2,305 matches
-
Absolvo te, București, 1970; Căldura pământului, București, 1972; Întindere solară, București, 1973; Într-un auz de floare, București, 1974; Teritoriul unui surâs, București, 1976; Îngândurările, București, 1978; Cu Târlici și alți voinici, București, 1980; Apropierea planurilor, București, 1982; Contaminarea de ireal, București, 1982; Târlici și trandafirii îndrăgostiți, București, 1983; Instanța retinei, București, 1984; Scrierea cu safire, București, 1986; Drumurile lui Târlici, București, 1987; Rana de argint, București, 1988; Veghe solemnă, București; 1990; Viteji ai neamului, București, 1990; Omul cu cheile, București
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
auz de floare”, O, 1974, 42; Cândroveanu, Alfabet, 179-182; Piru, Poezia, II, 213-216; Paul Dugneanu, „Teritoriul unui surâs”, LCF, 1976, 15; Marian Odangiu, Nostalgia spațiului originar, O, 1978, 47; Mircea Mihăieș, „Apropierea planurilor”, O, 1982, 15; Virgil Mazilescu, „Contaminarea de ireal”, RL, 1983, 22; Petre Gheorghe Bârlea, „Târlici și trandafirii îndrăgostiți”, RL, 1983, 47; Alexandru Ruja, „Instanța retinei”, O, 1985, 6; Marian Popa, Lirism ilustrativ, LCF, 1987, 42; Cândroveanu, Lit. rom., 286-288; Nicolae Bârna, Sufletul de schimb, RL, 1989, 35; Ileana
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
vârstei și oarecare inventivitate în închipuirea unor întâmplări amuzante. Scrise cam în aceeași vreme, nuvelele Turla cu paianjeni, Foc la Moara Roșie și Minunea din moscheie rețin atenția prin exotismul peisajului dobrogean și prin încercarea de a surprinde derapajele în ireal trăite de copii sau de indivizi rudimentari. M. va abandona însă acest filon și se va mărgini să urmeze lecția lui Jules Verne, foarte obedient în Aventurile omului mecanic și În fundul oceanelor, ceva mai liber în „romanul” Polul intangibil (I-
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
povestiri plasate în același spațiu (strada Teiul Mare) și ale căror fire narative se întrețes, este o cronică în arabesc, alegorică și fantastică (în genul povestirilor evreiești sau a celor marquesiene) despre o lume care se zbate între real și ireal, între absurdul, cenușiul și misteriosul sens (poetic) al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
mai trece prin cap că am putea asista la apariția unei mișcări asemănătoare cu „Rugul Aprins”, ivită sub inspirația Duhului, acum șaizeci de ani, la mănăstirea Antim din București. Acel moment de inspirație unică și entuziasm profetic pare atât de ireal, încât este greu de crezut că aparține istoriei românești recente. „Rugul Aprins” a fost o mișcare născută sub înrâurirea unor energii insuflate de o jertfelnică dragoste pentru adevăr. Fără prezența discretă și binefăcătoare a figurii învățătorului sau părintelui duhovnicesc care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care ne-au făcut să visăm. Ce am putea afla de la ei despre procesul seducției? Ce am putea afla de la ei despre apariția unei emoții născute din iubire și despre caracterul ei efemer? Și ce putem aștepta de la niște procese ireale, narative? Niciodată esențialul - prin urmare, nimic, sau cel puțin nu cine știe ce. Casanova, Liane de Pougy, Rétif de la Bretonne, Oscar Wilde, Crébillon, marchiza de Pompadour, lordul Byron, Montherlant, Kierkegaard, Henry Miller, acești seducători au existat în carne și oase. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
morale pentru a constrânge anchetații să declare ceea ce li se impunea; 3. falsificarea unor declarații date de cei anchetați și folosirea unor scrisori plastografiate pentru a obține recunoașterea unor fapte; 4. redactarea unor declarații în lipsa anchetaților sau consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care anchetații erau constrânși să le semneze 1. Comunizarea țării impunea prezența unui puternic aparat represiv, creat la 30 august 1948 prin transformarea Direcției Generale a Siguranței Statului în Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea). Ea se subordona direct
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la acesta. 12) Depersonalizarea (V.): mecanism constând într-o alterare a imaginii de sine și a imaginii modului de funcționare a propriei persoane, produsă de o dezinvestire a ceea ce este perceput ca „eu” și având drept rezultat un sentiment de ireal. Percepția de sine și percepția afectelor pare ireală, subiectul are senzația că aceasta aparține altcuiva și trăiește un sentiment de îndepărtare față de sine. 13) Deplasarea (V.; L. și P.; B.; DSM III-R; DSM-IV; P.): faptul că valoarea, importanța și intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o alterare a imaginii de sine și a imaginii modului de funcționare a propriei persoane, produsă de o dezinvestire a ceea ce este perceput ca „eu” și având drept rezultat un sentiment de ireal. Percepția de sine și percepția afectelor pare ireală, subiectul are senzația că aceasta aparține altcuiva și trăiește un sentiment de îndepărtare față de sine. 13) Deplasarea (V.; L. și P.; B.; DSM III-R; DSM-IV; P.): faptul că valoarea, importanța și intensitatea unei reprezentări susceptibile de a se detașa de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei persoane și minimalizarea defectelor sale, elaborarea unui „roman familial”. Reveria îi permite subiectului să substituie realității niște alternative mai plăcute. Grație fanteziilor legate de această reverie, imposibilul devine posibil, eșecul devine reușită, slăbiciunea devine forță. Visătorul recunoaște totuși caracterul ireal al fanteziei sale și faptul că este vorba doar de o reverie. Exagerarea caracteristicilor pozitive și faptul de a minimaliza defectele unei persoane sunt legate, în adolescență, de cultul eroului și permit realizarea unei concordanțe între mitul obiectului idealizat și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud. În franceză, dacă un dicționar al limbii cum este Petit Robert distinge cu grijă între sensul verbului dénier (a denega), „a refuza de a recunoaște ca propriu”, și cel al verbului nier (a nega), „a declara (un obiect) ca ireal”, dicționarul Petit Larousse, în schimb, dă o singură definiție pentru negare și denegare. Referindu-ne la primul sens al cuvântului, n-ar trebui să vedem o denegare în orice frază negativă. Ar fi un abuz, afirmă Widlöcher (1971-1972), care atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poziție diametral opusă. „Cui vrea să viseze frumos, trebuie să-i spuneți: Începeți prin a fi fericit».” Asemenea lui Freud, Sartre (1940/1986) insistă asupra faptului că reveria este un compromis. În opinia lui, există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
poezii reușite ca În poiana partizanilor, și La Grivița, în care te-am recunoscut. Dar restul ciclului mi-a provocat aceeași impresie neplăcută despre care vorbeam mai sus (...). Poemele despre Bulgaria nu vorbesc despre țara vecină, ci despre o țară ireală, vorbesc, de fapt, despre tendințele evazioniste ale poeziei d-tale (...). Am rămas însă surprins citind poezia Rutină pe care ai publicat-o în nr.6. Este limpede pentru oricine că aici este o adevărată profesiune de credință. Însă peste ideile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Rosen trăia și nu mai este el Însuși fără Moses Rosen! Aproape mi-au dat lacrimile. Nimeni nu și-ar fi Închipuit că Într-o vreme În care lui Moses Rosen i se reproșează atâtea lucruri, pe motive reale sau ireale, În sfârșit acesta va avea un apărător postum. Pe cine? Ironie supremă: pe Corneliu Vadim Tudor! Cred că s-ar răsuci bietul rabin În mormânt să știe că dintre toate posibilele persoane care i-ar putea readuce numele În discuție
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
întârzia întrebările pe care nu le puteam evita. Îi priveam cu atenție chipul, îmbătrânit așa cum îmbătrânesc chipurile oamenilor de acțiune, transformând pericolele depășite în reflexe de fermitate și în linii de forță. Și mi se părea un lucru tot mai ireal ca omul ăsta să-mi poată spune, peste câteva minute, unde te puteam găsi. Șah băgă de seamă la rândul său că vorbeam despre film pentru a nu spune ceea ce întâlnirea noastră dezvăluise deodată. Tăcu dând din cap, apoi spuse
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atât de intens vie până mai ieri, iar acum, despărțită de noi, despărțită de ziua aceea de primăvară rece, printr-un an și jumătate de inexistență. Până și drumul, care înainta de-a lungul unei vechi împrejmuiri de piatră, era ireal, căci, potrivit spuselor lui Șah, trebuia să mi te închipui trecând prin locul acela, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, la începutul vieții tale în Occident. Neverosimilă era și ideea că locul cu pricina ar putea înlesni
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sejur de vis» pentru a descrie vacanțele minunate pe care le-am petrecut și nu îl sfătuim pe un idealist «să nu-și mai ia visele drept realitate»? În limbaj, visul se articulează pe două constante: - aspectul minunat, ideal; - aspectul ireal; el transcendă realitatea. Visul are astfel o funcție de compensare evidentă. Totuși, nu este vorba de a realiza pur și simplu o dorință și deci de a considera că visul la un nivel inferior al psihicului. Numeroase mecanisme acționează (vezi capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
întâlnim o fată îmbrăcată în rochie albă, cu coroniță pe cap. Lucrurile se lămuresc dacă, discutând cu fata, aflăm că a fugit de la nunta ei, că părinții voiau să o căsătorească silit cu un bătrânel senil și bogat. Chiar dacă este ireal să întâlnești la marginea unui sat o casă de schimb valutar, lucrurile se schimbă în clipa în care ne dăm seama că avem de-a face cu o povestire umoristică, cu o pățanie vădit inventată. Experiența și talentul te pot
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Virtualizarea - sensuri și evoluții O nouă față a realului se impune din ce în ce mai mult și face concurență celei știute de noi: e vorba despre una virtuală, posibilă. Lucrurile, procesele, indivizii ca atare au atât o prezentă reală, cât și una imaginară, ireală. Un om este ceea ce constatăm că este, dar și ceea ce el crede, speră, visează că ar putea fi. Hibridarea permanentă dintre real și virtual stă probabil la baza spiritului prospectiv și progresiv al conștiinței umane. Fiecare obiect virtual anunță unul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
autentice și mare încredere, ce poate suplini carențele sociabilității reale (stringența contiguității spațiale, rutina și plictiseala unei cognoscibilități forțate etc.). Fiecare pas sau fațetă a virtualizării apropie pe om de realitate și de adevăr. Departe de a construi un spațiu ireal, tentația virtualizării apare ca o necesitate a omului de a manevra realitatea și de a subzista în timp. Nici actele precum creația artistică nu scapă tentațiilor virtualizării. Și aceasta se înscrie uneori pe traiectul modularizării și interoperabilității susținută de noile
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
posibilitatea de a stabili legături, de a intra în comunicare, în reverberație și vibrație informațională. Virtualul este dincolo de real, cu ceva din el și, uneori, împotriva lui. Pe de altă parte, și realul pretinde uneori să fie „dublat”, aureolat de ireal, de virtual. Hibridarea permanentă a realului de virtual și invers stă probabil la baza progresului spiritului prospectiv și progresiv al conștiinței umane. Fiecare obiect virtual trimite spre un altul, deschide noi posibilități de invenție și de imaginație. Universul (obiectual, semantic
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de securitate. La nivelul politicii de securitate este treaba decidenților politici să aleagă acele amenințări care vor fi combătute și anulate sau să propună strategii de management al riscurilor. De asemenea, dacă se constată o percepție obsesivă a unor amenințări ireale, pot fi propuse strategii de comunicare publică. Reducerea riscului sau combaterea amenințării se poate face și prin creșterea capabilităților de adresare, a elementelor puterii naționale. În termeni de politici publice, aceasta Înseamnă creșterea resurselor pentru rezolvarea unor probleme de securitate
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
descumpănit de conținutul propriului psihic, personajul se simte și mai străin în lumea oamenilor, ale căror manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul. Varietatea, schimbarea, repetarea, dispersarea, inutilitatea constituie cadrele ireale ale „bizarei aventuri de a fi om”, o rătăcire interogativă până la demență, într-o perfectă solitudine și imposibilitate a comunicării. Totul se reduce la vedere („sunt numai vedere”, spunea și Bacovia), la privirea penetrantă, corozivă. A nu accepta ordinea „evidentă
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]