1,396 matches
-
cu i/Istoria și a face filosofie (istorică) sunt două instanțe diferite. Foucault nu a fost niciodată un filosof de meserie și cu atât mai puțin vreun consilier de politician, în ciuda experienței gaulliste. Istoriile lui Foucault sunt atipice pentru peisajul istoriografic modern mai ales pentru că profesorul francez a practicat scrierea lor ca pe un discurs 206 despre relații social-politice și despre putere, iar, prin natura lor, istoriile de discurs vizează un mod de prezentare discontinuu, atât timp cât avem de a face cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o politică se dezvoltă de la o evidență istorică, de la un adevăr al faptelor și evenimentelor, ce sunt toate mistificate lingvistic prin actul de a spune. Iluzia că aici e istoria, dincolo ficțiunea nu reprezintă decât un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și în discursuri și ficțiuni, iar o distincție categorică aici e realitatea, dincolo e ficțiunea devine absurdă. Antinomia ficțiune-realitate nu există decât ca un element al producerii discursului. Cea de-a doua idee foucauldiană pune în dificultate o întreagă tradiție istoriografică, învățată să vadă sensuri sau semnificații în cunoașterea istorică. Istoria în desfășurarea ei reală sau scriptică nu are nici sensuri, nici semnificații, devenite simple elemente de figurare, printre atâtea altele. Istoria nu poate fi tratată cu sensuri și semnificații, decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu atât din semiologie sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un discurs istoriografic în structura sa figurativă? De ce discursul nu poate fi o modalitate perenă de a scrie istorii? Într-un discurs istoriografic, ceea ce primează este comentariul drept formă a limbajului-reprezentare, și nu o adecvare a cuvântului la evidența istorică. Comentariul dislocă și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un discurs istoriografic în structura sa figurativă? De ce discursul nu poate fi o modalitate perenă de a scrie istorii? Într-un discurs istoriografic, ceea ce primează este comentariul drept formă a limbajului-reprezentare, și nu o adecvare a cuvântului la evidența istorică. Comentariul dislocă și izolează timpii și evidențele din istorie. Prin analize, comentarii, interpretări, toată dinamica istoriei este transpusă într-un limbaj-reprezentare, unde spusul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ne va elibera de cele două ansambluri generale și tradiționale de dogme intelectuale moderne: empirismul și analizele logice. Istoria ca domeniu al cunoașterii s-a dezvoltat dinspre un ce știm spre un ce gândim, și nu invers. Or, toată practica istoriografică modernă încearcă inversul: ce gândim pe baza a ce știm. În mod incontestabil, istoria scrisă este și un exercițiu mental, dar nu unica modalitate de a privi în trecut, așa cum își imagina Collingwood. Comentarile, descrierile și povestirile sunt negreșit partea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a pozițiilor arbitrare din ierarhiile social-politice, a funcțiilor și raporturilor de forță dintre oameni, cât a evidențelor cronologice despre anumite subiecte, fapte, evenimente, situații istorice. Occidentalita nu poate produce istorii, ci doar un soi balcanic de political correctness. Această occidentalită istoriografică românească se află în zodia nefericită a înregimentărilor și a instrumentalizărilor de către "specialiștii" domeniilor înguste (de la A la B), prin distribuția lor socială drept "subiecți calificați", ritualizați discursiv și politic. Ceea ce știm este legat de acțiune și de experiență în contrast cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele istoriei sunt aceleași, discursul istoric și istoriografic se schimbă printr-o re- și configurare în altfel de sensuri, în altfel de semnificații, și pentru alte generații. Discursul istoriografic este re- și configurat în fapte și idei. Faptele umane și istorice dezvoltă idei, iar aceste idei schimbă acțiunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele istoriei sunt aceleași, discursul istoric și istoriografic se schimbă printr-o re- și configurare în altfel de sensuri, în altfel de semnificații, și pentru alte generații. Discursul istoriografic este re- și configurat în fapte și idei. Faptele umane și istorice dezvoltă idei, iar aceste idei schimbă acțiunea din viitor. Astfel că "pluralizarea" discursului istoriografic modern și contemporan într-o serie de alte istorii (ale ideilor, ale mentalităților, ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
configurare în altfel de sensuri, în altfel de semnificații, și pentru alte generații. Discursul istoriografic este re- și configurat în fapte și idei. Faptele umane și istorice dezvoltă idei, iar aceste idei schimbă acțiunea din viitor. Astfel că "pluralizarea" discursului istoriografic modern și contemporan într-o serie de alte istorii (ale ideilor, ale mentalităților, ale imaginarului, ale artelor, ale științelor și tehnologiilor etc.) este și un efect al doctrinei pozitiviste de secol XIX, iar pe de altă parte, un efect al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mituri, de îndoctrinări. Manualul e dogma elevilor și a memoriei publice, din moment ce acești elevi nu preiau în spirit critic, devin adulți și, prin facerea vieții, trăiesc cu imaginea acelei istorii pe care au învățat-o (sau nu) în școli. Discursul istoriografic, indiferent unde este el cantonat, în fapte, în idei, în moduri sau în sisteme de gândire, în doctrine sau în ideologii, rămâne marcat de supratema originalității. O exigență a criticii moderne. A fi original, a te distinge de restul nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru, iar "voința politică" a avut o funcție de catalizator în tot acest proces epistemic. Poporul suveran "trebuie" instruit cu istorie, dar nu cu orice tip de discurs public al istoriei. Discursul istoriografic modern s-a fundamentat în instituții pe baza a cinci direcții ale cunoașterii occidentale: 1) întemeierea (elaborarea argumentelor și a ideilor după diverse tehnici arheologice și enunțiative); 2) adevărul-constatare (relația fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este real este necesar); 4) legitimitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o acțiune umană, pe care oamenii, prin activitatea lor, le impun la un moment dat al istoriei. A acționa fără a lua în calcul o serie de condiții reale și istorice este și un imbold utopic al intelectualului modern. Discursul istoriografic ar fi bine să înțeleagă tot ceea ce comportă substanță istorică pentru că înțelegerea în sine, ideea de înțelegere, nu se poate realiza unilateral pe baza unor metode și modele de cercetare, furnizate de științe. În acest mod, al preluării modelelor și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezacord cu ceea ce oferă trecutul istoric, cu universul discursiv și factic al arhivelor. Îmi displace profund sintagma "teorie a istoriei" pentru că acest domeniu fertil, atât de important pentru școli din Germania, Olanda, Anglia, SUA, este oarecum devalorizat de o medie istoriografică (acei istorici care în viața lor nu au citit și/sau înțeles o carte teoretică, ocupându-se doar de "fapte și evenimente"; în cazuri colaterale, de instrumentalizări discursive). Fetișism al faptelor spunea, atât de freudian, Dominick LaCapra, referindu-se la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a făcut să suferim" la un moment dat), conferințe și simboluri-intelectuale etc. Aparatul de îndoctrinare este de fapt o dinamică socio-profesională cu funcții îndoctrinante, ramificată și susținută transfrontalier. Această dinamică nu are doar o structură fixă și nici națională. Discursul istoriografic occidental este marcat de acel război al cuvintelor, întreținut de o întregă medie "intelectuală"; război devenit un infinit al prostiei. Oamenii nu mai comunică pe baza unui spus autentic, ci pentru a-și susține anumite poziții (ideologice, politice, intelectuale, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului despre un anume ceva. Polemica este "doar teatru" (Foucault), o mască, dominată de instinctul criminal și de spiritul negativist al celui care atacă. Discursul istoriografic poate fi, la modul polemic, un război al cuvintelor, un soi de eristică, dar ceea ce deranjează, ceea ce intrigă și ceea ce revoltă în toată această istorie scrisă nu sunt atât cuvintele, cât o evidență a faptelor și acțiunilor, dincolo de vorbe și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modelul Heidegger în cultura europeană nu ne conduce la prea multe realizări, decât la un mod intolerant și sacrosant de a fi... intelectual. Acest lucru nu e sesizat doar de autorul acestor rânduri, dar și de nume importante din cultura istoriografică. Paul Veyne ne spune următoarele: "mulți dintre partizanii lui Heidegger sunt atât de zeloși și, într-adevar, agresivi"222. Modelul Heidegger, construit de heideggerienii de după el, nu poate fi confundat cu gândirea acestui autor original, imprevizibil și închis în propriul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sale profund politice, profund național-socialiste și ceea ce au spus interpreții săi sunt instanțe diferite de cunoaștere. Pentru că istoria, ca domeniu al cunoașterii, vorbește limbajul acțiunilor și al faptelor, puterea-cunoaștere încearcă monopolul pe discursul despre ele și controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca domeniu al cunoașterii, vorbește limbajul acțiunilor și al faptelor, puterea-cunoaștere încearcă monopolul pe discursul despre ele și controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii ale istoriei, hermeneutici și semantici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii ale istoriei, hermeneutici și semantici istorice, istoriografii și metaistorii etc.) nu poate decât să ne bucure. Nu există model sau metodă cu funcție unică în scrierea istoriilor, iar deschiderea spre diferențe, nuanțe, noi tehnici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vadă acolo unde ceilalți istorici nu au privit, nu au văzut sau au privit fără să vadă. În istoria scrisă, percepții precum Totul a fost! sau Nimic nou sub soare! sunt mai mult expresii ale unei medii, ale unui nihilism istoriografic fără nicio legătură (epistemică) cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public. Nihilismul istoriografic contemporan afirmă cu aplomb, pe urmele lui Hegel, că oamenii nu învață nimic din istorie. O întreagă pleiadă a preluat această sintagmă prin Croce, Valéry și prin alți distinși intelectuali. În realitate, oamenii învață foarte multe idei și tactici discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dar și al unui limbaj-reprezentare, ce poate fi la rândul lui analizat. Este doar o iluzie culturală occidentală că domenii precum semiotica, hermeneutica dețin în ele întreaga cunoaștere umană. Ceea ce dețin ele este o regie a transmiterii diverselor cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic Turn. De asemenea, nu se mai poate susține pe imperativul categoric al unui adevăr istoric empiric. În schimb
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Emplotment-ul lui Hayden White Criticul și istoricul american Hayden White are la rândul lui un emplotment, adică o intrigă (față de Foucault, față de structuralism, față de realismul occidental) și o stilistică (pattern-uri inconfundabile de exprimare, expresii dominante ale eclecticelor sale analize istoriografice, literare și filosofice, publicate în eseuri academice). Am fost surprins să întâlnesc la un gânditor deconstrucționist din generația lui Foucault aspirația pentru intrigă narativă (plot), încrederea în sens și în hermeneutică: "A meaningful life is one that aspires to the
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]