26,665 matches
-
Nicolae Manolescu Dintotdeauna am fost convins că, dincolo de credința pe care o implică, mistica are nevoie de un limbaj care nu este acela logic. Reprezentările misticului sînt simbolice. Este motivul care face atît de sterile comentariile interpreților sau istoricilor doctrinelor mistice. Răsfoind din cînd în cînd cele patru volume ale Enciclopediei misticilor, am fost frapat de asemănarea explicațiilor oferite de specialiștii în credințe religioase cu explicațiile pe care ni le dau muzicologii despre muzică. Pur și simplu, nici mistica
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
moldovenesc. Volumul este completat cu un aparat de note, cu numeroase planșe ale unor fotografii și schițe tehnice, cu o foarte interesantă paralelă istorică în date între arhitectura gotică și filosofia scolastică și cu o bibliografie a operelor teoreticianului și istoricului de artă german. Fără nici o umbră de îndoială, ba chiar cu un entuziasm mai rar încurajat de un tehnicalism atât de aprofundat și de terminologia de la un anumit punct atât de specializată, se poate aprecia că volumul lui Panofsky de la
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
pe "mentorul Gărzii de Fier, dialecticianul fericirii verzui, Nae Ionescu". Problema nu e dacă puteau fi scoși din Istorie toți aceștia ori doar unii dintre ei și nici măcar dacă vinovăția lor era egală, meritînd a fi puși în aceeași oală. Istoricii (și literari) privesc astăzi cu mai multe nuanțe ideologia și atitudinea acestor scriitori în perioada războiului. Problema e dacă ei pot fi socotiți colaboraționiști. Părerea mea este că termenul nu e potrivit. Și, în tot cazul, el nu trebuie extins
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
Criticul ca amfitrion Este o plăcere să citești o carte de critică literară de Ion Simuț. Autorul este plin de solicitudine față de cititor. îi pune la dispoziție toate datele necesare pentru înțelegerea "discuției", schițându-i aproape de fiecare dată și un istoric al problemei, îi explică sincer ce anume rămâne greu de clarificat, îi mărturisește cum a ezitat el însuși înainte de a ajunge la o concluzie pe care să o facă publică. Practic, din momentul în care deschizi cartea, devii oaspetele lui
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
este un scriitor netalentat -, dar nimeni nu i-a mai crezut. Era prea evidentă dorința de răzbunare. Ion Simuț redeschide discuția despre Paul Goma, într-un articol cu un titlu tranșant: Are Paul Goma talent? în acest articol este recapitulat istoricul receptării cărților scriitorului-dizident, într-un mod comprehensiv și nuanțat. Un alt subiect care constituie în lumea noastră un "lung prilej de vorbe și de ipoteze" este postmodernismul românesc. Agitația (verbală) din jurul lui s-a intensificat în momentul în care a
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
moda. Lenin devine acum referința supremă. În Lenin se găsesc bazele "coexistenței pașnice". Lenin a întemeiat "umanismul socialist". În Lenin și-a găsit Hrușciov pasiunea pentru păpușoi. Lenin a prevăzut "sputnicii" și "beatnicii". De ce n-ar fi deci și primul istoric al religiilor?".
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
și Teleormanul, poate constitui substanța unei cărți, o contribuție de biografie eminesciană. Dl. Stan V. Cristea ne-a demonstrat că se poate. D-sa, teleormănean, ne-a demonstrat că bătrânul cronicar avea dreptate când spunea că "n-or ști toate istoricii cei străini, tot mai bine știu ce ai locului". Bănuiesc că ideea acestei cărți s-a născut în timp ce lucra la Dicționarul cultural al județului Teleorman, ca o primă etapă. De aici prin raportarea la biografia eminesciană (din perioada 1867-1869), la
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
neglijabil; dar perspectiva unei jumătăți de secol de evoluție a domeniului îndreptățește o reconsiderare a poziției sale, atît din perspectiva efectelor ei întîrziate (activitatea lui D. Popovici de pildă, el însuși un mare nedreptățit), cît și din aceea a adevăratului istoric, a prezenței unor manifestări teoretice de o remarcabilă deschidere spre modernitate și noutate metodologică într-o epocă opacă pentru asemenea căutări, satisfăcută în general de propria ei strălucire. Sarcina rejudecării acestui proces, încercată timid mai devreme, într-un moment mai
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
indecent de comparat genocidele care au marcat în mod tragic istoria secolului XX. Moartea prin înfometare a unui copil de chiabur ucrainian provocată de regimul stalinist poate fi echivalată cu aceea a unui copil evreu din ghettoul de la Varșovia, scrie istoricul francez Stephane Courtois în introducerea sa la faimoasa Carte Neagră a Comunismului, - dar se pare că a spus-o înaintea lui și celebrul Vassili Grossman, fostul dizident sovietic a cărui mamă a fost ucisă de naziști. Aș dori însă să
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
plec în Israel. Nu-mi plac vorbele late și umflate. Interviul acesta mă obligă să mărturisesc că patria mea e literatura și cultura română.[...] Am rămas aici din dragoste pasionată pentru literatura și cultura românească, știind bine că vocația de istoric al acestora nu o pot exercita altundeva decît aici, la Biblioteca Academiei, unde mi-am făcut veacul." Z. Ornea nu e membru al Academiei Române. Funeraliile de presă ale CDR Un final trist pentru Convenția Democrată care s-a rupt tocmai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
ea ar fi îndreptățită doar pentru Dante, pentru Goethe, adică pentru cei care "au fost cu adevărat mari făgăduințe umane și creatoare". "Dar ce oare înveți, pentru Dostoievski, se-ntreba filosoful, din biografia lui (nu din "epocă", firește, pe care istoricul literar nu o poate trece cu vederea), din faptul, de exemplu, că-i plăceau teribil jocurile de cărți?" Din punctul său de vedere, biografiile ar fi de prisos și în cazul unor Kierkegaard, Balzac, Byron, Mateiu Caragiale și - putem presupune
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
cuvânt al poporului căruia îi aparține. Din nefericire, însă, Nicolae Breban vorbește în acest eseu mai mult despre el însuși decât despre România. Mecanismul psihologic este următorul. Scriitorul se străduiește inițial să se obiectiveze, privind totul de sus, ca un istoric, apoi însă, pe neașteptate, ca și cum ar simți un impuls irezistibil, începe să-și promoveze propria imagine, pierzându-și în mare măsură credibilitatea: "în anii aceștia (este vorba de perioada 1967-1974, n.n.), Biroul Uniunii, săptămânal, și Comitetul Uniunii, trimestrial, se vor
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
istorie și filosofie. Și e drept să se accepte această apreciere, deși marele cărturar a negat mereu aplecarea sa spre cugetarea filosofică. Dar nu trebuie să se absolutizeze aceste repetate delimitări. Important e relevarea aici drept modele ale marelui nostru istoric (și ca modele formative) pe Leopold Ranke, Lamprecht (care i-a și fost profesor la propriu) dar și romanticul Michellet. Iar la Conferința rostită al Congresul istoricilor de la Londra, afirmă, după Ranke, că "istoria universală nu este un corpus masiv
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
absolutizeze aceste repetate delimitări. Important e relevarea aici drept modele ale marelui nostru istoric (și ca modele formative) pe Leopold Ranke, Lamprecht (care i-a și fost profesor la propriu) dar și romanticul Michellet. Iar la Conferința rostită al Congresul istoricilor de la Londra, afirmă, după Ranke, că "istoria universală nu este un corpus masiv de incidente istorice, biografii, studii cronologice, de dezvoltări naționale". Multe ar mai putea fi notate pe marginea comunicărilor lui Iorga incluse în această monumentală carte. Dar spațiul
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
aici un adevăr care ar trebui reținut. E bine că a apărut, în 1999, această monumentală carte în a patra ei ediție, cu sumarul mult mărit (21 de noi texte) față de ediția din 1944 de care s-a îngrijit fiica istoricului, Liliana Iorga. Dl. Andrei Pippidi are meritul de a lărgi cu 21 de texte sumarul ediției din 1944 alcătuit de mama sa, adăugînd ediției din 1999 un, cum spuneam, dens studiu introductiv și o amplă secțiune de note și comentarii
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o notă distinctă, de înaltă, frenetică intelectualitate. Un amănunțit istoric al baladei românești, populare și culte, de până la apariția Cercului Literar s-a dovedit foarte util pentru ceea ce și-au propus autorii, adică pentru evidențierea originalității "resurecției" înfăptuite de tinerii poeți ardeleni. Spiritul ludic (Ioanichie Olteanu scrie balade parodic-umoristice) și
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
conflict militar postmodern dintr-o istorie ce se apropie de sfârșit. Pentru un literat, a scrie despre politica internațională, strategii diplomatice și înfruntări armate nu este în nici un caz cea mai comună dintre opțiuni; asemenea subiecte sunt în general apanajul istoricilor și cel mult al analiștilor politici. Și cu toate acestea jurnalul lui Aurel Sasu nu are de suferit prin inadecvare (cu excepția, poate, a șocului de adaptare al primelor zece pagini). Străbătută de reflecții de lectură în fiecare din cele patruzeci
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
ediția critică a operei lui Dominic Stanca, în două volume, intitulate Timp scufundat și Un ceas de hîrtie. Tipărită în condiții excelente la editurile Universalia și Du Style, ediția operelor complete ale scriitorului convoacă o echipă strălucită de filologi, critici, istorici literari și oameni de teatru; îngrijită, prefațată, cuprinzînd un amplu tabel bio-bibliografic, cu note și comentarii de Ion Vartic, Doina Uricariu, Mariana Vartic, Ștefan Oprea și Sorana Coroamă-Stanca, ediția critică reprezintă un exemplu din multe puncte de vedere. Mai întîi
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
Z. Ornea Mi-a fost dat să trăiesc, ca istoric literar, un eveniment extraordinar, al cărui precedent nu îl cunosc într-o viață de șapte decenii. E, negreșit, un noroc al sorții mele. A fost descoperit și făcut public un stoc masiv de corespondență - 93 scrisori inedite - purtînd semnătura lui
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
tentația pentru hipertrofierea momentului trăit, căreia atât mass-media, cât și discursul politicienilor le cad victimă în mod constant. Specialiștii sunt primii îndreptățiți să configureze, pentru înțelesul tuturor, tabloul cuprinzător al situării României în lume. Desigur, ieșiri la rampă ale unor istorici, economiști, sociologi se produc continuu, bunăoară, în cadrul interviurilor de presă sau al show-urilor televizate. Dar ceea ce se pretinde în asemenea ocazii sunt îndeobște analize punctuale, relevante pentru problematica jurnalistică, jurnalieră a mass-media. I se poate cere mai mult unui
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
se produc continuu, bunăoară, în cadrul interviurilor de presă sau al show-urilor televizate. Dar ceea ce se pretinde în asemenea ocazii sunt îndeobște analize punctuale, relevante pentru problematica jurnalistică, jurnalieră a mass-media. I se poate cere mai mult unui specialist. Un istoric, un economist, un politolog, un culturolog poate fi solicitat să prezinte sinteze, clare, exprimate în termeni simpli, folosind statistici validate internațional care să definească, de pildă, poziția și evoluția României comparativ cu a celorlalte țări din Europa, pe parcursul întregului secol
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare. Pendulând între universal și particular, căutând întotdeauna să găsească în
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
găsească în lumea de lângă el avatare ale miturilor mai vechi sau mai noi, culegător asiduu de mărturii orale, cititor de literatură proastă și amator de benzi desenate și filme de consum (mai semnificative pentru domeniul său decât operele de valoare), istoricul imaginarului pare la un moment dat mai curând un persoanaj exotic decât om de știință serios. Și totuși, miza istoriei imaginarului este una foarte importantă în aceeași măsură în care e importantă înțelegerea mecanismului de funcționare a lumii ca proiecție
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
altele, la cel puțin trei teme ce-au ocupat (sau mai ocupă încă) spațiul public autohton: statul-națiune, Europa unită și identitatea comunism-nazism. Iar contrastul între pasiunile vindicative ale apărătorilor autohtoni ai eternității națiunii române și tonul neutru și motivat al istoricului susținând inventarea națiunii și a unității europene ce vine să-i ia locul nu poate naște decât ironie. Acestea nu sunt însă decât unele dintre temele imaginarului abordate de cunoscutul istoric român în ultima sa apariție de la Humanitas; ele au
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
lui pentru rolul intelectualului într-o lume în schimbare. Este chiar - ultimele șapte cuvinte - titlul fragmentului dat de Orizont din Melancolia renașterii. Tot ce pot face în spațiul de care dispun este că citez. Iată: "Deși scriitorii, profesorii, actorii și istoricii au devenit figuri dominante ale noilor democrații, nu cred că intelectualii doresc să facă front comun contra politicienilor și oamenilor de afaceri, contra revoluționarilor și agenților secreți, contra funcționarilor și clericilor. Intelighenția ar putea învăța meseriile acestor oameni; dar ele
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]