1,453 matches
-
Ignoranță, de acord, dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție. Kane replică, oarecum iritat. ― Hai, măi băiete! Asta-i manualul. Avem datoria, conform directivelor Companiei, secțiune B 2, să acordăm asistență și ajutor în astfel de împrejurări. Fie că-i apel uman ori ba. Parker bătu din picior, contrariat. ― Cristoase! Nu-mi place s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze pe acolo. ― De ce să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se întoarse spre ea, iritat. ― Pe dracu'! Cum să știu? (Își reveni imediat.) Îmi pare rău, n-avea rost. ― Nu, n-avea. (De astă dată, Lambert se strâmbă.) Întrebarea mea a fost prostească. ― E vremea să căutăm singuri răspunsurile. (Cu ochii aplecați pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă rog, acest An O.N.U., să-i zicem. Este o poveste mai veche și trebuie să spun că eu, din punct strict personal, ca om, cred că s-a greșit. — Știți, doamnă, am venit de fapt să... Tresărise, iritată, flatată, la neașteptatul cuvânt „doamnă“, cu care nu era obișnuită, dar care o stimulă să se așeze mai relaxat în scaun și să încetinească monologul. Da, vă spun sincer, părerea mea este că s-a greșit. Nu trebuiau reduși anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel de viațè, deși e ceea ce-și poate dori cineva, nu mè intereseazè! Șerban apropiindu-și buzele de berea spumoasè, întârziind, sorbind rar, în fața mea, pe masè, cafeaua fèrè zahèr neatinsè, fierbinte, Și atunci ce vrei? întrebându-mè el, ușor iritat, Nu vrei carierè, nu vrei bani, nu vrei sè te însori! Atunci ce vrei, bèiete? Nu știu! Cred cè pur și simplu sunt incapabil sè-mi doresc ceea ce-și dorește toatè lumea! Îmi lipsește genă asta! Cred cè îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți. —Davey! reușesc eu să îngaim. Nu fi supărată pe mine, mă imploră el, pe un ton destul de iritat. N-ai decât să n-o faci, dacă nu vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un băiețel, cu ochii lui mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prin intermediul gândurilor mele mă năpădi. Tot ceea ce auzeam erau gândurile moșneagului și nu vorbele acestuia, pentru că buzele nu i se mișcau. De ce m-ai pus să fac ceea ce am făcut? am întrebat pe un ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am rămas mirat, dar nu total stupefiat, de parcă m-aș fi așteptat la așa ceva. Privește! spuse bătrânul calm și puțin încruntat. Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e cea mai fericită metodă de a atrage atenția cetățenilor asupra ceea ce vrea Guvernul să facă, o societate bazată pe sclavagism, dar una mai bună eu nu întrezăresc în momentul de față. Nici nu este alta mai bună, Dragoș, zise iritat Fernand. Suntem prinși în capcană. Suntem legați de mâini. Guvernul controlează totul, nu înțelegi? Ei controlează lumea în care trăiești, știrile pe care le auzi, mâncarea pe care o bagi în gură și apa pe care o bei. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Când începeam și noi să ne mai relaxăm și începeam să credem că și azi vom sta degeaba, la fel ca ieri, dirigintele nostru intră în clasă ca o furtună, trânti ușa în urma sa și se așeză la catedră foarte iritat și revoltat. În clasă s-a lăsat instantaneu tăcere. Omul mătăhălos, cu mâini mai lungi decât ar fi normal și cu o față brăzdată de urmele unei boli din copilărie, se uită la noi cu vădit interes și o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se uitau, toți ciudat la mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou scârțâitul infernal! Ușa se deschise și în fața noastră așteptau Vladimir, cei care făceau de pază pe holuri și în sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Trebuie să îmi spui tu ce scrie. Poți să te uiți la această hârtie și să îmi spui răspunsul? întrebă Gail. — Trebuie să îmi spui tu ce scrie, repetă Gerard. Sărea de pe un picior pe celălalt, pe stinghia lui, devenind iritat. Se uita mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se duse la birou, puse punga cu ace pe podea și începu să formeze un număr la telefon. Managerul biroului, Florence, intră și văzu punga. — Ei, nu ești cam bătrână pentru asta? zise ea. — Nu este a mea, replică Georgia, iritată. — Atunci ... doar nu a fiicei tale? Georgia aprobă din cap. — Ba da. — E doctorul acela, Vandickien, zise Florence. — Cine? — În Miami. Adolescentele iau hormoni, își stimulează ovarele, îi vând lui ovulele și bagă banii în buzunar. — Și ce fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trecuse prin câteva orașe, dar la trei dimineața totul era închis, inclusiv stațiile de benzină. Iar apoi ajunsese din nou într-un peisaj de țară întunecat și pustiu. Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod inexplicabil, începuse să scoată sunete ce semănau cu niște tonuri telefonice. Ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de biochimie din care nu aveam cum să înțeleg mare lucru, am renunțat și m-am cufundat în lectura cărții mele. Au mai urmat vreo câteva prezentări și la un moment dat mi-a distras atenția un ton diferit, ușor iritat, al unei doamne adresându-se șefei de secție care conducea ședința: - Mă scuzați vă rog, doamnă doctor, dar vreau să intervin cu o problemă care deși nu e la subiect, cred că prezintă importanță. Eu am tot respectul pentru capacitatea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am aflat că tocmai îl bătea la mașină. M-am uitat pe hârtie și am constatat cu surprindere că era mult diferit de ceea ce concepusem eu. La nedumerirea mea, asistenta sa scuzat că așa a primit instrucțiuni din partea șefei. Destul de iritat, am solicitat explicații „doamnei”, care m-a informat: - Am văzut chestionarul, este bun dar era nevoie de unele mici modificări pe care le-am hotărât împreună cu doctorul Moreanu. După ce îl bate la mașină îl dăm la multiplicat și ... la treabă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va ieși din starea de indiferență. La vederea încântătoarei imagini, Pandele deveni vizibil iritat și în loc să manifeste interes față de frumoasa blondă, abia stăpâninduse să nu explodeze, îi spuse aproape răstit: - Domnule doctor, eu aici nu mai stau, așa că dați ordin să mi se aducă hainele să plec imediat! - Stai domnule Pandele, cum să pleci
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vreau să-i fac cadou mamei o zi la spa. Ți-am spus ! Am discutat despre asta, acum câteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fug mâncând pământul, și totul o să fie foarte bine. Viața va reveni la normal și nu mă voi mai simți de parcă radarul mi-ar fi distorsionat de nu știu ce forță magnetică invizibilă. Nu știu de ce sunt atât de nervoasă și de iritată. Fiindcă, deși ieri am murit de jenă, situația se prezintă destul de bine. În primul rând, se pare că eu și Connor nu vom fi dați afară pentru că am făcut sex la serviciu, lucru de care Îmi era foarte frică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]