1,279 matches
-
sosiți în Peninsula Iberică de dincolo de Munții Pirinei. Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo. În sfârșit, Italia rămâne refractară inovațiilor gotice, datorită puternicei rezistențe a influențelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din Milano, înălțat pe parcursul a cinci secole. În schimb, Italia, mai mult decât orice altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă. Zeci de palate comunale din orașele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
Misionarii catolici au cucerit spații din lumea extra-europeană, precum Francisc Xavier, ce este considerat apostolul Indiei, Chinei și Japoniei. Unitatea religioasă a creștinătății apusene s-a rupt. Catolicismul s-a menținut în regiunile romanizate de străvechiul Imperiu Roman. În Peninsula Italică, reforma nu a avut succes din cauza apropierii geografice de Roma. În Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele creștinismului catolic și lupta împotriva iudaismului și islamului a fost un obstacol în față reformei. Au fost întemeiate state noi ca Suedia, ce a
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
pe teritoriul actual al Italiei, până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și religios al civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu Întunecat, Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii ale triburilor barbare, dar începând cu secolul al XI-lea, numeroase au început să înflorească practicând navigație, comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia medievală). Mai ales în timpul Renașterii
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
al XVII-lea și al XI-lea î.Hr. grecii micenieni au stabilit contacte cu Italia, iar în secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. au fost înființate colonii grecești de-a lungul coastelor Siciliei și în sudul peninsulei Italice, teritoriu ce a căpătat denumirea de Magna Graecia. Fenicienii au stabilit și ei colonii pe coastele Sardiniei și Siciliei. Roma, un oraș-stat format în jurul unui vad de pe Tibru, fondat conform tradiției în 753 î.Hr., a evoluat de-a lungul secolelor
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
frământărilor politice care au caracterizat prima parte a secolului al XIX-lea. Nașterea Regatului modern al Italiei a fost consecința eforturilor naționaliștilor italieni și monarhiștilor loiali Casei de Savoia pentru a înființa un regat unit care să cuprindă întreaga Peninsulă Italică. În contextul revoluțiilor liberale din 1848 care s-au răspândit în întreaga Europă, Austriei i s-a declarat război. Acest a fost pierdut de Regatul Sardiniei, dar a fost clar că acesta nu poate reuși să obțină de unul singur
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
47° latitudine nordică, și între meridianele de 6° și 19° longitudine estică. La nord, Italia se învecinează cu Franța, Elveția, Austria și Slovenia, fiind delimitată în principal de lanțul Munților Alpi, cuprinzând și . La sud, ea cuprinde în întregime Peninsula Italică și două mari insule mediteraneene Sicilia și Sardinia alături de numeroase alte insulițe. Statele suverane San Marino și Vatican sunt enclave în Italia, în timp ce Campione d'Italia este o exclavă italiană în Elveția. Aria totală a țării este de , dintre care
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, , la nord-vest de Napoli. Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt comunele: Livigno, Sesto, San Candido, Dobbiaco (parțial), Chiusaforte, Tarvisio, Curon Venosta
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
29,1% din suprafața Pământului. În această listă sunt cuprinse toate statele suverane și recunoscute ca atare la nivel internațional. Teritoriile care nu fac parte integrantă dintr-un stat, ca teritoriile dependente, au fost trecute în tabel separat (cu caractere italice) sau au fost notate ca incluse în suprafața statului de care depind. Nu sunt incluse în această listă teritoriile nelocuite, ca, de exemplu, teritoriile din Antarctica revendicate de diferite state ale lumii (14.400.000 km²), entitățile ca Uniunea Europeană 4
Lista țărilor după suprafață () [Corola-website/Science/296699_a_298028]
-
vremea împăraților români (conform lui Nicolae Iorga). Cei mai multi coloniști au venit, firesc, din împrejurimile Daciei, și foarte puțini din inimă imperiului, din Italia de astăzi, deoarece populația se rărise acolo, iar împărații au interzis colonizările cu cetățenii născuți în Peninsula Italica. Cei veniți din apropierea Daciei erau de obicei traci, înrudiți cu geții (dacii), vorbeau aceeași limbă, fapt ce a dus la o apropiere între ei. Din Imperiu au mai venit cei mai prigoniți, mai ales creștinii și preoții lor. Limba geților
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
("Sardigna", "Sardinna" or "Sardinnia" în sardă, "Sardegna" [sar'dea] în italiană, "Sardenya" în catalană), este o insulă din Marea Mediterană, situată între Peninsula Italică, coasta sudică a Franței și coasta Tunisiei, la sud de Corsica. Insula aparține Italiei, în cadrul căreia este organizată ca regiune autonomă. are o suprafață de 24,090 km² și o populație de 2,65 milioane. Era numită "Ichnusa" de fenicieni
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
000 și 10.000 î.en.). Insula sardinia a fost locuită de oameni încă din Neolitic, și primele așezări au fost găsite în partea de nord a insulei. Probabil primii locuitori ai Sardiniei au fost popoarele provenite atât din peninsula Italică cât și cea Iberică. În Neoliticul târziu se pot observa de-a lungul insulei, diverse semne provenite foarte probabil, de la oameni ajunși aici din partea orientală a Europei, cu siguranță din insulele Creta și Ciclade. Limba vorbită în Sardinia este sarda
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri în limba germană, cinci în limba română), care este o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvorâte din latină: italiana, româna (cu cele patru dialecte ale sale: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân), franceza, occitana, francoprovensala, catalana, spaniola, portugheza, sarda, retoromana... Se includ aici și limbile, acum stinse: dalmata și mozaraba. Se
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
23 de ani cele două puteri și-au disputat supremația în bazinul vestic al Mării Mediterane. Cartagina, aflată în Tunisia de azi, era cea mai puternică putere maritimă din vestul Mării Mediterane la începutul conflictului. De asemenea, Roma domina Peninsula Italică și își dorea victoria, dar era greu de obținut o victorie decisivă. Cele două state au avut trei războaie unul contra celuilalt, războaie care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „"puni"” pe
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
contra celuilalt, războaie care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „"puni"” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. De la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., romanii și-au asigurat dominația asupra întregii peninsule italice, cu excepția Galliei Cisalpine. De-a lungul ultimelor secole, Roma și-a învins fiecare rival care stătea în calea dominației ei asupra peninsulei italice. Liga Latină a fost dizolvată în timpul războiului latin, iar samniții au fost învinși în cele trei războaie
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
dădeau cartaginezilor. De la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., romanii și-au asigurat dominația asupra întregii peninsule italice, cu excepția Galliei Cisalpine. De-a lungul ultimelor secole, Roma și-a învins fiecare rival care stătea în calea dominației ei asupra peninsulei italice. Liga Latină a fost dizolvată în timpul războiului latin, iar samniții au fost învinși în cele trei războaie samnite. Orașele din Magna Graecia au intrat sub autoritatea Romei după invazia lui Pyrrhus, regele Epirului. Între timp, Cartagina se consideră o putere
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
a lungul coastei Africii de Nord, în Insulele Baleare, Sardinia, Corsica, în sudul Spaniei și în jumătatea vestică a Siciliei. Conflictul dintre Roma și Cartagina a izbucnit după ce punii au intervenit în Messina, orașul sicilian cel mai apropiat de peninsula italică. În 288 i.e.n., mamertinii, un grup campanian de mercenari s-au angajat în slujba regelui Agathocles din Siracuza de a ocupă orașul Messana (Messina de azi). Toți bărbații au fost uciși în timpul asediului, iar femeile acestora au fost răpite. Un
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
261 i.en., Roma controla o mare parte din centrul Sicilei și și-a asigurat sursă de cereale pentru uz propriu. Prima victorie obținută în afara Italiei le-a dat speranța și încredere romanilor, iar ambițiile pentru expansiunea în afară peninsulei italice au luat amploare. La începutul Primului Război Punic, Roma nu avea nicio experiență în războaiele navale în timp ce Cartagina deținea supremația maritimă datorită comerțului maritim. Cu toate acestea, Republica Romană aflată în expansiune a înțeles importanța controlului mediteranean. Prima flota romană
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
flota romană a fost construită după victoria de la Agrigentum în 261 i.en. Unii istorici au speculat că Roma nu deținea tehnologie năvală avansată, design-ul fiind copiat după triremele cartagineze capturate și quingueremele sau corăbiile eșuate pe malurile peninsulei italice datorită furtunilor. Alți istorici au speculat că Roma avea experiență în tehnologia năvală, patrulând coastele ei împotriva pirateriei. O altă posibilitate ar fi că Roma a a beneficiat de asistență tehnică a aliatului ei sicilian maritim ,Siracuza. Roma a adoptat
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
având o lungime de 1,2 metri și o lățime de 76 de centimetri. Sculpturile arată că era de multe ori oval.În anul 1900 a fost descoperit la Kasr el-Harit un model de scut. După ce romanii au cucerit peninsula italică, aceștia au dorit să se extindă și în afara ei. Principalul adversar al Romei era Cartagina. În perioada primelor confruntări cu romanii, cartaginezii aveau un imperiu format din coastele Africii de Nord, Spaniei, Sardiniei, Corsicăi, precum și vestul Siciliei. Romanii au reușit
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
care a avut loc în 260 î.H. Romanii au reușit să-și creeze, o flotă formată din 140 de nave. Flota cartagineză era formată din doar 130 de nave. Cartaginezii, crezând că intră într-o luptă ușoară cu marinarii italici neexperimentați s-au năpustit de-a valma. Aceștia au fost reținuți, însă, de o metodă nou inventată, a ghearelor de pisică (corvus), apoi, au fost obligați să se implice într-o luptă corp la corp deloc favorabilă, pe care romanii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de la satul Ribchester din Anglia, unde a fost descoperit un model în 1796, de către un băiat de 13 ani Coifurile de tip Imperial gallic erau împărțite la rândul lor în mai multe grupe: La fel și cele de tip Imperial italic erau împărțite în: Despre armura (lorica) din armata romană știm că existau mai multe tipuri (acestea fiind împărțite la rândul lor în alte categorii), dintre care se pot enumera: -armura lamellară -lorica graeca -lorica serta sau -lorica laminata În secolul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția "In hoc signo vinces" („Sub acest semn vei învinge”). Crucea i-ar fi apărut lui Constantin, dar și armatei sale, pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut.
Bătălia de la Podul Milvius () [Corola-website/Science/318343_a_319672]
-
Asia Mică, din Mesopotamia, Armenia de sud și Capadocia au călătorit spre Apus și au purtat cu ei semnele culturii bizantine. Bazilica Sân Marco din Veneția și Catedrală din Torcello se numără printre edificiile construite în această perioadă în Peninsula Italica sub influența bizantina. Specifice acestei perioade sunt construcțiile de dimensiuni relativ mici, diametrul cupolei nedepășind de obicei 10 metri, în comparație cu bisericile din perioada anterioară. Împăratul Mihail al VIII-lea, întemeietorul ultimei dinaștii bizantine, cea a Paleologilor, a reconstruit unitatea politică
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost descoperite în regiunile centrale ale Franței. Atestările scrise ale limbii galice cel mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]