2,415 matches
-
fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată puterea cuvîntului n-a apărut Înainte de sfîrșitul secolului I, ori de Începutul secolului al II-lea p.C. Acest lucru se cunoștea și Înainte de Nag Hammadi, În ciuda sistematicei distorsiuni a faptelor și a cronologiilor rămase moștenire de pe urma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a celei de a patra Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat, În altă publicație, o recenzie favorabilă 24. Această ipoteză se bazează În mare măsură pe existența unor tendințe samaritene și iudaice binitariene sau diteiste, potrivit cărora lumea n-a fost creată de Dumnezeu, ci de un Înger sau de o Putere. Aceste tendințe fuseseră deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spre a crea lumea și unul spre a le da oamenilor Legea 50; iar Într-un pasaj din Recunoașteri este menționat creatorul lumii, care se pretinde Dumnezeu 51. Cei doi Îngeri - creatorul lumii și Îngerul Torei - sînt prezenți În tradiția iudaică 52. Astfel apare Într-adevăr Întemeiată presupunerea că la doctrina primitivă a lui Simon au fost adăugate de către succesorii acestuia un număr de elemente, Însă e dificil de precizat ce anume i se datorează lui Menandru. Ceva mai mult se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Edinburg, 1983, pp. 1-19. 21. Vezi Louise Schottroff, Der Glaubende und die feindliche Welt: Beobachtungen zum gnostischen Dualismus und seiner Bedeutung für Paulus und dus Johannesevangelium, Neukircher, Neukirchen-Vluyn, 1970. 22. CÎteva din contribuțiile fundamentale ale lui Pearson la studierea elementelor iudaice din gnosticism sînt: „Friedländer Revisited: Alexandrian Judaism and Gnostic Origines”, Studia Philonica 2(1973), pp. 23-31; „Jewish Haggadic Traditions in the Testimony of Truth from NH (IX.3)”, În vol. J. Bergmann, K. Drynjeff and H. Ringgren (ed.), Ex Orbe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Harvard Theological Review 73 (1980), pp. 311-319; „The Problem of Jewish Gnostic Literature”, În vol. Hedrick and Hodgson (ed.), Nag Hammadi, pp. 15-36. Pearson a Încercat să rezolve spinoasa problemă a relației dintre gnosticism și creștinism postulînd existența unui gnosticism iudaic timpuriu, ale cărui elemente Încep să fie puse În umbră În secolul al II-lea, sub presiunea creștinismului („The Problem of Jewish Gnostic Literature”, p. 16). 23. Jarl E. Fossum, The Name of God and the Angel of the Lord
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înțelepciunea astrală babiloniană devenită iraniană”75, ceea ce reprezintă remediul universal pentru a putea explica ignotum per ignotius, un lucru neînțeles printr-unul și mai neînțeles. După cel de al doilea război mondial a devenit predominantă o altă teorie: teoria originilor iudaice ale Sophiei. Unul dintre pionierii acestei interpretări, Gilles Quispel, a echivalat-o pe Sophia gnosticilor cu biblica Hokmah, Ennoia la Simon Samariteanul, căreia i se atribuiau În Samaria puteri cosmogonice 76. Într-un articol din 1953, Quispel a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adam, se identifică cu Viața și cu Pomul Vieții 81. La acestea se poate adăuga mai sus-menționata „Înțelepciune a Morții”, Sophia negativă care Își face apariția În Cartea Proverbelor. Totuși, Genge W. MacRae are dreptate atunci cînd afirmă că izvoarele iudaice nu conțin nimic asemănător cu povestea căderii Sophiei 82. 7. Hermeneuticile creatoare ale mitului Sophiei În 1979, Rose Horman Arthur a scris o disertație, iar Elaine H. Pagels și-a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia este o imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inteligenței ecosistemice. Din pricina unei greșeli a cărei natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la o prețuire metafizică a umanității fără echivalent În lumea Antichității. Gnosticii nu susțin numai consubstanțialitatea dintre oameni și originea lor precosmică, Pleroma. Această consubstanțialitate era deja una dintre constantele platonismului și i se poate afla o paralelă În doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de creatorii lor, adică mai presus de inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4.=Hipp.VI.32.4; ofiți: Iren. I.30
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a reușit s-o descopere. A reieșit de asemenea că singurul grup care se afla destul de aproape de iudaism pentru a continua să utilizeze Scripturile acestuia și, În același timp, era suficient de detașat pentru a le utiliza În afara tradiției interpretative iudaice, declanșînd astfel o hermeneutică rațională a suspiciunii, Îndreptată În cele din urmă contra Dumnezeului biblic, au fost chiar creștinii. Pornind de la ipoteza formulată de către distinși membri ai școlii germane și ai școlii suedeze de religie, cum sînt Geo Widengren și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Crucea, amintind de răstignirea lui Iisus, este cel mai cunoscut simbol creștin. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Star of David.svg" \o "Judaism" INCLUDEPICTURE "http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/49/Star of David.svg/45px-Star of David.svg.png" \* MERGEFORMATINET Religia iudaică este una dintre cele mai vechi religii monoteiste, îmbrățișată de aproximativ 14 milioane de persoane. Este cuprinsă în Vechiul Testament din Biblie și în Talmud. Un Dumnezeu unic, omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cele mai vechi religii monoteiste, îmbrățișată de aproximativ 14 milioane de persoane. Este cuprinsă în Vechiul Testament din Biblie și în Talmud. Un Dumnezeu unic, omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul central al religiei iudaice nu este o persoană sau un grup de persoane, ci respectarea tradiției și a învățăturii lui Dumnezeu. Conform tradiției, Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam, patriarhul și părintele evreilor, cel care a răspândit cuvântul lui Dumnezeu respingând idolatria. Prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
h în Italia și România, nelimitată în Germania; în diverse momente istorice, sintagma vecinii de la Nord ai țării noastre a avut referenți diferiți - Polonia, Uniunea Sovietică, Ucraina; cuvântul rugăciune își asociază practici și semnificații diferite în religia creștină, în cea iudaică, în cea musulmană. Zonele de semnificație admit partiții diferite de la o limbă-cultură la alta. De pildă, faptul că în limba eschimoșilor există aproximativ 60 de termeni pentru zăpadă, doar doi-trei în limbile europene și nici unul în culturile africane reflectă un
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să fie adoptate și de păturile sociale superioare ce doreau să imprime mesajelor lor energie, o nuanță de nesupunere și notorietate. Pentru a contrabalansa riscul ca numele divin să fie folosit în mod neadecvat, anumite religii (în mod special cea iudaică) au insistat ca acestea să nu fie scrise pe de-ntregul, ci unele litere să fie înlocuite cu asterisc sau liniuțe. Astfel, în multe cărți de rugăciune sau alte cărți de studiu iudaice, „Dumnezeu” e transcris DMNZU sau D*MN
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
neadecvat, anumite religii (în mod special cea iudaică) au insistat ca acestea să nu fie scrise pe de-ntregul, ci unele litere să fie înlocuite cu asterisc sau liniuțe. Astfel, în multe cărți de rugăciune sau alte cărți de studiu iudaice, „Dumnezeu” e transcris DMNZU sau D*MN*Z*U. Editorii moderni, în special cei care se adresau învățământului, au operat o modificare similară în ce privește limbajul vulgar, înlocuind unele litere din cuvinte precum c*cat sau f*tui pentru a nu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]