1,688 matches
-
trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce face el nu e genul de iluzionism pe care ți l-am predat eu. - Am primit postul din cauza a ceea ce m-ai învățat tu. - Kadesky, spuse din nou, vădit nemulțumit. Noua magie. - Da, ai dreptate, spuse ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucrurile astea sau inventam eu? Și dacă le spusese, ce-i cu asta? Poate făceam caz din nimic și mă purtam ca-n melodrame. Brusc, m-am simțit ca un copil prost. Hol - serios îmi pare rău. Cred că-ți irosesc vremea. Nu știu ce-i cu mine. Bănuiesc că-mi fac griji pentru nimic. Las-o baltă, întoarce-te la revizia ta sau ce-o fi, și ne vedem mâine. —E ok, Ben. Mereu faci așa, știi bine. Poți să-mi zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am zis asta despre Stacey și locu’ ăla, domnule Thornton, ce ciudat că ziceți și dumneavoastră - mereu am zis că Stacey a noastră ar trebui să-și găsească ceva mai bun. I-o fată foarte isteață, să știți, și se irosește-n locu’ ăla. Da - exact, parc-ar trebui să pozez în reviste sau ceva. Cine naiba crede mama că-s io - Posh Spice? Am noroc c-am primit și slujba de la supermarket - știu asta. Dacă eram cât îs acum atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a folosi timpul” să se ducă și să se urce pe stepper? Așa că, în loc să anulez dracului toată treaba și s-o las baltă, eu, deșteapta pământului, m-am găsit să-i cumpăr un abonament cu instructor personal ca să nu-și irosească prețiosul timp antrenându-se la grămadă. Cred că încep să-mi dau seama ce urmează. — Cum? Crezi că i-a tras-o? Emmy râse cu amărăciune. Te surprindea uneori să o auzi pe Emmy vorbind urât și cu atâta înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
înainte de căsătorie? El a oftat, sugerând că nici nu se aștepta la altceva din partea lui Emmy, i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja să se ducă, dar pe ea se ura încă și mai mult pentru că îi permitea lui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să o respecte când au lucrat împreună la Hamptons; cum el nu crezuse că poate să țină atât de mult la cineva. I-a spus că știe că totul se întâmpla foarte repede, dar că el nu vroia să-și irosească viața distrându-se și făcându-și de cap. Ea putea să nu se grăbească deloc, mai ales după ce se întâmplase cu Russell (Henry îi povestise totul), dar el ținea la ea și numai la ea. Doar să-i spună dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
septice prea pline din Blocul G. Un grup de prizonieri decantase cea mai mare parte a apei de scurgere Într-un bazin gol, dar Jim și doctorul Ransome căraseră apa din lagăre. După cum spunea doctorul Ransome, nu avea rost să irosească nimic din ceea ce Îi putea menține pe oameni În viață, fie și numai cîteva zile În plus. Roșiile strălucitoare și pepenii umflați dovedeau că avea dreptate. Jim scoase capacul de lemn de pe unul dintre bidoane. Așteptă ca miile de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea 45 de ani și asta nu era neapărat o problemă, dacă nu ar fi intervenit și meșa lui. Pe tot parcursul cinei, o tot punea pe Ruby să tragă de meșă ca să vadă cât de reală părea. Al doilea irosi toată seara povestindu-i lui Ruby despre depresia lui și cum psihologul lui spunea că aceasta izvora din frica lui de schimbări. Ruby se decise că aceasta explica munca lui la Compania de Asigurări de Sănătate de când terminase facultatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
însă la fel de adevărate ca așa-numitele lucruri? Mai adevărate, întrucât sunt mai durabile. Și însuși adevărul lucrurilor stă în idealitatea lor. Istoriile adevărate nu sunt cele mai pitorești, cele mai ornate cu podoabele circumstanțelor pasagere sau cele în care se irosește cel mai mult așa-numita atmosferă de spațiu și timp. Orice operă de artă vie și durabilă, chiar dacă în ea nu se consemnează particularități geografice și cronologice, după cum nici costume sau moravuri, posedă realitatea profundă a locului și timpului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău, un șarlatan. Îmi irosise o lună din viață întrebându-mă despre lucruri care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut să vorbesc din nou. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cumpere. Era o campanie. L-am ridicat. Titlul articolului din stânga îmi atrase atenția. ROLUL LUI GUSTI HUBER ÎN JURNALUL ANNEI FRANK Eram mirat. Madeleine nu mai adusese vorba despre piesă din seara când țipasem la ea și la fete pentru că iroseau mâncarea. Faptul că amintea de asta acum demonstra cât de iritată era. Nu voia să mă supere, dar nici nu putea să închidă ochii în fața nedreptății, oricare ar fi fost ea în cazul acesta. —„Acest document, sub forma unei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu scula În mână, până când bazinul se umplea din nou și putea s-o ia de la capăt, sau a renunța și a lăsa urina să plutească la suprafața apei până data viitoare. Nevrând nici să se dea bătut, nici să irosească timp prețios așteptând, se enerva și trăgea de lanț Înainte de vreme. Asta nu făcea decât să golească bazinul, care nu era suficient de plin pentru ca apa să țâșnească, și să-l pună din nou În fața alegerii Înfiorătoare Între a aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se pierde În totalitate, aproape fiecare clipă aduce micul ei miracol. Poate că totul e spre bine, la urma urmei. Apartamentul cu două camere din marginea cartierului Kiriat Yovel Îi fusese cumpărat de tatăl său când se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am văzut deja peisajul ăsta de douăzeci de ori pe ziua de azi. De data asta Îi spuse: Pune-mi, te rog, pe birou vaginul și colul uterin al pictoriței ăleia. Doamna celebră. Da. Rezultatele. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Nina Îl luaseră, fiecare În felul său, sub aripile lor ocrotitoare. Era În stare să-și dea sufletul pentru prietenii adevărați, care continuau să creadă În el, Încercau să-l Împingă Înainte și sufereau pentru felul În care Își irosea talentul. Pe bufet, pe polița căminului, pe rafturile cu cărți erau fotografii cu Uri Gefen, În uniformă sau fără. Era un bărbat masiv, gălăgios, care emana o afecțiune fizică brută, ce trezea În copii, femei și chiar În bărbați dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de o Întreagă armată de meseriași. Trimite-mi mie factura. Apropo de cazaci, Efraim, ar fi bine să-i lași În pace. Ce știe un băiat ca tine despre cazaci? În loc să ai grija cazacilor, mai bine Încetează odată să-ți irosești comorile vieții. Ca un tamarisc În deșert. Rămâi cu bine. Fără să-l aștepte pe Fima, care voia să-l conducă, bătrânul flutură pălăria ca pentru o despărțire eternă și Începu să coboare scările, lovind ritmic balustrada cu bastonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mână de praf“, „zăpada de anul trecut“. Dar greși și În loc de „zăpada“ spuse „scheletul“1. Ce aveau În comun șopârla Încremenită de pe perete și gândacul de sub chiuveta din bucătărie și prin ce se diferențiau? La prima vedere, nici unul nu-și irosea comorile vieții. Chiar dacă erau supuși și ei legii de fier a lui Baruch Nomberg, despre a trăi fără sens și a muri fără dorință. Dar cel puțin nu aveau fantezii privind preluarea puterii și restabilirea păcii În țară. Fima deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de altă parte, Întotdeauna felul În care Își ia rămas-bun are ceva epic. Coboară la cafenea pentru o jumătate de oră și Îți urează o viață plină de realizări. Merge să cumpere un ziar și te avertizează să nu-ți irosești În van comorile vieții. Ce-a vrut să-ți spună de data asta? N-ai Înțeles. Te-ai lăsat furat cu totul de plăcerea polemicii despre viitorul Teritoriilor Ocupate. Ca de obicei. Ca și cum dacă ai reuși să-l Învingi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și să termini propoziția pe care o Începusem. Să nu iasă, Doamne ferește, vreo prostie. Să nu cumva să fiu de acord cu oponenții tăi. Să nu-ți irosesc timpul. Să nu-ți fur nici măcar o replică mică. Căci spectacolul Îți aparținea În Întregime. Toată seara. Ca-ntotdeauna, de fapt. Ceea ce nu te Împiedica să mă Îmbrățișezi din când În când, În timpul discursului tău, și chiar și pe Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unii de alții În Întuneric, fără să vedem nimic mai mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fost deci fată bună și m-am dus și l-am omorât, ca să nu-ți stric ție vocația poetică. De ce revii tot timpul ca să-mi complici viața mie și celorlalți? Ce mai vrei de la mine? E vina mea că ai irosit tot ce-a fost și tot ce-ar fi putut fi și tot ce-ai găsit În Grecia? E vina mea că viața se scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înceapă chiar de mâine. Sau mai curând de azi: era trecut deja de miezul nopții. Pentru o clipă se gândi să se Întindă În patul tatălui său și să se culce așa, Îmbrăcat. Însă apoi hotărî că era păcat să irosească noaptea asta atât de specială. Trebuia să exploreze locuința. Să-i descopere secretele. Să-și Însușească primele noțiuni orientative ale Împărăției sale. Se Învârti prin camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Maurier crescuse În suburbia pariziană Passy, făcând des călătorii pentru a-și vizita rudele din Anglia, și avea amintiri frumoase ale unei copilării idilice. Dar Louis-Mathurin, care era un inventator și antreprenor ale cărui planuri nu dădeau niciodată roade, Își irosise curând averea. Construirea unei lămpi cu carbid care să poată fi patentată se dovedi a fi o Încercare cu deosebire costisitoare și neproductivă. Își strămută afacerile la Londra, lăsându-și familia În Franța pe perioade Îndelungate, dar nici aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sa, În confort și fără a trebui să mai facă eforturi, și pentru a-și lăsa copiii aranjați când avea să se despartă de această viață. Și totuși, când tristul eveniment avu loc, banii fuseseră În cea mai mare parte irosiți prin investiții nechibzuite și prin plata datoriilor fiilor mai mici, Wilky și Bob. După Războiul Civil, demaraseră o aventură idealistă, Încercând să conducă o plantație din Florida cu sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săltăreț al companiei nu era prea promițător, iar În urmă cu zece ani acceptase o propunere similară, de a adapta Daisy Miller pentru scena newyorkeză, propunere care nu avusese nici o urmare. Publicase piesa nejucată și decisese să nu Își mai irosească timpul cu astfel de aventuri. Gândindu-se Însă mai bine, compuse un răspuns prudent dar Încurajator pentru Compton și, după revenirea la Londra, se interesă la și despre el, primind informații pozitive. Compton avea reputație bună, atât ca actor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]