2,312 matches
-
Martorul Ion Profira Lache a declarat despre acesta că „...nu l’am întâlnit în acea sâmbătă și nu știu unde a fost și ce a făcut și nici n’am auzit dacă a fost sau nu la Pungești în acea zi”. Laitmotivul ipotetic al studenților participanți la revolta țăranilor din zona nordică și nord-vestică a județului Vaslui, a fost reiterat și în declarația țăranului însurat, de 54 de ani, Grigore Vrabie din Gârceni, care a declarat, de asemenea, sub prestare de jurământ, următoarele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de Armistițiu care era de 6 (șase) luni de la data semnării actului cu pricina la Moscova, în țara ticăloșilor, rușii nici nu voiau să audă de terminarea operațiunii. Oficialii români, nu aveau decât să se conformeze deoarece chiar și în ipoteticul caz al unor plângeri adresate și celorlalți aliați, americanii și britanicii, aceștia tot rușilor ar fi dat dreptate, ca stat câștigător al războiului contra României. La data de 5 mai 1945, s a cusut la dosar și procesul verbal încheiat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dublului. La origine, conceptul desemnează un soi de "fantomă" a ființei umane, un alter ego ivit din straturile adânci ale psihicului (de aici și condiția să imateriala). Pentru o discuție teoretică a Doppelgänger-ului, privitoare în special la cele nouă premise ipotetice ale sale, cf. Webber, 1996, pp. 3-5. John Herdman punctează că "dublul că artificiu literar își are rădăcinile în experiența umană, naturală, religioasă, psihologică și parapsihologica" (1990, p. 2). Totuși, în rândurile subsecvente, precizez, nu sunt interesat să inițiez o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu etape de perfecționare treptată, continuă. În timpul secolului al XVIII-lea, cuvîntul "civilizație" denumea atît procesul fundamental al istoriei, cît și rezultatul final al acestui proces, în care distincția dintre progresul civilizației de astăzi și starea primordială, primitivă, reală sau ipotetică (numită fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
parametrilor externi prin care se postulează o influență observabilă asupra producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un al treilea obiectiv ar fi elaborarea unui aparat ipotetic de operații de limbaj prin analiza relațiilor dintre parametrii extralingvistici și unitățile lingvistice observabile. Astfel, limbajul poate fi definit ca activitate proprie oricărui obiect, subînțeleasă printr-o motivare generală de comunicare și reprezentare. Foarte concret, ca acțiuni de limbaj specifice
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
1987, p. 148). Clasicismul și realismul nu folosesc decît foarte puțin epigraful; în schimb, tradiția romantică se dovedește o mare adeptă a lui, o exagerare pe care o egalează doar anii '60 și '70, sub imboldul unei consacrări prestigioase. Așteptînd ipoteticele rezumate din gazete, premiile literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este, oarecum, sfințenia scriitorului, prin care își alege semenii și, implicit, locul în Pantheon", scrie tot G. Genette (1987, p. 149). Epigrafele lui Philippe Djian În continuare, vom aplica unele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
comparativă cu o altă propoziție: (6) Dacă pentru copilul dumneavoastră nimic nu este mai presus decît televizorul, nu are rost să îl contrariați. (3) poate fi citită astfel: Dacă p [P3] (Prezent) + q [P3'] (Imperativ). În clasificarea tradițională a frazelor ipotetice, această ipoteză care trimite la prezent declanșează o acțiune realizabilă. Structura PR + IMP nu este suficientă pentru a masca efectul ipotetic, încă bine susținut de protaza (p) și, mai ales, prin DACĂ. Totuși, apare un efect imperativ și interlocutorul decodează
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
îl contrariați. (3) poate fi citită astfel: Dacă p [P3] (Prezent) + q [P3'] (Imperativ). În clasificarea tradițională a frazelor ipotetice, această ipoteză care trimite la prezent declanșează o acțiune realizabilă. Structura PR + IMP nu este suficientă pentru a masca efectul ipotetic, încă bine susținut de protaza (p) și, mai ales, prin DACĂ. Totuși, apare un efect imperativ și interlocutorul decodează ipoteza și ordinul așteptat. Structurile cu apodoză (q) la imperativ marchează o angajare totală a locutorului în responsabilitatea realizării procesului. Odată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
DUMNEAVOASTRĂ"). Regăsim aceeași structură propozițională în (6): (6) Dacă pentru copilul dumneavoastră nimic nu este mai presus decît televizorul, nu are rost să îl contrariați. Ipoteza trimite la prezent (PR): Dacă p (PR) + q (PR). Aici este vorba despre o ipotetică reală care permite definirea unei "lumi actuale" ca punct de reper al evenimentelor în raport cu interacțiunea aici-acum, adică în raport cu situația de enunțare. Constrîngerea de legătură între p și q este asigurată prin reluarea anaforică "un copil" → "îl". Vom urmări în ce
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Și observațiile psihologice pe care le-am putut face astfel par să valideze, în trăsăturile lor generale, punctele de vedere pe care tocmai le-am enumerat. Desigur, ele au nevoie de această validare, întrucât sunt și rămân, în ciuda tututor, foarte ipotetice; importanța întrebării este atât de mare, încât nu nu am nici cel mai mic regret că le-am adus în atenția cititorului. Comentarii Acest eseu strălucit al lui Henri Poincaré dezvăluie însuși procesul psihologic al matematicianului creator care conduce la
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
viață, l-au părăsit pe Socrate...". (Stan, 2007, p. 95) Poate că sofiștii au conștientizat pericolul seducției exercitate de magiștri, poate au considerat că un asemenea "rapt" în lumea spiritului este inacceptabil pentru că se soldează cu pierderea libertății, în numele unei ipotetice ulterioare descoperiri de sine; să nu uităm, "Un Maestru carismatic, un "prof" inspirat pun stăpânire în chip de-a dreptul "totalitar", psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p.
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
bravură hermeneutică. De exemplu analiza fragmentului "Cum "lumea adevărată" a ajuns să devină basm", pe care el o citește ca pe o expunere în șase capitole a istoriei platonismului. Sau interpretarea enigmaticei expresii nietzscheene: circulus vitiosus deus, înțeleasă drept formulare ipotetică a eternei reîntoarceri ca alternativă la tradiționala explicație teologică a devenirii (deus?) și care implică reîntoarcerea tuturor lucrurilor, chiar și a celor negative și a nihilismului însuși (vitium). În sfârșit, elucidarea subtitlului la Așa grăit-a Zarathustra, o carte "pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
erau pliate pe modelul cultural al populației. Nu am avut semnale de la operatori că subiecții ar fi avut dificultăți de înțelegere a întrebărilor sau că au avut tendința de a le interpreta greșit decît în cazul celor care vizau situații ipotetice, în care părinții trebuiau să arate cum ar reacționa dacă copilul lor ar avea un anumit tip de dificultate (ar începe să mintă, să falsifice documente școlare, să fure etc.). Răspunsurile la aceste întrebări deschise le-am tratat cu multă
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
care încearcă să inducă copilului o conduită concordantă cu propriul sistem de atitudini-valori. TEHNICI DE INFLUENȚĂ Pentru a surprinde tehnicile de influență pe care le folosesc părinții s-a recurs la ceea ce sociologii elvețieni au numit "scenarii", adică la situații ipotetice în care s-ar afla copiii și în raport cu care părinții ar trebui să indice modul în care apreciază că s-ar comporta. Sînt cunoscute problemele legate de întrebările ipotetice: se prea poate ca răspunsurile să nu ofere bune predicții referitoare
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
recurs la ceea ce sociologii elvețieni au numit "scenarii", adică la situații ipotetice în care s-ar afla copiii și în raport cu care părinții ar trebui să indice modul în care apreciază că s-ar comporta. Sînt cunoscute problemele legate de întrebările ipotetice: se prea poate ca răspunsurile să nu ofere bune predicții referitoare la comportamentul concret al părintelui aflat realmente în situația respectivă. Capacitatea părinților de a se proiecta într-o situație ipotetică poate diferi foarte mult: pentru unii, simplul fapt că
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
s-ar comporta. Sînt cunoscute problemele legate de întrebările ipotetice: se prea poate ca răspunsurile să nu ofere bune predicții referitoare la comportamentul concret al părintelui aflat realmente în situația respectivă. Capacitatea părinților de a se proiecta într-o situație ipotetică poate diferi foarte mult: pentru unii, simplul fapt că li se pare puțin plauzibilă este suficient pentru a stopa demersul cognitiv. Cu toate acestea, a apela la o întrebare urmată de variante de răspuns este la fel de problematic: ideea că un
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
pentru fiecare "scenariu" întrebare deschisă. S-a procedat astfel deoarece era de presupus că părinții pot indica, pentru aceeași situație, mai multe variante de acțiune. În fapt, răspunsurile au fost puțin elaborate, conținînd un singur mod de intervenție, cu excepția situației ipotetice în care s-a cerut explicit părinților să spună ce măsură ar lua pe moment și ce ar face pe termen lung dacă ar descoperi că tînărul a falsificat semnătura părintelui de luare la cunoștință a unei exmatriculări temporare din
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
87 16% 132 20% 333 17% Relaționării 41 44% 66 32% 87 46% 132 42% 333 42% Moralizării 41 12% 66 18% 87 6,9% 132 20% 333 15% Apelul la control este foarte frecvent și în cazul acestei situații ipotetice; faptul de a comite un fals și de a înșela încrederea părintelui este privit, de către mame, ca un lucru deosebit de grav, care nu poate fi tolerat. Cu toate acestea, și celelalte modalități de intervenție sînt luate în calcul în proporții
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
explicitat. (Borel, Grize, Miéville 1983: 220) 1. Eterogenitatea compozițională a enunțurilor În raport cu perspectivele discursive posibile, trebuie să situăm acum cadrul și limitele unei abordări lingvistice și textuale. Ceva mai devreme am afirmat că a vorbi despre "tipologia textelor" este ceva ipotetic. Scepticii sunt, în general, descurajați de faptul că fiecare text este o realitate mult prea eterogenă pentru a putea fi închis în limitele unei definiții stricte. Putem, într-adevăr, să afirmăm că formele narative sunt cel puțin la fel de variate ca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
auditorului o informație cu privire la ancorarea enunțiativă non-actuală a lumii singulare ce urmează să se construiască neconformă cu legile care dirijează universul nostru de referință în funcție de care faptele relatate vor trebui evaluate. Un predicat precum: "Am visat că..." sau un dacă ipotetic folosit cu imperfectul și condiționalul (n.tr. în sistemul verbal francez) vin și acestea, în egală măsură, să suspende condițiile de adevăr care dirijează universul nostru de referință. Să notăm, în trecere, că povestirea autobiografică este rostită sub semnul legilor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că influența așteptată este corect interpretată. Deoarece acest exemplu este un articol de presă ne așteptăm, bineînțeles, ca articolul în sine să aducă o explicație în ceea ce privește aparenta contradicție. Odată cu exemplele (14) și (15), se pare că schema argumentativă a propozițiilor ipotetice nu mai poate fi aplicată la fel de ușor și că se glisează, aproape insesizabil, de la argumentație la explicație. Într-adevăr, în structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
premiselor pe care le enunță (P.arg.1), teza anterioară (P.arg. 0), expusă în primele două versuri: inferențele care pot fi reținute din propoziția care urmează după DAR (versurile 3 4) conduc către o concluzie implicită care infirmă cele două aserțiuni ipotetice din versul 2. Se dă schema generală a acestui text: Textul argumentativ "Veghe" Așa cum putem observa, macro-propoziția P.arg.0 este constituită din propoziții argumentative care formează o secvență completă despre care putem spune că este inserată. Mișcarea argumentativă a acestui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
despre care putem spune că este inserată. Mișcarea argumentativă a acestui text se construiește pe un careu argumentativ care asigură inferențele ce conduc către o concluzie implicită: Mișcarea inferențială de stânga se situează în lumea non actuală, marcată de DACĂ ipotetic, condițional (și imperfect în versiunea franceză), adică un univers neasumat de către locutor. Această înlănțuire argumentativă primește astfel statutul de teză anterioară (p.arg.0) în timp ce informațiile date asertate la prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asertate la prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această dată lăsând să se înțeleagă că totuși recunoaște (SIGURE) validitatea concluziilor C și C' (vers 2), dar că nu situează validitatea inferențelor decât într-o lume ipotetică. Regula inferenței, care ne conduce de la premisele din versul 1 la concluziile din versul 2, este aplicată din nou, în măsura în care, dacă recunoaștem că [DACĂ p---SIGURE---> concluzii C-C'], trebuie să admitem, de asemenea, că [DACĂ non-p---atunci ---> non C-C']. Or
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a unui potențial adversar . 26 Vezi și Plantin, 1990: 28 și Brassart, 1990: 317. 27 Pentru un studiu mai detaliat, fac trimitere la capitolul 3 din Langue et littérature (1991), pe care l-am rezervat unui număr însemnat de exemple ipotetice. 28 Acest criteriu al simplității nu este nicidecum aplicat de D.G. Bassart, care se referă totuși, ca și mine, la modelul lui Toulmin. Trimit cititorul interesat de aceste descrieri la articolul său din Argumentation, nr. 4, 1990. Thomas Morus, Utopia
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]