1,594 matches
-
contemporan În a doua jumătate a sec. XX a apărut o tendință crescândă de medicalizare psihiatrică. Tristețea milenară a oamenilor a devenit tot mai mult simptom depresiv, diagnosticabil și tratabil, inclusiv în formele medii și ușoare. La fel, neliniștea, anxietatea, iritarea, impulsivitatea, reacțiile de spaimă sau dificultățile de adaptare la schimbările de viață. Suspiciunea, expansivitatea și convingerile, experiențele religioase și riposta la injurii au și ele limite greu de stabilit între normalitate și entități psihiatrice, care s-ar cere supuse tratamentului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Poenaru” din București, este înscris ca elev bursier la Colegiul „Sf. Gheorghe”, unde studiază din 1896 până în 1902. Încă din anii adolescenței el se închipuia coborâtor din stirpe aristocratică și își căuta strămoșii în familii domnitoare din îndepărtate veacuri, spre iritarea tatălui. În noiembrie 1904, când I. L. Caragiale se așază provizoriu și apoi, în martie 1905, se autoexilează la Berlin, împreună cu familia, îl ia și pe Mateiu, determinându-l să se înscrie la Facultatea de Drept. Dar și de data aceasta
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
dorințele. Științele și artele au înflorit sub imboldul dorințelor și au perseverat în slujirea lor. Ele sunt sursa tuturor valorilor. Baza originară a dorințelor conduce și trebuie să conducă lumea”1. Toate activitățile noastre sunt animate de „insatisfacție” (satisfyingless) și „iritare” (annoyers); din „insatisfacție” și „iritare” derivă toate dorințele și aversiunile noastre; tot ele sunt fundamentul care ghidează prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înflorit sub imboldul dorințelor și au perseverat în slujirea lor. Ele sunt sursa tuturor valorilor. Baza originară a dorințelor conduce și trebuie să conducă lumea”1. Toate activitățile noastre sunt animate de „insatisfacție” (satisfyingless) și „iritare” (annoyers); din „insatisfacție” și „iritare” derivă toate dorințele și aversiunile noastre; tot ele sunt fundamentul care ghidează prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele (inclusiv omul) nu fac nimic
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele (inclusiv omul) nu fac nimic pentru a o evita și încearcă să o conserve. Prin „stare de iritare” (annoying state of affairs), Thorndike înțelege acea stare pe care animalele o evită și tind să o schimbe. El dă ca exemple satisfacții originare (sau instinctive): a fi împreună cu alte ființe umane, și nu singur; a fi împreună cu alte ființe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu singur; a fi împreună cu alte ființe umane familiare, și nu străine; a te mișca atunci când te simți viguros și odihnit; a te odihni când ești obosit; a avea „pat și acoperiș” noaptea și atunci când te odihnești etc. Exemplele de iritări și aversiuni intuitive sunt: substanțele amare în gură; obstacolele în calea locomoției; a fi înfometat; a fi privit insistent de alte persoane; vederea și mirosul excrementelor, sângelui, puroiului, substanțelor putride, măruntaielor de animale etc. A satisface nu înseamnă însă a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
De exemplu, un gust dulce (plăcere senzorială) poate deveni un stimul iritant (insatisfacție); și tot astfel, un gust amar poate deveni „stimul bine venit” (welcomed stimulus). Thorndike a sugerat o listă lungă de stări de fapt care produc insatisfacții și iritări în sensul de mai sus. Colecția de fapte de observație i s-a părut suficientă pentru a formula o lege. A enunțat astfel legea satisfacției: „Ori de câte ori o serie comportamentală originară este declanșată și operează cu succes, activitățile sunt satisfăcute, iar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
conexiunii (connection’s strength). Thorndike și-a dat seama de acest lucru și l-a lămurit. A precizat că are același sens ca și în formularea „legii folosirii” (law of use). Satisfacția produce „efecte puternice” (strengthening effect of satisfyingness), iar iritarea generează „efecte slabe” (weakening effect of annoyingness). Sesizăm în această frumoasă simetrie antinomică și un anume „gust pentru sistem”, care s-a dovedit dăunător pentru elucidarea exactă a raporturilor dintre motivație și învățare. El l-a obligat pe Thorndike să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
23-31). După toate aparențele, Thorndike a încercat să evoce câteva doctrine pedagogice clasice și să le susțină temeinicia în termenii conexionismului, renunțând la „limbajul speculativ” originar al acestora. A rezultat o bolboroseală care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni nedefinite și neclare în context referitoare la valori, sentimente etc. Oricât ne-am străduit, mărturisim că nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel conexionist. În orice
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii față de obiectul pierderii (de regulă, astfel de reacții se referă la persoane dragi). Ulterior, poate apărea o stare de disperare apatică, sentimentul de gol, de lipsă de sens, iritare, ostilitate față de ceilalți care se poate însoți de un sentiment de vinovăție și de a simți lumea ca pe un loc periculos, dezorganizat, lipsit de factorul de securitate care exista înainte. Toate scopurile, țelurile în viață dispar, apar ca fără
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
credinței, pentru că exagerau aceste fapte. Dacă nu-i puteau apăra sau scuza, ziarele puteau să facă totuși cunoscută nefericirea celor ce trageau concluzii greșite în privința Bisericii, judecând-o după cazuri izolate. Existau texte catolice care, în loc să educe, mai mult produceau iritare, deoarece nu vorbeau despre unele fapte pozitive ale autorilor considerați adversari ai credinței, limitându-se doar la a-i critica peste măsură. La această problemă, Chiaudano răspundea astfel: "meritele puteau fi lăudate doar după o analiză a fiecărei idei spuse
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
înțeleagă când nici unul nu știe o boabă din limba celuilalt?" Norvegianul nu poate să se adapteze la obiceiurile siciliene și se simte "umilit de toate aceste constrângeri care îi îngustează mintea și îl prostesc. El începea să simtă o surdă iritare, și era chinuit pe ascuns văzându-se tratat în această țară ca un semi-imbecil și fiindu-i teamă să nu devină cu adevărat unul". Desigur Venerina îl protejează și îl duce de mână, "așa cum ar fi făcut-o cu un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un pod ca să doarmă. Dar rămâne rezervat, refuzând să se dezbrace ("eram la niște străini și nu puteam pretinde să fiu acceptat în această casă"). Când cățelușul vine să-i atingă fața, animalul inofensiv este descris cu ostilitate, respins cu iritare și devine sursă de multiple întrebări privitoare la motivele care îl fac să circule noaptea în casă, să stea aproape de perna naratorului. Oaspetele, care are sentimentul că se amestecă prea mult în treburile casei, începe totuși să alerge cu copiii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
CC al PCUS, și lui Ronald Reagan, președintele SUA, cu propunerea ca cele două state să adopte hotărâri unilaterale de înghețare a cheltuielilor militare pe următorii doi ani la nivelul anului 1983. Inițiativa liderului român este de natură să provoace iritare la Moscova, negăsind sprijin nici la conducerile celorlalte țări socialiste. în memoriile sale, fostul președinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, avea să noteze că la Moscova lui Nicolae Ceaușescu nu-i iertau „caracterul ambițios și cochetarea demonstrativă cu Occidentul”. Fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doar nedumerire, nu au nici un fel de temeiuri și nu corespund realității”. într-un interviu acordat ziarului Komsomolskaia Pravda, publicat la 5 ianuarie 1990, în ajunul vizitei sale la București, E. Șevardnadze, ministrul de Externe al URSS, oferă explicații în legătură cu iritarea produsă la București. Acesta precizează, referindu-se la evenimentele din România, că, la 19 decembrie 1989, aflat în vizită la Bruxelles, „răspunzând întrebărilor ziariștilor care este atitudinea mea față de evenimentele din România, am spus că, dacă într-adevăr acolo sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România, am spus că, dacă într-adevăr acolo sunt victime omenești, aceasta provoacă, desigur, cea mai profundă părere de rău. [...] Această declarație, nefiind nimic altceva decât o condamnare a violenței, exprimată într-o formă «diplomatică», a fost primită cu o iritare extremă de N. Ceaușescu”. în același interviu, ministrul sovietic de Externe se întreabă dacă partea sovietică a prevăzut evenimentele din România și dă un răspuns de natură să facă lumină în legătură cu rolul jucat de URSS în pregătirea acelor evenimente. „Pot
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile Cristea ca episcop de Lebedo, pentru românii greco-catolici din emigrație, a stârnit o deosebită iritare, deoarece noul arhiereu era considerat de regimul comunist drept „transfug” și „trădător”. Nu numai oficialitățile comuniste de la București priveau cu ostilitate ascensiunea preotului „transfug” spre demnitatea arhierească, ci și Sfântul Sinod al BOR. Activitatea intensă a BOR în cadrul mișcării ecumenice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conducerii Departamentului Cultelor. Mai mult, la începutul anilor ’70, exista o îngrijorare la București față de politica Patriarhiei Ruse de a se erija în purtător de cuvânt al întregii ortodoxii în raporturile cu celelalte confesiuni și religii și, mai ales, o iritare la aparenta tendință de apropiere între Biserica Rusă și Sfântul Scaun (au apărut chiar unele zvonuri privind înființarea unei reprezentanțe permanente a Bisericii Ortodoxe Ruse la Vatican). Lucrurile s-au clarificat la 20-25 octombrie 1975, cu prilejul reuniunii de la Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în afară de rare excepții - Pasternak, Soljenițân -, scrierile liberalizării din Uniunea Sovietică necesită un efort special de lectură. „Un fel de dublă și încordată privire. Un ochi citește din punctul de vedere al strictului adevăr, acest adevăr nu poate fi respectat, de unde iritarea. Un altul, din punctul de vedere al gradului de îndrăzneală la care a ajuns autorul, al felului în care a transgresat limitele impuse de unde interesul”. Acesta este cazul memoriilor lui Ilya Ehrenburg, pentru că „prudența lui fiind proverbială, ai impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asemenea încurajare dată lui Stalin era inoportună: „the natural tendency for such decisions to extend to other than military fields would be strengthened by an agreement of the type suggested” (pp. 153 și 177 din volumul III al ediției Kimball). Iritarea Departamentului de Stat că era consultat doar după ce sovieticii le cereau englezilor și acordul Statelor Unite se desprinde și dintr-un alt mesaj al lui Roosevelt, la 22 iunie (p. 128 a cărții de la Corint). Atât la 11, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regal - dar și aniversarea a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către strămoșul tutelar Traian - merită un studiu mai larg, de felul celor întreprinse de curând de Laurențiu Vlad și Alin Ciupală. Atunci s-ar cuveni amintite și reacțiile de iritare provocate de o propagandă atât de ostentativă, ca articolul lui N. Iorga, Ascundeți țeranii!, adevărată profeție a răscoalei din 1907, sau izbucnirea aceluiași, la 27 august 1906: „Cântați turcește, că nemțește s-a cântat!”, ca un ecou al manifestației care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o multitudine de circumstanțe clinice și să solicite ajutorul colegilor din alte specialități dacă sunt depășiți de situație. Faptul că solicitarea sprijinului unui coleg din altă specialitate înseamnă trecerea unui anumit interval de timp, este de natură a crește iritarea pacientului sau aparținătorilor care au impresia că „nu se face nimic”. De-a lungul anilor, din cazurile analizate la Comisia Superioară de Disciplină s-a atras atenția asupra deficiențelor organizatorice existente în unele servicii de medicină de urgență din țară
RASPUNDEREA DISCIPLINARA ÎN MEDICINA DE URGENTA. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Beatrice Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1074]
-
hibă a unei cărți ieșite de sub măiastra-i pană? De câte ori ați văzut un autor român care să mulțumească public criticului pentru obiecțiile făcute? Mari, mediocri ori mici, scriitorii au aceleași reacții atât de previzibile, impregnate de vanitate auctorială, dominate de iritarea că un critic sau altul nu i-a lăudat „pe cât ar fi meritat“. Este problema lor, desigur, dar e totodată și problema noastră. Cum am reacționat noi înșine la critici primite de la alții, care a fost comportamentul meu, privat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
erau primiți cu mare pompă chiar de conducătorii noștri"210. Reacțiile față de condamnarea comunismului îi descurajează pe alți intelectuali, chiar dacă simt și gândesc astfel, mai ales atunci când vin din partea unor leaderi de opinie precum Derrida. "Spectrele lui Marx, afirmă cu iritare Elisabeth Roudinesco, este anti-Cartea neagră a comunismului, care condamnă dinainte la criminalitate însuși proiectul vreunei revoluții, reducând întreaga istorie a comunismului, inclusiv pe aceea a miilor de militanți din întreaga lume care și-au dat viața pentru acest ideal, la
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
că o argumentare ar putea convinge logic, rațional, prin exemple și silogisme, e o stranie utopie: dacă seturile de valori ale autorului și ale unora dintre cititori sînt total diferite, nu se produc acte de convingere, nici măcar parțială, ci doar iritări reciproce... Or, aici problema stă chiar așa: nu cum este judecată o persoană sau interpretat un fapt cultural contează, ci semnul pozitiv sau negativ acordat unor noțiuni de bază: dacă modern înseamnă egalitarist, termenul este pentru unii clar pozitiv; dacă
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]