1,946 matches
-
2000. 20. Vezi St. Weinberg, Dreams of a Final Theory, Hudchinson Radius, London, 1993. 21. N. Cartwright, „Foundamentalism versus the Patchwork of Laws”, în D. Papineau (ed.), The Philosophy of Science, Oxford University Press, 1996, p. 322. 22. „Iată două istorisiri, pe care le-am povestit predând filosofia mecanicistă a secolului al XVII-lea. Ambele tratează despre modul cum trebuie scrisă Cartea naturii pentru a garanta că poate fi creat un univers consistent. În una din istorisiri, Dumnezeu este foarte intersat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
322. 22. „Iată două istorisiri, pe care le-am povestit predând filosofia mecanicistă a secolului al XVII-lea. Ambele tratează despre modul cum trebuie scrisă Cartea naturii pentru a garanta că poate fi creat un univers consistent. În una din istorisiri, Dumnezeu este foarte intersat de fizică. El stabilește cu grijă toate legile fizicii și enunță distribuția materiei și energiei in univers. Apoi îi lasă Sfântului Petru treaba obositoare, dar intelectual banală, de a calcula toate evenimentele viitoare, inclusiv ce proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu grijă toate legile fizicii și enunță distribuția materiei și energiei in univers. Apoi îi lasă Sfântului Petru treaba obositoare, dar intelectual banală, de a calcula toate evenimentele viitoare, inclusiv ce proprietăți și legi macroscopice se vor manifesta. Aceasta este istorisirea reducționismului. Pluralismul metafizic presupune că Dumnezeu este foarte preocupat, dimpotrivă, de legi și astfel el formulează fiecare din regularitățile pe care o va prezenta universul său. În acest caz Sfântului Petru îi revine sarcina colosală de a aranja proprietățile inițiale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tradiția creștină înțelesuri ce sunt în armonie cu imperativele legii morale, imperative pe care le va caracteriza drept învățăturile cele mai sfinte ale rațiunii. El va aprecia Biblia drept o scriere cu o uriașă forță de înrâurire morală. Chiar și istorisirile despre minuni ce pot fi intâlnite aici vor fi acceptate drept un mijloc de întărire a autorității mesajului moral 15. Kant socotea că învățătura, ca și acțiunile oricărei Biserici, vor trebui să fie judecate în raport cu contribuția pe care o aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ci de găsirea celei mai potrivite dintre ele. Or, e evident că într-o povestire „care încearcă să fie la fel de factuală și neemoțională precum un raport oficial” (Chandler, 1977, p. 64), modalitatea convenabilă este aceea a definirii personajului simultan cu istorisirea în care e implicat. Un element important în strategia gândită de Raymond Chandler îl constituie disjungerea valorii povestirii de valoarea misterului. Firește, creația e un tot, însă narațiunea trebuie să stea pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
India. Victoria asupra trufașului Darie, cucerirea Persidei, războiul cu Por, împăratul Indiei, sunt cele mai însemnate isprăvi ale eroului. În partea a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
mor! Nu acum... Nu știam dacă mă auzise consilierul. Dar mi s-a părut că tocmai din fundul acelui abis a răsunat glasul lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și isteria vântului, ca dâra egală și dreaptă a unei torpile pe o mare agitată. La început, ruga mea repetată („Nu vreau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în creierii munților, despre vorbele cântate într-o limbă necunoscută... Știam acum că nu sunt în stare să spun adevărul despre timpul nostru. Nu eram nici martor obiectiv, nici istoric, și mai ales nu eram moralist. Puteam doar să reiau istorisirea întreruptă atunci de beznă, de drumurile care ne așteptau, de noile războaie. Am început să vorbesc, căutând doar să păstrez tonul conversației noastre nocturne de odinioară, amărăciunea senină a cuvintelor în preajma morții. Cuvintele acelea pe care ți le adresam în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Dolșanka. Nikolai își drese glasul și începu să murmure întrebări și răspunsuri pe care le pregătea la întâmplare, temându-se că va fi iscodit, în legătură cu apariția sa subită, de vreun tribunal revoluționar local sau pur și simplu de vecini curioși. Istorisirea pe care o alcătuise în timp ce călărea trecea sub tăcere esențialul. Fugise din regimentul său, din cauza unei mașinării. Un aparat plasat pe biroul ăla mare, negru, din clădirea pe care o ocupa statul-major al frontului. Nikolai venise în acel oraș în calitate de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fiul lor în brațe. Copilul se trezise, dar nu plângea. Stelele îi luminau slab fruntea micuță. Stătură astfel o clipă, în noaptea aceea, fără să se miște, fără să spună nimic. Cea care îmi povestea viața lui Pavel își întrerupse istorisirea la clipa aceea pierdută în noapte. Am crezut că era o simplă pauză între două cuvinte, între două fraze, și că trecutul avea să se trezească iarăși în vocea ei. Dar treptat, tăcerea ei ajunse să se confunde cu imensitatea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fundamental narativă. Imaginea unui copil păzind câteva oi pe un câmp uscat de secetă reprezintă în sine o poveste tăcută, plină de durere. 3.1.2. Discursul narativ și gestionarea personajului Ce caută narațiunea în presă? Nimic altceva decât povestea, istorisirea. Adeseori, precum celebrul personaj al lui Molière, facem narațiune fără să vrem. Este suficient ca într-o descriere banală să zăbovim mai mult asupra unei scene, de pildă, observăm într-o cofetărie un copil cu trei prăjituri în față. În ciuda
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acestuia stă toată arta naratorului. Orice povestire conține o succesiune de alte mici povestiri (mai mult sau mai puțin rezumate). Numărul lor trebuie ținut sub control. Pentru a păstra fluența sau echilibrul general al textului, vom renunța la unele întâmplări (istorisiri), fie ele și interesante. Prin urmare, este firesc ca o bună parte din documentare să nu fie fructificată în reportaj, în povestea conținută de acesta. Gestionați cu atenție prezentul sau, și mai bine, alegeți timpul verbal în funcție de subiect (de regulă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
moralism a textelor ei, B.-C. e mai bună prozatoare decât poetă. Câte o schiță aduce cu un basm și, de altfel, ardeleanca a scris și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
a inteligenței sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei, ca și luciditatea, scepticismul, preocuparea îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
nu a avut precursori și - cel puțin până acum - nici urmași. Ca și lumea sa fictivă, cartea sa nu se poate imita decât pe sine. Proza lui este un univers producător de ficțiuni echivoce generic, având un singur gen proxim - istorisirea. După Sadoveanu, B. este al doilea mare povestitor modern al limbii române. Epistolarul imaginar publicat parțial înainte de roman și integral după el, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare a operei. Textele compozite reunite în el sunt
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
din Scrisori... în Iarna bărbaților sau în Cântece de câmpie (1968), vărsându-se după aceea în Cartea... Topometristul - protagonist al Cărții Milionarului și cetățean de vază al Metopolisului - este în acest volum regizor al unei sărbători a Cuvântului și a istorisirilor, care ies unele din altele ca sertarele cu povești ale Decameronului. Harul său - se precizează - stă în aceea că „poate lega și strânge laolaltă, ca într-o avere nevisată, poveștile strânse la întretăierile timpului”. El se dedă unor manevre complicate
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
ci și ascultătorul său (ceasornicarul Schwartz) îl știu deja pe de rost. Opera lui B. este construită pe principiul reiterării, al repetiției, al circulației și al prefacerii, alcătuind un spațiu unitar textual și omogen stilistic și tematic. Un univers al istorisirii, născătoare deopotrivă de Lume și de Carte. Monocord și egal cu sine însuși, scriitorul nu mizează pe surpriză sau pe diferență, ci, dimpotrivă, își scoate efectele din previzibil și din repetitiv. Principiul repetiției și al confirmării este ilustrat triumfal de
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Mihăieș (Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor). Cartea adoptă formula romanului senzațional, prelucrată în spirit parodic, ludic, prin activarea unui întreg arsenal de documente, scriituri, strategii textuale, referințe livrești, atitudini auctoriale. Un roman al scrierii romanului însoțește ca o umbră istorisirea propriu-zisă. Între Banat și Chicago sau Viena se țese istoria Anei din Comloș, devenită Sage după emigrarea în SUA, unde, intrând în lumea interlopă a anilor ‘20-’30, ajunge să-l predea FBI-ului pe celebrul „inamic public nr. 1
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea”. Construit ca o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile unui bastard de origine aristocratică și ale unei fete, Rose-Marie, ce are un anumit rol în evenimente. Evocare istorică
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977), trilogie marcat apologetică, cu intenție educativă în spiritul vremii. De la 1570 până la 1602, istorisirea urmărește relațiile feudalilor cu țărănimea, interesele negustorimii și ale bisericii în Moldova, Țara Românească și Ardeal, venirea lui Mihai Viteazul pe tron, relațiile politice cu Habsburgii și otomanii, voința de unire a domnitorului român, fresca având, în pofida tendențiozității, o bogată
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent, și care completează registrul amplu, caleidoscopic al istorisirilor din acest volum. «O mica escapadă de vacanță» și « Finalul unei mari iubiri» abordează în două povestiri (acțiunea începută în prima și continuată peste ani în cea de a douaă, în manieră proprie, motivul clasic al iubirii nemuritoare, al găsirii
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins înainte de lupte cu câteva glume sau istorisiri deocheate, cum le place, decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele din est erau acum sub stăpânirea seniorului Tokugawa și nici chiar un daimyō ca Stăpânul, cel mai puternic din Michinoku, nu putea să miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rudă de-a lor care se întorsese acasă dintr-o țară orientală necunoscută pentru ei, așa că m-au înconjurat cu toții nerăbdători să asculte peripețiile mele. În camera de oaspeți, ca și la masă, îmi sorbeau cuvintele de parcă ar fi ascultat istorisirile înaintașilor noștri conchistadori despre supunerea unor ținuturi și insule neștiute. După ce am isprăvit cu cina și cu discuțiile despre lucruri mărunte, unchiul Molina mi-a făcut semn din ochi. Apoi, ne-a însoțit pe mine și pe fiul său, Luis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]