9,120 matches
-
teatral e schimbarea tonului de bază: de la durerea unor ființe care se surpă fiindcă nu au încotro se trece la frămîntarea deșteaptă a unor inși care se luptă cu ei înșiși. Eroismul lasă loc speculației, iar gravitatea e eclipsată de ironie. Actorii suferă fie intelectual, sub imperiul unor dileme abstracte, fie se chinuiesc sufletește, sub otrava viciilor. Valorile etice trec însă în subsidiar. Într-un cuvînt dispare sursa măreției, viața omului fiind derizorie prin ștergerea ideii de destin. Fără providență, zbaterile
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
straturile” ce o fac aderentă la viață (a suferindului și a celorlalți) și, implicit, de variatele registre puse în valoare, anterior, prin mobilitatea soresciană. Deși impulsul autorului este de a rămîne, așa zicînd, un Sorescu tipic, de a apela la ironie, la codificare parabolică, la structură dramatică și la inserturi comic-reflexive ori subtil-parodice (ca în Experiență: „Ei spun că eu/ Trebuie să dau din mîini/ Și să mă zbat./ Știința nu dispune/ De fonduri suficiente,/ Perioadă de austeritate.”), instinctul de mare
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
de săraci am fi și oricât de obosiți am fi de o tranziție fără sfârșit și de o criză care ne exasperează, cultura ne dă curaj și simțul creației ne dă insomnii. Epigrama este, se știe, un gen situat între ironia bucuroasă și umorul răutăcios, între caricatură și desenul expresiv, între râsul mușcător și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
mexicane despre trecutul și prezentul României, în care am exprimat opinia mea foarte critică despre dubioasa tranziție spre o „democrație originală”, promovată atunci de Ion Iliescu, liderul aclamat al țării, fost membru al Nomenclaturii. Nu este lipsit de o amară ironie că acel interviu atinge țărmul Patriei abia in anul 2013! După cam două decenii!!...* Conferința din Mexic despre totalitarismul comunist („aici steaua e neagră/lumina e umbră și umbra lumină”) era televizată 8 ore zilnic în întreaga Americă Latină și
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
astăzi când vine vorba, e definită prin câteva trăsături comune, deși Radu G. Teposu și Ion Bogdan Lefter au propus clasificări și excepții care trebuiau să dea de gândit. Trăsăturile stilistice cel mai frecvent menționate sunt următoarele: nonidentificare emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și înclinație retro. Tematic, poezia se inspira din cotidianul cel mai obișnuit sau chiar derizoriu, avea deseori un subtext politic străveziu, care făcea din ea una propriu-vorbind politică, descria în loc să metaforizeze, pastișa și
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus este acum deja un lucru general acceptat
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus este acum deja un lucru general acceptat. Filiația pare evidentă. Dar „posteritatea” lui Dimov ar putea începe chiar din cursul vieții sale, cu prietenul și
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
volumul de poeme scrise la 18-19 ani și publicate în 2007 la Editura Brumar sub titlul Cîntece de adolescent. 1957-1958. Sunt acolo poeme care arată că, la vârsta majoratului, temele și sonoritatea poeziei lui Brumaru erau deja fixate. Ludicul, ingenuitatea, ironia, prin urmare, nu dinspre Dimov îi vin, ci, mai curând, în el a găsit un frate mai mare pe care l-a iubit și l-a admirat. Ceea ce l-a adus pe Brumaru alături de Dimov a fost o înțelegere similară
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul. Moștenirea lui Dimov în literatura română contemporană nu se oprește însă la
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cu mână de orfevrier. Acestea sunt însă cazurile flagrante, în care influența lui Dimov se vede concret, la nivel de tehnică poetică, de versificație, de stilistică. Mult mai mult va fi contat pentru poeții de după Dimov spiritul poeziei acestuia, fronda, ironia, polemica, nonconformismul. Prin acestea mai cu seamă, alături de alți mari poeți ai perioadei, și mă gândesc aici în special la Mircea Ivănescu, a contribuit decisiv Dimov la deschiderea unui nou drum în poezia românescă. (Din volumul Leonid Dimov. Un oniric
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Angeles. Orașul e cunoscut pentru aviditatea cu care explorează orice tabu și nu lasă nimic îngropat după perdele de mister, iar personajele sunt lăsate să-și sape o carieră care le va duce spre o soartă întunecată, dar plină de ironie și situații comice. Fiecare personaj se confruntă cu subiecte tabu și cu un destin incert. Un tată văduv are o rela?ie incestuoasă cu fiica lui adolescentă, o tânără este puternic afectată de un experiment sexual propus de iubitul ei
Unde putem merge în acest weekend () [Corola-journal/Journalistic/26293_a_27618]
-
un impecabil realism, care funcționează până și la depunerea jurământului de către gărzile elvețiene. În reproducerea lor, autorul nu iartă nici o sintagma, doar că le întoarce pe dos. Deși nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața eternei sale umanități. Spaimă
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
ea oferă premisele unei interpretări cât se poate de ingenioase (și, în felul ei, destul de actuale) a nuvelei în cauză. În primul rând, Panu notează scepticismul cu care o bună parte a Junimii privea literatura cu substrat metafizic. Sunt celebre ironiile cu care erau întâmpinate, de pildă, producțiile nefericitului Bodnărescu, pe care numai geniul argumentativ al lui Maiorescu reușea să-l salveze de râsul gros al „celor opt” (facțiunea informală care pretexta a nu înțelege subtilitățile). Era, deci, de așteptat, ca
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
poate observa mai bine, atât cu privire la film, cât și cu privire la roman nu doar cât de bine a înțeles Kubrick mesajul romanului lui Burgess, dar și cum l-a nuanțat șicanând orice rapel la corectitudine ideologică printr-un comic de profunzime. Ironia filmului lui Kubrick este copleșitoare, atunci când nu e vorba de sarcasm. „Atrocitățile” comise de banda condusă de Alex sunt similare celor pe care și alți huligani le comit oriunde în această lume, doar că există ceva în plus, nu cu
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
o figură de satir, care respiră cruzime prin toți porii atunci când îl torturează cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven, pentru o cauză dreaptă, pe fostul său călău, un șef de penitenciar ca o păpușă mecanică ușor dezaxată etc. Ironia regizorului este una magnifică, filmul rămâne una dintre marile capodopere cinematografice.
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
Calea Moșilor poate fi socotit, într-adevăr, un roman cu 24 de povestiri capitole. Fără să facă mare caz de tema copilăriei în comunism (anii ’80), Adina Popescu scrie aceste povestiri cu relaxare, cu melancolie retrospectivă, pe alocuri cu o ironie discretă - aceea a vocii adultului care se insinuează uneori în spatele celei a copilului, inocent în privința realităților politice ale epocii -, dar și din nevoia imperioasă de a se refugia pentru o vreme în „mica lume” a copilăriei sale pe Calea Moșilor
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
străzii va trece tramvaiul 21”. Așa începe prima povestire, Calea Moșilor, cu perspectiva copilului și limbajul său ingenuu, față în față cu „mărețele” realizări „socialiste” ale epocii. Relaxată, cum spuneam, în privința evocării biografiei sale în comunism (ficționalizate, desigur) - cu scurte ironii pe alocuri, dar și cu multă nostalgie a rememorării (ambele ale adultului) -, volumul este și o mică proză a mediului, o reconstituire a atmosferei locului, situat între Calea Moșilor și micile străduțe adiacente, din perimetrul cărora naratoarea-copil de altădată nu
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
are și ea o dublă funcționalitate: atenuează presiunea (ca orice trimitere culturală), dar o și accentuează (nu are rost să mai explic de ce). E limpede că sistemul de aluzii intertextuale pus în pagină de Ion Horea nu scontează detașarea prin ironie. Altele sunt resorturile sale. Dacă tot am ajuns la referințe, merită notat că ele nu se rezumă la sonetele lui Eminescu: întâlnim, pe lângă „povești și doine, ghicitori, eresuri” (p. 30) sau „n-or să vie iară” (p. 33), și alte
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
Daniel Cristea-Enache Un Sorescu diferit descoperim în ultimul volum al poetului care a impus, într-o epocă literară dominată de lirismul abstract și metafizic stănescian, un program al ironiei, al parabolei minim codificate și al deschiderii maxime către cititor. Unde Nichita Stănescu își cîștigă lectorul și prin doza de ininteligibil și non-rezumabil a poemelor sale (a le repovesti, critic literar fiind, e a avea umor involuntar), Marin Sorescu și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
traduce” ca atare. Nimic de acest fel în Puntea, carte scrisă (dictată) pe patul de suferință și subintitulată Ultimele. Sînt chiar ultimele texte ale poetului, perfect conștient că acesta este sfîrșitul și observînd „cu interes” propria agonie. De data aceasta, ironia e a unui stoic care găsește, ca și Ion D. Sîrbu în scrisorile sale, puterea de a gîndi, a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și marcată prin personaje-tip
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
care scrie, acum, la cartea morții. Una dintre ele, Vești, rămîne sfîșietoare pentru cei care știu că un poet ca Sorescu a murit într-un context poluat de ideologic, în anii marii noastre vrajbe politico-intelectuale: „Ziarele informează cititorii/ Cu oarecare ironie/ Despre starea mea penibilă./ Ba c-aș fi sub morfină,/ Ba că mi-aș petrece/ Ultimele zile la țară./ N-am timp să fac precizări,/ Să dau dezmințiri/ Si n-am nici putere./ «Stirile despre moartea mea/ Sînt exagerate»,/ Spunea
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
despre poezie, o demonstrație a ei, un atelier artistic cu uneltele și convențiile la vedere. Ea nu mai poate fi, prin urmare, descompusă pe această linie pe care poetul ne-a invitat încă de la debutul lui editorial: linia șerpuită a ironiei culturale și a perspectivei generale în care se înscriu majoritatea situațiilor și aspectelor din textele soresciene. (titlul unei poezii) este, pe de o parte, esențializată la maximum, decantată într-un lirism aproape pur; iar pe de alta, particularizată intens și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
ci și o multiplicare cvasiromanescă a instanțelor narative și o dublare, apoi o triplare, de planuri temporale. Fratele i-a povestit cîndva poetului un episod de pe front, poetul își tot amintește de episod, în prezentul său („nu știu de ce”: minunata ironie a suferindului stoic), iar în acest episod de pe front apar alte personaje, surprinse în directul suferințelor și cu rugămințile pe care mai apucă să le facă. Sorescu alege aici modalitatea de multiplicare și punere în perspectivă, iar nu decantarea și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
spectacolul” pe care îl oferă Hugo Ball, Tristan Tzara și ceilalți artiști reuniți pe 23 iunie 1916 în Cabaretul Voltaire de la Zürich și istoria mare a Europei intrată de doi ani în focurile Marelui Război. Se întreabă, cu o teribilă ironie, Sollers: „Dada? În plin măcel al primului război mondial? În timp ce eroicii bărboși se bat în tranșee? Când Franța și Germania se gâtuie și se gazează reciproc? Cine sunt acești dezertori și refractari ale că- ror nume, astăzi, în plină comemorare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]
-
Stanciu, Criști Danileț, Alină Ghica și procurorii Oana Hăineală și Bogdan Gabor. Președintele CSM, Adrian Bordea, a cerut abținerea de la vot, pe motiv de incompatibilitate, care i-a fost respinsă. În timpul ședinței Plenului CSM, judecătorul Horatius Dumbrava a lansat o ironie la adresa lui Dragoș Popoiag. Horatius Dumbrava i-a recomandat că după ședința să nu aibă apariții mass-media, în special TV, pentru a evita presiuni asupra membrilor. A făcut trimitere, cel mai probabil, la momentul în care Dragoș Popoiag a participat la
CSM a DECIS cine îl înlocuiește pe Neacșu. Război Danileț-Dumbravă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/27673_a_28998]