2,324 matches
-
et la Bible, Paris, 1986, pp. 369‑386. . Victorin de Poetovio, Sur l’Apocalypse..., pp. 28‑35. . Christ. 46, 2. . VP, p. 194. . Ier. 43, 6. . Scriere intertestamentară a cărei dată este greu de precizat. Capitole întregi provin din mediul iudeu, altele au fost reelaborate sau pur și simplu adăugate de creștini (8 și 9). Redactarea finală poate fi situată către secolul al II‑lea d.Cr. Vezi Écrits intertestamentaires, t. I, Paris, 1987, pp. 1733‑1767, intr., trad. și note de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într‑adevăr, în cartea a IV‑a a Oracolelor sibiline este vorba despre un „conducător roman” care va veni din „Siria” și care va „trece prin foc templul Solymes”, „va masacra mulțime de oameni și va preface în ruine ținutul iudeilor” (IV, vv. 125‑127). . Is. 41,2‑4.25; 44,28; 45,1. El este menționat cu discreție în anumite scrieri apocaliptice iudaice, cum ar fi, Or. sib. (III, vv. 286‑287). . Un singur martor eshatologic apare, de asemenea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
M. Sordi, „Dionigi d’Alessandria, Commodiano...”, pp. 140‑141. . Probabil, tot sub influența comentariului lui Victorin (cap. 7). . Referitor la această temă, vezi opera fundamentală a lui F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967. . „Pentru noi Anticristul a fost Nero, pentru iudei, acesta; / Ei doi sunt pentru totdeauna vestitorii vremurilor de pe urmă: / Nero este ruina Romei, acela [Anticristul], ruina întregului pământ.” . În comentariul său la Instructiones, J.‑M. Poinsotte notează: „Pentru a‑și arăta solidaritatea cu frații săi încă păgâni, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Marcel și ale discipolilor săi în acești termeni: „Discipolii lui Marcel și Fotie, amândoi din Ancira Galatei, resping subzistența eternă a lui Cristos, dumnezeirea sa și împărăția sa veșnică, sub pretextul păstrării unității divine, asemănându‑se în această privință iudeilor” (Macrostih, art. 6, apud. Ch. Kannengiesser, „Marcel d’Ancyre”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, vol. II, p. 1536). 2. „Marcellus of Ancyra, a neglected Father”, în Epektasis, Mélanges J. Daniélou, Paris, 1972, pp. 187‑196. . Patrologia greacă reproduce o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor potrivit căreia judecata neamurilor va avea loc în valea lui Iosafat (Zah. 14, 3‑4): „Și Domnul va ieși și se va bate cu neamurile acelea așa cum s‑a bătut în ziua de război. Și în ziua aceea îi vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Duc, Guérin, 1884‑1875) . În realitate, Ieronim nu adoptă în mod deschis nici o poziție în ceea ce privește profeția celor șaptezeci de săptămâni. El se mulțumește să prezinte, în cel mai obiectiv mod cu putință, opt interpretări ce aparțin predecesorilor săi, creștini și iudei, lăsând cititorului sarcina de a decide care este cea mai veridică: „Nu îmi este necunoscut, scrie el, faptul că oamenii cei mai învățați au susținut discursuri diferite asupra acestei probleme și că fiecare și‑a exprimat părerea în funcție de înclinația și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât toți. 4. Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.” Văduvele primeau ajutoare, chiar dacă nu vorbeau limba aramaică 45 („în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii [Iudei] murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi” - Fapte 6, 1), făcând, la rândul lor, gesturi de caritate - precum Tabita, binefăcătoarea văduvelor din Iope: „Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erau socotite și un semn al „urmării lui Hristos”(al întrupării Mântuitorului), căci Sfânta Scriptură ne spune că Iisus a plâns întâi când l-a văzut pe Lazăr mort („Deci Iisus, când a văzut-o plângând [pe Maria] și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și s-a tulburat întru sine. Și a zis: Unde l-ați pus?Ț Zis-au lui: „«Doamne, vino și veziț. Și a lăcrimat Iisus”146, a lăcrimat apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ouă. Se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În special la egipteni, oul era simbol al lumii și al eternității din moment ce forma lui pare a fi una perfectă și fără început. Pentru iudei, dar și pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creației și ale învierii. Creștinii, încă de la început, au legat de ouăle roșii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dar și prin creării din nou a lumii, culoarea roșie
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
va ierta vouă greșelile voastre” (Mc.11,25‐ 26). În Vechiul Testament se vorbea de dreptate, adică „dinte pentru dinte” și „ochi pentru ochi” iar de iertare nici nu se ami ntea măcar. De aceea, atunci, când Mântuitorul vorbea despre iertare iudeilor, Petru nu s‐a mai putut abține și l‐a întrebat pe Mântuitorul: de câte ori trebuie să iertăm? Mântuitorul i‐a răspuns că de 70 de ori câte 7, adică întotdeauna fără nicio excepție. Există printre noi, oameni care spun că
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Sebastian; el analizează „gena” cărții, disecă fenomenul, vrea să determine morala colectivă, modul de a fi al nației, chestiuni pe care, de regulă, criticul literar profesionist le evită. Ca să ajungă la o concluzie trebuie să vorbească, în cinci puncte, despre iudei și despre evoluția spiritualității iudaice. Intuiția lui e mai bună și tonul comentariului critic mai potrivit în cazul lui Eugen Ionescu, autorul scandalosului Nu din 1934. Criticul ia apărarea tânărului inteligent și teribilist, înțelegând că negativismul provocator al tânărului este
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
din dărâmături se dedică părinților mei, celor care, uneori de foarte departe, m-au sprijinit în anii impreciși ai debutului. M.N. 1 ianuarie 2008 Praznicul Sf. Vasile cel Mare Capitolul Itc "Capitolul I" Areopagtc "Areopag" Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. Fapte 17, 17 Teologia pentru Morometetc "Teologia pentru Moromete" Putem muta un om în cioareci în Academia Română? Nu știu. Și eu am trăit zăpăceala
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și modernitate, trebuie să avem în minte câteva lucruri foarte clare. Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și explicat ca o ecuație matematică. Taina lumii poate fi descifrată doar ca parabolă. Evanghelia are calitatea unică - spre deosebire de mitologiile clasice - de a fi înrădăcinată în istorie. Crezul nicean face o referință precisă la zilele lui Ponțiu Pilat, prefect al Iudeii între 26-36 (d.Hr.). Prin urmare, „metanarațiunea” Revelației nu se povestește liber, ca un basm ancestral, ci se istorisește, precum faptele apostolilor. Pentru creștini, există un sit privilegiat în care, zi de zi, an de an, se deapănă această povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
taina cea din veac ascunsă” (Coloseni 1, 26). Mozaicul Regelui Hristos se găsea ascuns, în ghicitură, nu doar sub litera vechilor Scripturi iudaice, ci a multor alte monumente din cultura păgână. Așa cum Hristos găsise în femeia samariteancă virtuți străine slujitorilor iudei din templu, creștinii Bisericii primare erau capabili să descopere în păgânismul greco-latin și câteva latențe evanghelice. Numai astfel Socrate și Platon au ajuns să fie pictați pe frescele mănăstirilor bizantine ca profeți ai Cuvântului întrupat. Păstrând textele tradiției creștine alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
simula vocea răposatei soții a unui fost locatar. „Fantoma“ îl acuza pe acesta că ar fi omorît-o. Parsons voia să-l șantajeze astfel pe fostul locatar al casei. Legendă biblică, potrivit căreia Iudita, o văduvă frumoasa și bogată din orașul iudeu Betulia, și-a salvat orașul asediat de oștile lui Nabucodonosor, conduse de Holofern, amăgindu-l pe acesta, pentru a-i tăia apoi capul. „Saula de maimuță“ se întîlnește pe orice balenieră, dar numai pe Pequod se întîmpla ca maimuța și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
universală, introd. trad., București, 1981; Hesiod, Orfeu, Poeme, pref. trad., București, 1987; Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, București, 1995 (în colaborare cu Dan Constantinescu și Ioanichie Olteanu); Victor Hugo, Pedepsele, pref. Ion Bălu, București, 1996; Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1997 (în colaborare cu Gheneli Wolf), Antichități iudaice, vol. I: Cărțile I-X. De la facerea lumii până la captivitatea babiloniană, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1999, vol. II: Cărțile XI-XX. De la refacerea Templului până la răscoala împotriva
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), Însoțit de „o mulțime” Înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune Întrebarea separat și primește chiar un răspuns foarte clar, deși aparent sibilinic. Același răspuns va fi repetat de Isus Înaintea lui Pilat, un capitol mai Încolo: „Tu ești regele iudeilor? Isus a răspuns: Tu zici”. Confirmare sau provocare a liberului arbitru? Firește că Iuda Îl va preda până la urmă și firește că Isus este Mesia. Afirmațiile nu sunt explicite și directe tocmai pentru că realitatea sare În ochi. Iuda și Pilat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mâinile arhiereilor Întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă Încetul cu Încetul În ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar, iudeii sunt trădători” va domina, cu puține
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
transformă Încetul cu Încetul În ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar, iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani. Cel mai celebru text În acest sens Îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba de o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar, iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani. Cel mai celebru text În acest sens Îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba de o predică rostită În Joia Mare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
turbat. Copilul care L‑a lovit pe Isus și din care a ieșit dracul cu chip de câine nu era altul decât Iuda Iscariotul, vânzătorul lui Isus; iar În coasta În care Îl lovise Iuda, aveau să‑i Înfigă și iudeii sulița. FINAL CITAT RETRAS Actele lui Pilat (datând cam din aceeași perioadă, sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nici mai puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat În grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „Împins de iudei, cu viclenie.” El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut, teoretic, toate motivele să se debaraseze de Torah, dat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
maculându-l. Prin maculare Isus Își perde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă În Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat Într-o tunică asemănătoare cu a lor, Îi urmărește, Îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce În fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]