8,698 matches
-
își "persecută înclinațiile" după cum crede Al. Cistelecan (noi înșine îi adnotam altădată ființa "ușor romanțioasă"), dar la urma urmei nu contează mai mult fața poeziei ca atare decît ipoteticul său embrion psihologic? Și astfel cum apare în ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
voastră în perioada de când locuiți în Germania? - Ar fi atâta de mult de spus, încât nu aș vrea să deschid aici această discuție. Ar necesita prea mult spațiu - poate cu altă ocazie. (Se cuvine totuși a informa cititorii despre două ipostaze deosebit de onorante pe care Corneliu Dan Georgescu le-a parcurs cu rezultate remarcabile: etnomuzicolog la "Institut für vergleichende Musikstudien und Dokumentation" între 1989-1991 și la "Freie Universität" între 1991-1994, ambele din Berlin.) - Sunteți unul dintre cei mai avizați teoreticieni ai
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
eroic, purtînd aripi, asemeni unui nou Icar, cu o platoșă metalică și înarmat cu o sabie, Lowry căută să-și salveze iubita, la princesse lontaine, captivă într-o cușcă metalică. Orașul-Leviathan care o ține prizonieră, încearcă să-l împiedice, în ipostaza halucinantă a unui samurai gigantic. Forțele chtoniene, forțele întunericului, hidoase făpturi cu figuri de avortoni, asemeni biomecanoizilor din acrilicele lui Hans Giger îl amenință pe acest erou coborît din cerul albastru. Orașul iese din pămînt sub forma unor uriași zgîrie
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Gheorghe Grigurcu Revenim acum la ipostaza profetică pe care a pedalat Nietzsche, nu fără o subiacentă orientare către tradiția religioasă abhorată (un nou caz de patetică uzurpare!): "Și, astfel, Nietzsche se proiectează pe sine, ca posibilitate din nou doar schițată, în personajul care va deveni celebru
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
astăzi avem un repertoriu impresionant de definiții și de rețete privind dobîndirea fericirii, ce ne lipsește însă e tocmai gustul ei. Aproape că am ajuns să vorbim despre ea ca despre o relicvă sentimentală, desuetă și uzată moral, a cărei ipostază vie și firească a fost omorîtă de-a lungul timpului de excesul analizei conceptuale. Iar dacă fericirea nu e o chestiune de pregătire disciplinară, nu mai rămîne decît să fie una de umoare temperamentală. Fericiți nu sunt cei care știu
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
atrași și soția lui Walter Sparrow, Agatha (Virginia Madsen) și fiul său Robin (Logan Lerman) care împărtășește gustul de ficțiune al tatălui. Jim Carrey a lestat destul de mult într-un tipar al comicului clownesc, adesea grosier, dar de efect, cu ipostazele sale, detectivul lu' pește, Ace Ventura, Tipul de la cablu sau personajul unui comics, Masca. A ieșit din schemă surprinzător, cu un film deosebit, Eternal Sunshine of the Spotless Mind ( Eterna strălucire a minții neprihănite, 2004 ) al lui Michel Gondry, unde
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
o evita, hoț de buzunare și bătăuș, în continuare, redutabil, Mite e un picaro la nivelul glorioșilor și atât de simpaticilor săi predecesori. Nimic nu poate să-l clatine; cu atât mai puțin, să-l frângă. Iată-l într-o ipostază de luptător triumfător, în Sala mizeră din Calea Dudești: "- Joacă, joacă, mai multă joacă, îi sâcâie Dorin neîncetat. Nu mai sta pe loc, fugi de-acolo, mișcare, mai multă mișcare... Ei par să-l ia în seamă. Dar mai degrabă
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau mai noi au fost modelate, cioplite, turnate, suflate, polisate, lustruite în tot atîtea ipostaze de eroi ai unei clase al cărei destin istoric părea să fie, cu precădere, exterminarea celorlalte. Idealizarea muncitorului, detașarea lui netă în structurile organismului social, investirea sa, de către propaganda comunistă, cu un destin exemplar și cu un soi de mesianism
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
putea apăra și susține economic. În 1940, când Tolea avea 12-13 ani, tatăl său a primit o scrisoare de amenințare, probabil din partea unui legionar, scrisoare pe care exista o reprezentare tricefală, preluată inexplicabil din tradiția egipteană și înrudită cu tripla ipostază a vârstelor unui bărbat într-un tablou de Tizian, Alegoria prudenței: "leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator" (p. 352
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
deplin articulate și vii și - pe de altă parte - poetica modernistă atentă la construcția poemului din materia verbală. Pe bună dreptate se poate vorbi, la Arghezi, de concilierea dintre mimesis și poiesis sau, în alți termeni, de "asocierea organică dintre ipostazele de meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Nichita Stănescu (prilej pentru autor de a vărsa câteva lacrimi de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase afinități elective, e în afară de orice discuție. Leonid Dimov, vai!, n-are statuie, deși numele oniricului este invocat în Levantul: și
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
la tipologie. Tipologia se combină cu datele particulare ale stilului, dar și cu diferența specifică a unei viziuni asumate, exprimînd, la un loc, ideea de școală, de curent, de epocă literară". Care ar fi trăsăturile baroce ale lui Macedonski în ipostaza sa omenească? E imprevizibil, pasional, febricitant, de o vitalitate debordantă care implică pe de o parte incapacitatea de disciplină, ergo o anume versatilitate, pe de altă parte propensiunea spectacolului. Introvertirea e descumpănită de extrovertire, ducînd la eleganța cultivată ostentativ, la
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închiși, tocmai pe bucata asta de săpun..." (p. 21). Autoarea constată că, în amintirea ei, fiecare mort pe care l-a cunoscut a rămas legat de o anumită ipostază care îi vine în minte ori de câte ori se gândește la persoana respectivă. Mecanismele gândirii prin care o anumită ipostază și nu alta s-a fixat definitiv pe retina autoarei rămân obscure pentru că nimic esențial în planul relației cu acele persoane nu
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
săpun..." (p. 21). Autoarea constată că, în amintirea ei, fiecare mort pe care l-a cunoscut a rămas legat de o anumită ipostază care îi vine în minte ori de câte ori se gândește la persoana respectivă. Mecanismele gândirii prin care o anumită ipostază și nu alta s-a fixat definitiv pe retina autoarei rămân obscure pentru că nimic esențial în planul relației cu acele persoane nu se păstrase în memorie ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
la persoana respectivă. Mecanismele gândirii prin care o anumită ipostază și nu alta s-a fixat definitiv pe retina autoarei rămân obscure pentru că nimic esențial în planul relației cu acele persoane nu se păstrase în memorie ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare carte este prezentă în mintea ei printr-un element definitoriu, care nu este, de cele mai multe ori, purtătorul mizei narative a respectivului roman. Prima uimită de aceste capricii ale memoriei este chiar
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
nu se limitează să facă în scris ceea ce ar face un asemenea tip de autor, ci își impune și își delimitează proaspăt cuceritul statut. Prin lipsă, prin exces, prin ambiguizare, cumva-cumva el e întotdeauna prezent în textele lui. În ce ipostază? Ascultați vorbele unui personaj și căutați să deduceți, până la urmă, ce meserie are, dintre toate înșiruite, autorul piesei Oameni ai nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă veți avea în ochi ponturile servite anterior: "Atâția medici, ziariști, poeți
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
aceea despre ciclul vieții și volumul de legende populare bucovinene. La un secol de la moartea lui Marian, principalele sale lucrări (le-am amintit la începutul acestor însemnări) sunt "documente de absolută certitudine pentru că faptele de cultură au fost prinse în ipostazele lor de organisme vii", scrie Petru Ursache, la a cărui opinie mă raliez.
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
și la obiect: dacă în O moarte care nu dovedește nimic, protagonistul nu era sigur de sentimentele sale, în Ioana același erou (Sandu) devine un îndrăgostit torturat de gelozie, pentru ca în Jocurile Daniei să se plaseze într-o a treia ipostază sentimentală, și mai puțin convenabilă decât celelalte. Aplicând consecvent metoda comparației critice (a punerii în context), autorul studiului trasează paralele între A. Holban și diverși alți scriitori ai vremii (H. P. Bengescu, L.Rebreanu, Camil Petrescu). Ca eroină, Ioana îi
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
semnificații decât dacă fiecare moment, de mult consumat, se lasă necontenit inundat de prezentul acut, de înțelesul nostru de astăzi, mult ulterior faptelor". De aceea romanul este un spațiu al dedublărilor, al identităților multiple (și George și Helga apar în ipostaze diverse, subiecți ai unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
așa. ION Vlasiu: unul dintre puținii artiști pentru care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmora și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
nu s-a consacrat doar datorită stilului foarte agresiv și neașteptat de joc, ci și spiritului său noncomformist și al glumelor pe care le făcea. Un astfel de moment, care îl prezintă pe Năstase în una dintre cele mai colorate ipostaze ale sale pe terenul de tenis, a fost surprins într-o imagine celebră. Imaginea a făcut istorie, dar a și arătat motivul pentru care a primit porecla 'Nasty'. Unii au considerat că era nepoliticos, dar semne ca acesta l-au
Tricou cu Ilie Năstase de la Adidas () [Corola-journal/Journalistic/77278_a_78603]
-
afară, în fața blocului, își chema prietenii printr-un fluierat specific, niciodată prin apeluri telefonice. Apoi compania fetelor era privită de membrii găștii ca un semn de mare slăbiciune și se făcea mult haz pe seama nefericitului surprins într-o astfel de ipostază. Fetele concrete, care aveau propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă porno la care ne zgâiam toți. Jucam fotbal
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
pionierii unui sistem revoluționar de învățare a muzicii prin ritm și gestică. Dar acestea sunt, dincolo de profunda dezamăgire și oroare pe care ți le provoacă, exemple ce vorbesc despre imensa fragilitate a omului aflat sub vremi. Cu adevărat coșmarescă e ipostaza ilustrată de E. M. Forster, care, într-un celebru eseu, "What I Believe", din 1939, republicat în 1951 în volumul Two Cheers For Democracy, ne facii părtașii următoarei, înfricoșătoare alegeri: "Urăsc ideea de a te pune în slujba unei cauze, iar
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Avîndu-l eu însumi profesor, nu mi-am dat seama nici în perioada studenției, după cum nu pot realiza nici astăzi, retroactiv, dacă Mitroi și-a fi dorit în acea perioadă, în secret, o catedră de pictură și dacă, în sinea lui, ipostaza de simplu inițiator în tehnicile artistice era resimțită ca insuficientă și limitativă. În orice caz, după 1990, ca profesor la Secția de pictură a făcut școală. Cîțiva dintre cei mai dinamici pictori de astăzi, printre care Alexandru Rădvan, Suzana Dan
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
ale montării sale. În fața noastră, o lume de mirese. Relația ideală de comunicare între actor și spectator. "În realitate", spune George Banu, "mireasa timpului este uitarea, iar memoria, logodnica acestuia - asta dacă mai percepem încă mariajul ca experiență a duratei." Ipostaza aceasta, așezarea aceasta nu a fost pentru mine altceva decît scufundarea în memoria subiectivă. În ceea ce este important, major și durează. Dansul Vavei Ștefănescu și al lui Sylvain Groud era, tot timpul, un joc al eului cu propria memorie, era
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]