2,421 matches
-
pentru cucerirea măreției și puterii, în timp ce le-ar fi fost suficient să învețe să coopereze. Da, toate acestea îmi sunt destul de clare. Totuși, ceea ce mă intrigă încă este poziția anumitor persoane. ― Eu sunt soția ta, zise Patricia. Gosseyn se simți iritat de o asemenea glumă, tocmai în acel moment. ― Nu ți se pare ― îi reproșă el ― că nu-i tocmai înțelept să vorbești despre asemenea lucruri periculoase? S-ar putea să fim ascultați, ce naiba. Ea surâse cu blândețe, apoi zise, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A fost numită o comisie de anchetă, zise Secoh. - Bun. Și bătălia? - Costisitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lună vorbele de care se servea acum și care însemnau, desigur, prea puțin pentru ea. Era mai bine să afle cât mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din Cress Village, insistă Grosseyn nu se află la capătul unui șir de nouă imobile, la o intersecție? ― Este exact ― răspunse Nordegg ― dar probabil că-i fi trecut vreodată prin Cress Village, ori ai văzut vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru cucerirea măreției și puterii, în timp ce le-ar fi fost suficient să învețe să coopereze. Da, toate acestea îmi sunt destul de clare. Totuși, ceea ce mă intrigă încă este poziția anumitor persoane. ― Eu sunt soția ta, zise Patricia. Gosseyn se simți iritat de o asemenea glumă, tocmai în acel moment. ― Nu ți se pare ― îi reproșă el ― că nu-i tocmai înțelept să vorbești despre asemenea lucruri periculoase? S-ar putea să fim ascultați, ce naiba. Ea surâse cu blândețe, apoi zise, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
putea fi încununat de succes, dar își spunea că succesul depindea de precizia loviturii. Pentru moment, nimic nu era previzibil. Atacul era conceput pe baza unui vechi, foarte vechi sistem de organizare a oamenilor și a cunoștințelor lor. Grosvenor era iritat mai ales de faptul că trebuia să asiste pasiv la această operațiune, pe care o putea, cel mult, critica. Auzi deodată glasul lui Morton pe rețeaua principală: - Așa cum v-am mai spus, e vorba de o experiență. Ea are la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oamenii refuzau să se supună orbește voinței unor șefi numiți. Dar o navă nu-i o națiune în miniatură. Odată lansată, o navă nu-și poate reîmprospăta efectivele, în caz de pierderi, în fața unei calamități, resursele ei umane rămân limitate. Iritat de gândul că ora conferinței sale coincidea cu ora acelei întruniri politice, Grosvenor se îndrepta spre masa lui. Sala de mese era ticsită. Tovarășii lui de masă din săptămâna aceea se și aflau acolo și mâncau. Erau trei la număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
singura capabilă să salveze nava. În acest scop, vă voi relata experiențele pe care le-am făcut. Grosvenor nu pomeni nimic de stratagema la care recursese pentru a-și putea face auzite opiniile. În ciuda celor întâmplate, nu voia să-l irite și mai mult pe Kent. - Aș dori acum să-l chem ca martor pe domnul Gourlay, continuă el. Domnule Gourlay, fii bun și explică-le colegilor dumitale ce s-a întâmplat cu C- 9. Șeful serviciului de transmisiuni îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
văzut priviri verzi, de copil. Ea nu știa că e eroina unei lungi căutări, nu știa că e fata lui adormită, iar cu ochii deschiși părea lipsită de mister. O gândise atât de intens cu ochi albaștri, încât nepotrivirea îl irita. Nu aflase până atunci că orice defect joacă, în asemenea cazuri, în favoarea sentimentului. Era, într-adevăr, mărunțică. Și bretonul cârlionțat îi stătea cam neobișnuit. Avu grijă de ea, adică de povestea lui, o însoți, o apără de bădărani, fiindcă în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de a pleca fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie cu ea întreaga noapte, ca să uite dansul cu Iulia. Margareta râdea prea sonor, abia se abținea să nu-i spună, îl irita. Fata lui adormită ținuse ochii aproape închiși, ca atunci, cu capul într-o parte, și-i amintea extraordinar de tare de drumul în trăsură când o zărise prima oară. Un lucru putuse să vadă: nu semăna cu femeile care suceau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămin, încă din școală ni se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a revoltat, cum îl lasă s-o dorească exact ca pe-o prăjitură pe care știe sigur că n-o să i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În schimb, în mine, zidurile au început să se surpe. Când a venit Alexandru, parcă mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să fim bine înțeleși, e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o pauză de doi ani în timpul Războiului celui Mare, Universul a dăinuit până în 1953. A fost desființat de comuniști, ca toate simbolurile vechii lumi. Romanul lui Pavel Mirto, Viitorul începe luni, n-a apărut. Pe domnul editor Socec-fiul l-a iritat descrierea vestimentației doamnelor, imposibil de închipuit, precum și ideea unor farfurii și pahare moi, aruncate la coș după folosire. Și tot restul. ANEXE - 1897 (din revistele vremii) CALENDAR ORTODOX PENTRU ANUL 1897 Sfântul Vasile cel Mare 1 Ianuarie Boboteaza 6 Ianuarie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a cumpăra arme... (se opri și-l privi cu ochi iscoditori, apoi continuă)... Dacă stăm să ne gândim, aveți ceva cu totul deosebit în înfățișare. Hainele exotice, oarecum ... nu veniți cumva de pe câmpiile fertile ale Nordului? Clătină din cap, din ce în ce mai iritat de propriile-i reacții. Tânăra continuă repezit: - Și dacă stăm să ne gândim, e uluitor că un polițist a încercat ușa și că alarma n-a funcționat. Mișcă mâna în care scânteia un obiect de metal, strălucitor ca oțelul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi dau seama unde poate să fie... " N-ai nevoie de încă un scandal, draga mea! Domnul Dascălu e prea nervos și Ioniță și-a pus în cap să-l irite. Încearcă să le abați atenția." Cârnul se răsuci fulgerat. ― Mirciulică?! Care Mirciulică?! Câți sîntem în casa asta, la urma urmelor? ― E motanul, mârâi Scarlat. Las-o în pace! ― Nu se simte bine, spuse bătrâna și vreau să-i dau medicamentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară din buzunar. ― Hai să vedem Căsuța cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii. Nu credeți? ― Presupun că aveți dreptate. ― Din punctul meu de vedere, vă asigur că da. De exemplu chiar afecțiunea mea inofensivă pentru Mirciulică îi nedumerește pe mulți și chiar îi irită. ― Așa cum vă cunosc, zâmbi Cristescu, am impresia că aspectul nu vă deranjează. ― Firește, mi-a trebuit însă foarte multă vreme ca să pot privi lucrurile în felul acesta. În tinerețe cea mai mică grimasă de nemulțumire care mi se adresa mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțul gurii: ― E simplu. Banii se împart acum la... patru. Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CA ACEASTA, AVÎND DE ÎNFRUNTAT ÎMPOTRIVIREA PUTERNICILOR FĂURITORI DE ARME, UN MINUT PUTEA SĂ CONTEZE MULT, PUTEA FI PREA TÎRZIU. ALERGĂ LA UȘĂ. NAVA COSMICĂ GREER (EA CONTINUA SĂ-I SPUNĂ AȘA ÎN LIPSA UNUI NUME MAI BUN, CU TOATE CĂ ACESTA O IRITA LA CULME) PĂREA DOAR UN OBIECT MĂRUNT ÎN IMENSUL HANGAR MILITAR. DAR ÎN TIMP CE SE APROPIA AUTOAVIONUL EI ÎNSOȚIT DE VASELE DE PATRULARE, CĂPĂTĂ TOTUȘI PROPORȚII. PÎNĂ LA URMĂ ERA O CONSTRUCȚIE IMPUNĂTOARE, UN OBIECT LUNG ÎN FORMĂ DE TRABUC, FĂCUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]