1,290 matches
-
Goguryeo în regiunea de vest Liaoxi , au provocat Șui rezultând astfel primul dintre Războaiele Goguryeo-Sui, în 598.În această campanie, la fel ca și în cele care au urmat, în 612, 613, si 614, Șui nu a avut succes în invadarea Goguryeo, dar a obținut concesii minore și promisiuni de supunere care nu au fost îndeplinite niciodată. Cea mai dezastruasă campanie a Șui împotriva Goguryeo a fost în 612, în care Șui, conform Istoriei Dinastiei Șui, a mobilizat 30 de divizii
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
din Nordul Africii a căzut sub controlul nazist și mulți evrei erau folosiți ca sclavi. În 1941, o lovitură de stat pro-nazistă în Irak a fost acompaniată de masacrarea evreilor. Agenția Evreiască a stabilit planuri pentru o ultimă rezistență înainte de invadarea palestinei de către Rommel (nazistii planuiau să îi extermine pe evreii palestinieni). Între 1939 și 1945, 6 milioane de evrei din zonele europene ocupate de naziști au fost omorâți. Aproape o 1/4 dintre cei omorâți erau copii. Holocaustul a avut
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Ligii Arabe, Egiptul, Transiordania, Siria, Liban și Irak au refuzat să accepte Planul de Împărțire a ONU și au proclamat dreptul autodeterminării pentru arabii din întreaga Palestină. Aceste țări au declarat război noului stat Israel și au procedat imediat la invadarea teritoriului Palestinei. Arabia Saudită și Sudan au contribuit de asemenea cu anumite trupe. Secretarul General al ONU, Trygve Lie a declarat conflictul ca: „prima agresiune armată pe care o vede lumea de la sfârșitul războiului” Noul Stat Israel avea o armată organizată
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
principi, Pandulf era cel mai convins suporter al grecilor. El l-a sprijinit pe Boioannes să captureze în anul 1020 turnul din Garigliano în care se refugiase cumnatul lui Melus, Dattus, însă acest eveniment a condus, ca măsură punitivă, la invadarea Italiei de catre o puternică armată venind din Germania. Un detașament al acesteia, condus de arhipiescopul Pilgrim de Koln a străbătut coasta tireniană, ajungând să asedieze chiar Capua. În 1022, principele a fost capturat, germanii instalând la conducere un nou principe
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
care i-a achiziționat o vilă pe calea Muvészút 6 în districtul 12 din Buda, clădire care a slujit ulterior drept reședință primilor miniștri ai Ungariei post-comuniste, József Antall și Gyula Horn. În 1940 el i-a cerut mâna. După invadarea Ungariei de către trupele germane în martie 1944 și instalarea guvernului extremist pro-nazist al generalului Döme Sztójay, logodnicul ei, Ujszászy, era căutat de Gestapo și de unitățile Ministerului de interne. Împreună, ei s-au ascuns o vreme la Buda într-o
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]
-
care s-ar fi putut petrece lucrurile dacă relatările lui Dion Fortune ar fi adevărate. Romanul poate fi considerat o istorie paralelă, ținând cont că, deși relatează evenimente reale din Al Doilea Război Mondial (cum ar fi Operațiunea Roșu de invadare a Franței, evacuarea Corpului expediționar englez din Dunkirk, intrarea Italiei în război și Campania din Africa de nord, Bătălia Angliei), personajele sunt fictive, fie că este vorba despre oamenii de rând sau despre oficialități (cu excepția lui Adolf Hitler, Winston Churchill
Noaptea vrăjitoarelor () [Corola-website/Science/323628_a_324957]
-
, în a doua sa fază cunoscut drept Războiul din Caucazul de Nord, a fost o operațiune militară de amploare lansată de Federația Rusă începând din 26 august 1999, ca răspuns la invadarea Daghestanului de către Brigada Internațională Islamică de Menținere a Păcii (IIPB). Pe 1 octombrie, trupele ruse au intrat în Cecenia. Campania a pus capăt independenței de facto a Republicii Cecene Ichkeria și a restabilit controlul federal rusesc asupra teritoriului. Deși este
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
2000, în timpul războiului. Tensiunile politice erau alimentate în parte și de presupusele antentate teroriste cecene sau pro-cecene, de criminalitatea cecenă din Rusia, precum și de ciocnirile de la frontieră. Pe 7 martie 1999, Ministrul de Interne Serghei Stepașin a făcut apel la invadarea Ceceniei, drept răspuns la răpirea generalului MVD Ghenadi Șpigun. Totuși, prim-ministrul Evgheni Primakov a ignorat planul lui Stepașin. Ulterior, Stepașin a declarat: Pe 16 noiembrie 1996, în Kaspiisk (Daghestan), o bombă a distrus un bloc de apartamente aparținând forțelor
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
800 de metri a unui drum strategic. Pe 22 august 1999, 10 polițiști ruși au fost uciși de explozia unei mine antitanc în Osetia de Nord, iar pe 9 august 1999 șase lucrători au fost răpiți in capitala osetină Vladikavkaz. Invadarea Daghestanului a fost declanșatorul celui de-al Doilea Război Cecen. În august și septembrie 1999, Șamil Basaev, în asociere cu sauditul Ibn al-Khattab, comandantul mujahedinilor, au condus două armate de până la 2.000 de ceceni, daghestanezi, arabi, mujahedini străini și
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
1999, militanții au fost alungați din satele ocupate și respinși înapoi în Cecenia. Cel puțin câteva sute de insurgenți au fost uciși în lupte. Tabăra federală rusă a raportat 279 lucrători uciși și aproximativ 900 răniți. Înainte să se decidă invadarea Daghestanului, a avut loc o serie de atentate cu bombă în Rusia (la Moscova și Volgodonsk), precum și în orașul daghestanez Buinaksk. Pe 4 septembrie, 1999, 62 de oameni au fost uciși într-un bloc în care locuiau familii ale militarilor
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
neconvingătoare în sprijinul acesteia. Gordon Bennett a mai atras atenția și asupra faptului că decizia de trimitere a trupelor în Cecenia a fost luată de Boris Elțîn, nu de Vladimir Putin, având completul asentiment al tuturor structurilor de putere după invadarea Daghestanului de către islamiști. Spre sfârșitul lui august și în septembrie 1999, Rusia a declanșat o masivă campanie aeriană de bombardament asupra Ceceniei, cu scopul declarat de a-i alunga pe militanții care invadaseră Daghestanul în luna anterioară. Pe 26 august
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
în Franța la începutul lui august. El a fost judecat în procesul de la Riom împreună cu alți politicieni și ofițeri de stat major acuzați că sunt răspunzători de înfrângere. Condamnat la închisoare, a fost încarcerat de regimul de la Vichy, dar după invadarea zonei libere de către armata germană, a fost transferat la 4 aprilie 1943 în regiunea Weimar, în apropiere de lagărul de concentrare Buchenwald, înainte de a fi transferat la 2 mai 1943 la castelul Itter din Tirol. Acolo, a rămas sub supraveghere
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
de o primire foarte bună din partea cititorilor și a criticilor. Au existat și câteva critici referitoare la natura brutală a evenimentelor din narațiune. Între 1871 și 1914 au fost publicate peste 60 de opere de ficțiune pentru adulți care descriau invadarea Marii Britanii. Punctul de pornire l-a constituit "The Battle of Dorking" (1871), scrisă de ofițerul George Tomkyns Chesney. Cartea prezintă un atac surpriză al germanilor, care acostează pe coasta sudică a Angliei, profitând de faptul că Marina Regală Britanică este
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
doar câteva luni, Hitler a cerut Bratislavei să se alăture acțiunii militare împotriva Poloniei. La doar câteva zile, trupele terestre germane au invadat Polonia. Tiso a dat ordin armatei slovace să ocupe teritoriile. Slovacia nu a participat de la început la invadarea Uniunii Sovietice, care a fost declanșată pe 22 iunie 1941, dar Hitler nu a cerut ajutorul Slovaciei. Slovacii însă au decis să trimită un grup expediționar. Ungaria a intrat în cele din urmă în războiul contra Uniunii Sovietice la începutul
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
Mignet), „toți cei care au votat pentru el au fost fluierați urmăriți și maltratați de popor la închiderea ședinței”, mai ales Vincent-Marie Viénot de Vaublanc și Quatremère de Quincy. Această hărțuire a fost însoțită de amenințări cu moartea sau cu invadarea domiciliului. Étienne de Joly, ministrul justiției, a scris președintelui Adunării: „am denunțat aceste atacuri la curtea penală; dar legea este impotentă, iar eu sunt obligat de onoare și de probitate să vă informez că fără ajutorul prompt al corpului legislativ
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Când a avut patru luni, familia s-a mutat în Flatbush (Brooklyn, New York). A avut doi frați mai mici, Larry și Ted, care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Larry a luat parte cu Armata Statelor Unite ale Americii la invadarea Siciliei, iar Ted a fost un pilot în Forțele Aeriene ale Statelor Unite și a luptat în Campania din Insulele Aleutine. Tatăl lui Barbera, Vincent, a fost un prosper deținător a trei frizerii, dar a risipit averea familiei la jocuri de
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
sprijinul regelui Ludovic cel Sfânt al Franța și al contesei de Flandra, reușește să aranjeze lucrurile astfel încât sora sa Margareta să piardă puterea, iar el să devină conte de Namur. Totuși, Balduin nu va ajunge practic niciodată acolo, iar după invadarea și cucerirea Namurului de către contele Henric al V-lea de Luxemburg în 1256, el își vinde drepturile asupra comitatului către vărul său, Guy, contele de Flandra. Strâmtorarea financiară extremă l-au adus pe Balduin în situația să îl predea pe
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
universități din Germania, Elveția și Marea Britanie. După un an de serviciu militar, care a inclus un curs la Școala de ofițeri de artilerie din Włodzimierz ,el a fost cooptat în ianuarie 1939 în serviciul Ministerului de externe al Poloniei. După invadarea Poloniei de către Germania nazistă în septembrie 1939, Kozeliewski a fost mobilizat și încadrat într-un regiment de ulani. A fost rănit în luptele cu unități de blindate germane, și ulterior luat prizonier de către Armata Roșie, care a pătruns în estul
Jan Karski () [Corola-website/Science/326542_a_327871]
-
de paradisul iluzoriu pe care acesta îl poate forma în mintea interlocutorului. Tânărul este ucis în timpul încăierării, iar evadarea pe care o promitea este pierdută pentru totdeauna. Un marțian se lasă cu greu convins să se alăture armatei în scopul invadării Pământului. Sosind la destinație, armata marțiană găsește un loc pașnic, ai cărui oameni sunt curioși, nu agresivi. Protagonistul întâlnește un regizor și înțelege că pământenii vor să exploateze Marte din considerente pecuniare. Încercând să fugă înapoi pe Marte, este călcat
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
de Alboin în edificarea unei entități politice solide decurgeau din lipsa de legitimitate imperială, întrucât, spre deosebire de ostrogoți, longobarzii nu ajunseseră în Italia ca "foederati", ci ca inamici ai Imperiului. Deteriorarea autorității regelui în cadrul oștirii longobarde s-a manifestat și în invadarea provinciei france Burgundia, care în 569 sau 570 a fost ținta unor raiduri longobarde anuale ample. Aceste atacuri au fost respinse până la urmă după o victorie repurtată de patriciul Mummolus de la Embrun. Ele au avut consecințe pe plan politic, înăsprind
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
japonezi, care se așteptau la atacuri mai la sud, la insulele Caroline sau Palau. Din acest motiv insulele Mariane erau apărate doar de 50 de avioane cu bază terestră. La 13 iunie forțele SUA au început operațiunile de bombardament pentru invadarea insulelor Saipan; ca răspuns Toyoda a ordonat un contraatac aeronaval. Partea principală a flotei americane era formată 6 portavioane și câteva cuirasate care urmau să se întâlnească la vest de insulele Filipine la 16 iunie și să finalizeze realimentarea cu
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
sprijine împărțirea Imperiului Otoman, o soluție care dezavantaja Austria, dar era mai puțin defavorabilă decât cucerirea sud-estului european de către Imperiul Rus. Plănuitul atac împotriva Imperiului Otoman nu a mai avut loc, alianța semnată la Tilsit a fost anulată practic de invadarea Rusiei de către Napoleon în 1812. După înfrângerea lui Napoleon de alianța marilor puteri în 1815, reprezentanții învingătorilor au negociat un nou aranjament european la Congresul de la Viena. În timpul acestor negocieri nu s-a reușit să se ia niciun fel de
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
planul politicii europene în momentul în care Grecia și-a proclamat independența în 1821. Cu acest prilej a fost folosită pentru prima oară expresia „Chestiunea Orientală”. Încă de la înfrângerea lui Napoleon în 1815, au existat zvonuri cu privire la planurile rușilor cu privire la invadarea Imperiului Otoman, iar rebeliunea grecilor părea prilejul potrivit pentru o asemenea acțiune. Miniștrii de externe britanic, Robert Stewart, și austriac, Metternich, l-au sfătuit pe împăratul rus Alexandru I să nu intre în război. Ei au pledat pentru păstrarea conceptului
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
fără a avea urmași, drept pentru care în 1177, înainte de a pleca în cruciadă, Filip a desemnat-o pe sora sa Margareta și pe soțul acesteia Balduin ca moștenitori. În Țara Sfântă, Filip nutrea speranța de a participa la plănuita invadare a Egiptului, pentru care scop cruciații s-au aliat cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. O flotă bizantină de 150 de galere se afla în aștepare la Acra în momentul în care Filip de Alsacia a sosit acolo, în ziua
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
exilul forțat la Dublin, într-o vreme în care Guillaume al III-lea de Normandia lupta din greu pentru a-și proteja ducatul. Totuși, nu pare realist să se considere că Balduin ar fi intervenit pentru a zădărnici planurile de invadare a Angliei de către ducele Guillaume. Balduin a avut cinci copii cu soția sa, Adela de Franța:
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]