1,243 matches
-
aceleiași asociații. Debutează în 1948 la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj cu o cronică de film, iar editorial în 1970 cu monografia etnofolclorică Nunta în Bihor. Mai e prezent în „Tribuna”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Cronica sătmăreană”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, uneori iscălind cu pseudonimele Cactus, Cornel Banu, Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând publicist, V. s-a aplecat asupra istoriei și tradițiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
redactate de elemente din conducerea acestui cult. Față de această situație, dispuneți măsuri de identificare a principalilor autori și în special a lui T.G. care pare a fi autorul unuia din aceste memorii, dacă nu cumva este chiar G.T., care se iscălește sub acest pseudonim.[...] Șef direcție Lt. Col. Budișteanu N. Șef serviciu Lt. Col. D.C. Sican” Notă Informativă, sursa „Horia”, 24.11.1952: La schitul C. - București de către preotul M.C. se oficiază cununii și botezuri fără nici o formă legală. Printre acestea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și materialul ce s-a scos din ruinele caselor ce se aflau pe acel locu. Art. 3. Îndestrarea spitalului de astădzi cu toate ustensilele, hainele, garderoba și în sfârșitu tote obiectele cuprinse în încăperile și îngrăditura spitalului după anume inventar iscălit de mine, sunt făcute parte cu a mea cheltuială, iar parte cu osăbit mijloce prin a mea îngrijire și stăruință. Pentru trebuința spitalului se afectează casa cea mare cu două etage cuprindend opt-spre-dece odăi și un paraclisu sub acelaș acoperemânt
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
text publicat după debutul în „Familia”. Scriitorului bănățean Iulian Grozescu îi aparțin scurte scrieri în proză și balada Ioan Cotoară sau Duelul. Genul dramatic este reprezentat doar de comedia în versuri Un candidat pentru Dieta din Pesta în mijlocul alegătorilor săi, iscălită cu pseudonimul Frunză Verde. Deseori articolele și versurile satirice care vizează direct anumite chestiuni sociale sau naționale sunt asumate cu pseudonime sugestive: Spiriduș, Păcală, Tiridala, Strâmbălemne, Tanda și Manda, Pișpiriciu, Cenușotcă, Teaica Ilie ș.a. Sub aceste semnături a apărut un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta un sfinx cu inscripția Remember; ...îl găsisem frumos pentru că în el vedeam retrăind o icoană din trecut, vedeam reînviat scumpul Trecut însuși. Trecutul apus pentru totdeauna." Autocontemplarea tînguitoare a eului bovaric matein se completează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Atanasiei și ai lui Gavrilă Roșu Bârgăoanu. A urmat școala primară în satul de baștină, până în 1859, apoi a fost înscris la Școala Normală din Năsăud, unde numele de familie i-a fost schimbat în acela sub care B. a iscălit toată viața. Înscris la Universitatea din Budapesta, este exclus deoarece militase pentru promovarea limbii române. Din motive naționale și confesionale, părăsește Ardealul și, din 1880, cu sprijinul lui T. Maiorescu, este profesor la Școala Normală de Institutori din București, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
de haine, încălțăminte etc...”. Banii Comitetului de la Iași sunt decontați până la ultimul bănuț de către contabil, iar aceste rapoarte sunt necesare. Scrisoarea este scrisă de Mihai Eminescu, vezi mai jos. 4 februarie: „Profit și eu de răspunsul lui Mihai, deși mă iscălește pe mine, de a vă mai da detalii.(...) Mihai iarăși nu e bine, din cauza ce v-am scris ieri. Doctorul Isac zice că, pe cât e de necesar ca Mihai să beie o litră de vin vechi la masă, pe atât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Nord, distinsul eminescolog, profesorul Victor Crăciun, care a studiat cu mare atenție drumurile lui Eminescu prin Europa, îmi spune că acolo, în arhivele sanatoriului, se află consemnat numele poetului chiar în semnătura caligrafică ce pare a-i aparține (s-a iscălit, deci, singur). Cura de dezintoxicare este, deci, un lucru cert - și, desigur, sunt de căutat în arhive consulturile medicilor de acolo. Practic, se deschide un capitol nou în domeniu. Doi sau trei ani la rând (1887 și 1888 în mod
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să se odihnească...” Dintre invitați, Eduard Gruber este acela care duce la București, la „Fântâna Blandusiei”, necrologul Veronicăi Micle și o poezie inedită a ei, pe care însă n-o semnează (scrisoarea către revistă apare pe 13 august și este iscălită „Dionisie”, după mottoul ce însoțește poezia „Tot e vis...”, luat din nuvela poetului: „Lumea-i visul sufletului meu, Eminescu, Sărmanul Dionis”; Octav Minar, însă, care deține memoriile lui Gruber, află de aici despre cine este vorba). S-ar cuveni să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Vuia privind atribuirea lui N. C. Tomescu a acestui raport dar și informațiile sale preluate cam întâmplător; nu mai comentăm, este neesențial): „Mai există un raport medical, se pare al doctorului Tomescu, medicul cardiolog al Institutului, care nu s-a iscălit și nici nu a predat Academiei descrierea sa, foarte importantă din toate punctele de vedere. Dacă despre exanenul macroscopic al creerului au scris și ziarele, fiind de 1400 gr. la fel cu al lui Schiller, deci în limite normale ceea ce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
39 de femei, un copil și trei bărbați în fotografie și lamentațiile evreilor emigranți în proză și versuri, nemțește sau românește, ori într-amândouă limbile totdeodată. Două din bucățile în proză sunt anonime, două scrisori de drum către mamă sunt iscălite de Herșcu sin Froim, iar Adio de Aron Grünșpan; versurile sunt scrise de Friedman Sigfried (pseudonimul precedentului), dr. A Flachs și Betty Weinzweig. După spusa institutorului Axelrad, băiatul simplu Aron Grünșpan a organizat un grup de „vreo 70 de evrei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de fondatorul ei Șt. Neagoe, decan al presei bârlădene (Gh. Vrabie: „Bârladul cultural” București 1937) iar când acesta este scos la pensie, dimpreună cu alți profesori, trece sub îngrijirea institutorului Th. Riga, fost director al Liceului „Codreanu” - un macedonean care iscălea cu pseudonimul Herodot, iar din 18 95 e condusă de G.G. Ionescu, ‐ poetul George Tutoveanu de mai târziu, până în 1908 când dispare. Ștefan Neagoe, 1838 1897 Ziarul este proprietatea noastră, a comitetului de redacție, 113 fiind redactat tot de noi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
literar”, „Lumea”, „Tot”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Era nouă”, „Frize”, „Jurnalul literar”, „Ecoul”, „Cronica”, „România literară”, „Teatrul” ș.a. În 1957 semnează cu pseudonimul Alexandru Adamescu dramatizarea Judecata focului și alege să se ocupe cu perseverență de acest gen literar. A mai iscălit Al. V. Voitinovici, Adam Apostol. Piesele de teatru ale lui V. sunt grupate în trilogii: Oameni în luptă (1964), alcătuită din Oameni care tac, Oamenii înving și Oamenii sunt oameni (Ancheta), sau 3 comédii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
sentimental), Tudor Mușatescu, Gh. Brăescu, Victor Eftimiu, Alfred Moșoiu, Anton Bibescu, Paul I. Prodan, Adrian Pascu, Mircea Rădulescu. Cronica de carte și rubricile care se ocupă de mișcarea literară actuală sunt asigurate din 1915 până în 1922 de Tudor Teodorescu-Braniște, care iscălește constant Andrei Braniște, iar din 1925 până în 1930 de Romulus Dianu, alături de Petru Comarnescu și Adrian Maniu (care susține și cronica plastică), de Octav Șuluțiu și A.P. Samson în 1930, de Eugen Jebeleanu și Alexandru Sahia în 1932, de Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
abia în 1920. Învățător în câteva sate dâmbovițene și în Târgoviște, s-a transferat în 1939 la București. O vreme a funcționat ca revizor și inspector general școlar. Debutează publicistic relativ târziu, în 1926, la „Graiul Dâmboviței” (Târgoviște). Mai scrie, iscălind I. Dumitrescu-Pietrari, I. Aliniș, Secure, N. Pinten ș.a., și în alte gazete locale, precum „Ecoul Dâmboviței”, „Ancheta”, „Gorjanul”, și înființează el însuși „Suflet de țăran” (Târgoviște, 1932), care nu rezistă mult timp. La toate dădea și versificări ocazionale, cronici rimate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
însoțite de prezentări sumare și de condițiile sau înlesnirile acordate la cumpărare. La „Foișoara” ziarului Șt. C. Michăilescu semnează, cu pseudonimul Stemil, textele Condeie dăscălești și Condeie teatrale. Se mai remarcă articolul Literatura. Folosul literaturii. Ce și cum trebuie citit, iscălit cu inițiala S, o amplă analiză făcută de I.C. Drăgescu creației Dorei d’Istria, urmată de lista completă a scrierilor și picturilor ei. Într-un text critic, Librăriile Bucureștilor, Nicolae Densușianu observă cu destulă neplăcere predominanța traducerilor față de literatura autohtonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290348_a_291677]
-
Burlănescu-Alin, D. Karr (D. Karnabatt), I. N. Roman, Emanuel Părăeanu, George Murnu, Panaite Zosin, C. Al. Ionescu-Caion, D. Marinescu-Marion ș.a. Aici St. O. Iosif traduce din Lenau și Petőfi, Radu D. Rosetti din Heine și François Coppée, iar A. Toma (iscălind Șt. Tomșa) din Heine. Au mai apărut transpuneri din Alfred de Vigny, Sully Prudhomme, din Goethe și Turgheniev. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289741_a_291070]
-
la „Telegraful român”, „Noua bibliotecă română”,„Familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Foaia ilustrată”, „Transilvania”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra”, „Drapelul” (Lugoj), „Românul” (Arad) ș.a. Sub semnătura Gil, a publicat traduceri din Jules Verne, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, precum și nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (I-II, 1901-1903, sub pseudonimul Sorcovă), o piesă „pentru teatrul de la țară”, În sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
în februarie 1949, e osândit la temniță grea. La mai mult de un deceniu după punerea în libertate (1964), în martie 1977, obține azil politic, stabilindu-se în SUA. S-a stins după o suferință îndelungată. În țară, a colaborat, iscălind cu inițiale, cu prescurtări ale numelui sau cu pseudonimul Șerban Barițiu, la foile vâlcene „Oltul”, „Bobi de mărgean”, „Însemnări”, unde a fost și redactor, „Litere”, „Iconar”, „Buna Vestire”, „Revista funcționarilor publici”, „Vremea” ș.a. Reîncepe să scrie în exil, la publicațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
director era (1918), semnând și cu pseudonimele Ioachim Movilă, Ion Stânjenaru. Sporadic, îi mai apar proză sau articole și în alte periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, dar după 1936 devine un gazetar cunoscut, prin colaborările de la „Viitorul” (unde iscălea Stephan C. Paul) și, îndeosebi, ca redactor la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de tufan, rămâne necunoscut până în 1945, când Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
semnate de Andrei Iliescu), „Prețuri din târguri”, „Glume” și „Știri”. Din cel de-al patrulea număr, fiecărei rubrici i se atribuie câte o vinietă, desenată de V. Rolla- Piekarski. Nici unul din materialele cu caracter juridic, medical sau agricol nu este iscălit, tot așa cum nici foiletoanele literare (cu unele excepții) nu poartă semnătură. Pe lângă texte folclorice (plugușor, orație de nuntă, cântece populare, strigături la joc și balade, precum Toma Alimoș sau Miorița), sunt reproduse scurte povestiri - dacă nu de-a dreptul snoave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
Răspund, între alții, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, D. Teleor, C. Mille și Al. Macedonski. „Poșta redacției”, redactată cu o grijă deosebită de D. Stăncescu, se adresează lui Mihail Sadoveanu (care semna scrierile de început S., Mi-Sado, Misado, pentru a iscăli apoi cu numele întreg), lui I. Minulescu (semna Nirvan, I. M. Nirvan), lui Panait Cerna (S. Panait), lui N. D. Cocea (Nelly) și lui T. Arghezi (Ion Teodorescu). Revista era bogat ilustrată, publicând mai ales portrete de scriitori români (Gr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
N. N. Șoimescu, C. Munteanu-Râmnic ș.a.). Pe lângă foarte numeroase anecdote versificate compuse în genul lui Th. D. Speranția, mai ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
s-a limitat ,,numai la sunet, la suprafață, la formă, la ecou”. Tot acum, este prezent în publicația modernistă ,,Zodiac”, în ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]