnul său este o altă imagine poetică pentru îndemnul-ultimatum al lui
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
verdictul critic și preferința publicului se petrece rar, atât de rar, încât cei ce reușeșc performanța atrag atenția presei și intră în conștiința tuturor. Editorul, cu experiență de 50 de ani, superprofesionist al pieței de carte, Bernard de Fallois, a intuit potențialul cărții și a orchestrat impunerea lui ca bestseller: un slogan percutant - „Stieg Larsson elvețian”, cronici elogioase și, ca efect, premiile și vânzările consistente. Cine este așadar noua vedetă ? Autor elevețian de limbă franceză, Joël Dicker s-a născut în
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
și altul așteptau de la el al doilea roman pe care se angajase să-l scrie. Prezentul alternează cu două timpuri trecute: anii formării tânărului scriitor cu o analiză dură a firii sale urâte, pe care doar Harry Quebert i-o intuiește și-l determină să lupte cu propriile frici și complexe, vara unică din viața lui Harry Quebert, care a venit la Aurora punându-și la bătaie tot ce avea ca să scrie marele roman, dar se îndrăgostește de Nola. Fata dispare
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
din PDL: "Ca și mine, Elena Udrea a devenit o vulnerabilitate a tatălui meu, un instrument prin care el să fie lovit. Dacă ați observat, tatăl meu nu s-a înșelat în privința femeilor pe care le-a promovat, le-a intuit caracterul, și-a dat seama că acele femei sunt potrivite pentru politică, și aici mă refer și la Monica Ridzi, și la Roberta Anastase, și la Elena Udrea, care a demonstrat că are caracter pentru politică, și la Sulfina Barbu
EBa, despre Monica Ridzi, în 2009: Tatăl meu nu s-a înşelat... () [Corola-journal/Journalistic/32834_a_34159]
-
funcția de prim-vicepreședinte l-a lăsat ca la o pană de curent. KLAUS IOHANNIS va fi candidatul dreptei și președintele noului partid, deocamdată sondajele, popularitatea domniei sale spun că el să fie vedeta acestui nou partid. Pe partea stângă, se intuia, dacă domnul Ponta nu a fost chiar informat. Pe partea stângă se caută un candidat mai puțin pesedist, mai independent", a declarat Ion Cristoiu.
KLAUS IOHANNIS lucrează pe cont propriu, spune Ion Cristoiu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29855_a_31180]
-
de a citi și a reciti capodoperele literaturii europene. Și nu numai. George Topîrceanu, secretar de redacție perpetuu, dublat, în același timp, de un excelent cunoscător al literaturii române, poseda voluptatea descoperirii, citirii și publicării unor confrați, în opera cărora intuia un dram de talent. Era atât de convingător în această ipostază încât, adesea, îl impresiona și, uneori, îl uimea până și pe severul și glacialul G. Ibrăileanu. * Iași, 27 noiembrie 1935 Mult stimată și scumpă prietenă, Iartă-mă că-ți
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
unei atît de pretențioase problematici; textul romanului propriu-zis este dublat de jurnalul lui Simon, care îmbină studiul meticulos al caracterelor și realităților social-politice din Moldova timpului cu relatarea în regim romanesc a faptelor ce alcătuiesc intriga din Privilegiu: Maria-Luiza Cristescu intuiește perfect dinamica internă a relației dintre narațiune și comentariu astfel încît un cititor va spune că acest roman disimulează un eseu, în vreme ce un altul va putea susține, cu argumente, exact contrariul: Privilegiu este, în primul rînd, o carte a acestui
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii, teatrului sau poeziei devin mai actuale ca oricînd. Neliniștea, revolta, resemnarea sînt sublimate, în bună măsură, prin atmosfera familiară, intimă chiar, pe care o degajă următoarele versuri din Anatolida; înțelegi ireversibil că înaintașii au intuit corect drumul străbătut de către generațiile ce i-au succedat: "Să-și imagine omul la ce grad ar ajunge/ Progresul în doi seculi și cei ce au să vie;/ Ci fără preștiință sau fără prevedere/ Ce-ar fi cînd atmosfera dodată
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
care trimite la proza lui Urmuz. Or, la Petru Dumitriu nu apar asemenea probe de, să le zic, slăbiciune literară. El își pune la bătaie talentul cu aceeași convingere - sau lipsă a ei! - indiferent despre ce își propune să scrie. Intuindu-i poate această trăsătură, Crohmălniceanu nu vorbea despre el decît ca despre un scriitor pentru care nu conta decît puterea. Poate că și legendara lui fugă din România n-a fost decît consecința unei intuiții, că după dezvăluirile lui Hrușciov
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
ai petrecerii pe acest albastru glob astral, cei de a căror prezență mă bucur mai departe. Ne-am cunoscut cu șase decenii în urmă în casa lui Vladimir Streinu, în acel memorabil trio Stelaru-Chihaia-Tonegaru, căruia, din prima clipă, i-am intuit forța și calitatea, admirându-i concomitent fronda și ascetica trudă întru artă, aceasta de felul pustnicilor deșertului - mai târziu am înțeles miezul pasiunii cu care te-ai aplecat asupra monahilor isihaști, când plecai pe urmele lor în montanele grote buzoiene
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
dungă cafenie în jurul buzelor înseamnă că mori curînd. Ne-o și arăta mereu cu un fel de amuzament superior, dar părea și speriat. Nu știu cîte bucurii și nenorociri și-o fi prevestit Virgil, dar pe asta de pe urmă a intuit-o fără greș. Într-o noapte de august cu lună plină - "iar n-am să dorm din cauza lunii" - i-a spus unei prietene cînd se întorceau de la o aniversare. Și către ziuă l-a prins somnul cel mare și ultim
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
răstorn pe masa buzunarele Sunt prea puțini mai aduci de acasa N-am îi răspund Cere de la nevasta ea știe cât costă Înger Un înger s-a desprins aseară din sculptură lui și fulguind a dispărut din tufișul din parc Intuiesc pe ascuns face pipi Nu se vede nimic nu se aude nimic N-are pe unde fiindcă așa sunt îngerii După mine Floarea de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]