1,366 matches
-
pe el să dea în mine. Și tot așa. Cînd ne aduceau terciul, ne băgau sub pat. Stăteam cu terciul în față cît aveau ei chef. Apoi comandau: "Mîncați!" Trebuia să mănînci și să speli gamela cu limba. Cine nu isprăvea la vreme bătaie! La prînz, trebuia să mîncăm, iarăși la comandă și iarăși repede, pîinea. N-aveam salivă, nu puteam înghiți. Luam bătaie. Vrejul de spanac luneca anevoie, din gît spre stomac, iar din gamelă nu se mai termina! Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Anchetatorii mei se mîniau mai cu seamă cînd le spuneam că nu mi-e frică de moarte. La un moment dat, au intrat în criză de timp. Din cauza mea, nu puteau încheia dosarul lotului Botoșani. Pentru lotul Iași, ancheta se isprăvise. Și cum anchetatorii erau într-un fel de întrecere ce nu putea fi decît socialistă! -, s-au hotărît să termine și cu noi. Mi-au zis și ceilalți arestați: "Jane, declară și tu, că se știe tot". Așa că am declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-i poarte trupul pe tot drumul, s-ar fi îmbol- năvit cu toții ; cum i-au săpat groapa micuță cu mâinile goale pentru că n-avea nimeni o nenorocită de lopată și cum s-au dus și ei să ajute, ca să isprăvească mai repede, să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând disperată dacă nu-i vreun preot în tot trenul, care să-i facă slujba. Și nu era niciun preot, l-au pus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așezat atunci În Dacia. Coloniștii au fost o populație amestecată, aduși, după cum scria În secolul al IV-lea istoricul Eutropius, „ex toto orbe Romano“ (din Întreaga lume romană). Liantul Îl reprezenta, firește, folosirea latinei ca limbă de comunicare. S-a isprăvit și povestea „dispariției“ dacilor. La 1860, lingvistul și istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) publica un articol cu titlul provocator: Perit-au dacii? Răspunsul lui era simplu și logic: dacii nu aveau cum să dispară. Descoperirile arheologice au adus apoi și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai afla în veci și pururi. Eram așa de mișcat, încât m-am gândit că viața mea poate să se isprăvească în acea clipă..." Despre niște "bordeieni" de pe domeniile lui George Morțun în nordul Moldovei jurnalul lui Sadoveranu înregistra date zguduitoare, reluate, după două luni, în Cumpăna (1909, nr. 1-4), sub titlul Reflexiile unui explorator. Tușe apăsate, în negru, punctează dezolarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etic. Cu patru ani înainte de Baltagul, apriga Vitoria Lipan și fiica ei, Minodora, se numeau Ileana și Aglăița. O evocare din 1926, Primăveri de altădată, prefigurează comportamentul sever al Vitoriei în relațiile cu copila: "Ce cauți aici, fată hăi? Ai isprăvit treaba pe care ți-am dat-o? Da, mămucă. Ai și gătit de lipit prispa? Am gătit. Mira-m-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu mânile în șolduri? Cloștele le-ai adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când vulpea trecea prin dreptul unui copac. Pac. Rămâne vulpea prinsă cu coada de copac în cuiu. Repede, în fugă mă apropii. Da vulpea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a fost notar, a făcut falșuri, a fost condamnat și azi a ajuns un fel de declasat. E plutaș, și un plutaș bun, schimbă muerile cu luna, un bețiv și un rău. Face jalbe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș-un Moldovean: să se poarte pe rând unul pe altul în spate, cel din spate să cânte, și să se vadă care a putea cânta mai mult până ce cellălalt n-a mai putea. A cântat dracul până ce și-a isprăvit traista și Moldovanul l-a purtat în spate. Pe urmă a venit rândul omului, s-a suit în spatele Dracului și a început a cânta Doina. Și cântă și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
purtat în spate. Pe urmă a venit rândul omului, s-a suit în spatele Dracului și a început a cânta Doina. Și cântă și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței, despre necazurile bărbăției, nu mai isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în pădure și-și riscă viața și sanatatea în singurătate și-ntr-o căsuță de bârne, Scovarză declasatul o femee frumoasă și cu draci eroina Scovarză se hotărăște să ucidă pe bărbatul ei și lupta bărbaților pe Bistrița care se isprăvește cu moartea lui Scovarză Firme la Chișinău: "Regia Statului monopolurilor". "Peșterie". Ideia că nu putem ieși, noi Românii, decât bine din încurcăturile veacului acestuia, pentru că avem oameni slabi la conducere. Dac-ar fi oameni mari și de acțiune, atunci ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe vine, ci stă strâmb, c-un picior mânat înainte, cu unul întors îndărăt, ca la încărcarea armei în genunchiu și nu știe cum a isprăvi mai răpede. Plată 40 pfenigi adică 25 lei în monedă românească. 19 Mai. C-un automobil mare "Rundafahrt"cu vreo 30 de locuri facem între 11 și 2 o vizită a Berlinului, trecând pe ulițele principale și pe dinaintea principalelor monumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Divan și masă, când lipsește spătarul cel mare. 8. Marele Paharnic, la serbări vine la masa domnească în caftan de brocart, încins cu brâu de matasă roșie și varsă Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i jura ceva... jur! se leagă Gavriluță. Jură, bărbate, că n-ai văzut nimic. Amin, răspunde Gavriluță, bucuros că muierea lui învie deplin. Au lucrat oameni la fân în zi de sărbătoare. Și s-a întâmplat că n-au mai isprăvit de adunat trei zile și trei nopți, și, când s-au trezit fânul lor era tot în polog. Gavriluță s-a amorezat foarte de Candachia lui Cristea și vine la dânsa ca trimis din partea Măriei-Sale. Îi spune că vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La treer cu Ianoș. Cum se prind țipari și raci. Cum ies popândăii din tainițele lor și se duc la furat boabe. XII La mănăstire la Neamțu Anagnost. Eu sunt bietul Anagnost-cel sarac urât și prost. XIII Lupii iarna și isprăvi cu săniuța. Poveste cu lupi. XIV Primăvara când a cântat o privighetoare și au venit cocostârci și cucul, și ciocârlia. Cum îi povestesc lui Mitiță o istorie cu un flăcău și o fată, dece se află ei singuri în dumbravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un tip extraordinar patologic, G. Means, fost polițist de fapt escroc și impostor, cel care a scris o enormă minciună referitoare la otrăvirea fostului președinte Hoover, care a fost amestecat în răpirea copilului lui Lindberg și alte multe ticăloșii. Carieră isprăvită în închisoare. Mongolii au jucat în istorie un rol pitoresc (Gingis-han, Tamerlan etc.) însă pentru progres și civilizație n-au făcut nimic. Abia astăzi de la intrarea în conștiința tuturor popoarelor a democrației progresiste, începe și în Asia o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de actori diferiți. Se citesc adesea bucăți de A. Cehov. Cititori excelenți. La o reprezentație dată aici la sanatoriu, un artist a "recitat" din Cehov și Mark Twain. [AFORISME 1950]* Unii oameni au atâtea ocupații încât n-au vreme să isprăvească nimic. La treaba dragostei de multe ori prostul se pricepe mai bine ca deșteptul. Patima e cel mai ascultat sfetnic (decât interesul). Încăpățânarea e lipsă ori de caracter, ori de inteligență. Ades te ții tare din pricina slăbiciunii și ești viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sălbatice și galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața facem o excursie cu automobilul spre Vathará un lac mai mic decât Rița, așezat subt piscuri mai nalte (1800 m.?). Ar fi trebuit, după ce se isprăvește drumul asfaltat, să mai umblăm cu piciorul încă 7 km. E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit capitolul cu cântecul Mioarei 28 Février. Nătângului nu-i este de învățătură și vrea să arate ce știe el. Leneșul e tovarăș cu cel ce strică. Cel care n-a secerat să nu dea sfaturi secerătorului. Nu e destul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o sucursală. Dar guvernul se schimbă, și negustorii declară că nu dau sprijin noului guvern dacă sucursala nu se desființează. D-l prefect trimite o vorbă; d. casier, fără avizul adunării generale, ridică marfa de la sucursală, și negustoria s'a isprăvit! Dar în jurul lucrurilor acestora se iscă oarecare zgomot. Tinerii lucrători, de la atelierul din Pașcani, fac gălăgie în adunări, cer bilanțuri amănunțite, cer să nu se facă politică, cer proceduri cinstite, și iată că se ivește prilejul să scăpăm de turburarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când știe că scopul final al întovărășirilor e arendarea ori cumpărarea de pământ. Făcând o mică dare de seamă a mersului băncilor și obștiilor, făcând o legătură între acestea și cercurile culturale în care necontenit sătenii pun chestia pământului, am isprăvit făcând un apel călduros cătră învățători, îndemnându-i să propage în popor cât mai mult ideea întovărășirilor, să fie și pe viitor cum au fost în trecut călăuzele poporului, ajutând ca mișcarea economică să se desăvârșească, să-și ajungă adevăratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
supuși cu sila ca să asculte de turci. „Pentru care, scriu brașovenii, și acei credincioși (muntenii) te așteaptă suspinând foarte pe Măria Ta”. Pentru consolidarea hotarului de sud, „În luna iunie 22 zile, a început voievodul să zidească Chilia și a isprăvit-o în aceeași vară, cu 800 de zidari și 17.000 de ajutoare”. Să fi produs turcii pagube cetății încât a fost nevoie de ridicarea din temelie a unor noi ziduri, sau a fost vorba de completarea și consolidarea zidurilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și inimile crude ale ghiaurilor netrebnici, inima pârcălabului s-a strâns de groază și de frică. Acesta a hotărât s-o predea în grabă, fără condiții «la 15 iulie 1484» într-o zi de miercuri. Astfel, șahul cel puternic a isprăvit cucerirea cetății făcând slujba de vineri în biserica acesteia. „Chilia era lacătul acelui ținut și a fost cucerit cu sabia. Astfel, lacătul s-a descuiat”, avea să scrie Tursun-Bei. „Când a pornit la cucerirea Cetății Albe, s-a alăturat taberei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]