1,604 matches
-
mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală, oricît de opulentă (o demonie naturală), aparține haosului, pe cînd spiritul are un rol cosmicizant: Un atom de yang plantat într-un ocean yin". Ivirea meșterului în jungla silvestră anunță o nouă ofensivă a spiritului: ,, Într-o pădure despuiată, deșertată de simboluri trebuie stabilite corespunderile". E menționată analogia cu expediția lui Claude Vannec și a lui Perken, eroii romanului Calea Regală al lui André Malraux
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
poetul manifestă o dispoziție figurativă continuă, plină de fantezie, în ciuda versului de aparențe cuminți. Ca orice clasicist tardiv, el profită de mutațiile grave ale limbajului poetic petrecute în epoca simbolistă și după aceea. O situație specială reprezintă apariția domnitorului Negru-vodă: ivirea lui întrun decor geografic precis și verificabil (Argeș, Rîul Doamnei) ne arată în ce măsură perspectiva legendară contaminează poezia lui Pillat, aflat mereu în căutare de tradiții existente sau inventate de el însuși. Ar fi vrut, asemenea lui Alecsandri, ca teritoriul României
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după care, el sfârșește prin a pune, la rândul lui, o întrebare metafizică: "La urma urmei, / din câte
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
punct de vedere muzical? (Și asta chiar s-a întîmplat!) De cînd se fac înregistrări.” (p. 57) Înregistrarea modifică tempoul de execuție, alterînd sunetul. Mai mult, orice frazare sonoră e o succesiune irepetabilă de tonuri, fiecare ton pregătind terenul pentru ivirea celui următor, ca într-o înlănțuire care, odată pornită, curge ca o cascadă al cărei curs nu mai poate fi schimbat. Din acest motiv, aceeași secvență, cîntată din nou, va da naștere altei frazări, ceea ce e totuna cu a spune
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
acestuia, Premiul Opera Omnia și Premiul Național de Literatură pentru anul 2004. Au fost distinși cu aceste premii scriitorii Octavian Paler și, respectiv, Livius Ciocârlie. Tot în cadrul ședinței Comitetului Director au fost propuși pentru a primi indemnizații de merit, în urma ivirii unor locuri disponibile, scriitorii: Șerban Foarță, Nicolae Prelipceanu și Maya Belciu. în continuare a avut loc ședința Consiliului Uniunii Scriitorilor. în prima parte a ședinței Nicolae Manolescu a informat despre activitatea curentă a conducerii U. S., în intervalul de la ultimul Consiliu
La Uniunea Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11128_a_12453]
-
Clasicismul lui Pillat a filtrat substanță romantică, și-a însușit modificările simboliste ale limbajului poetic, a vizitat poezia pură din primul modernism; a grefat apoi aceste cuceriri pe trunchiul unui clasicism fundamental, fără vîrstă, descins din moștenirea europeană străveche. Rezultatul: ivirea în literatura română interbelică a unui fel de Lord Tennyson local, cultivator de poezie potolită și cu vocație oficială, în sensul acceptării ei de cît mai mulți cititori. Așa cum Tennyson întrupase, poetic, epoca victoriană în variantă academică, tot așa Ion
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
insalubrității. De-ajuns să amintim, deocamdată, construcția „șanțului sanitar“ (1827) și Proiectul de canalizare (1847) neaplicat din cauza evenimentelor intervenite în 1848-1849. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, problema canalizării orașului revine frecvent în actualitate, ca urmare a ivirii unor focare de epidemie puse pe seama materiilor organice care staționau în putrefacție pe canale. Primăria lansează un concurs internațional (1894) pentru un proiect de canalizare „general și de perspectivă“, adecvat condițiilor „de teren“ din Timișoara. Din cele 10 proiecte prezentate
Agenda2004-5-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281997_a_283326]
-
cele mai apropiate, în orice caz) : Sae, fratele mai mic, Ilinca, sora lui Marin și a lui Sae, Gigi Baltac, fiul Ilincăi , Minică Roșu, „cel mai bun prieten din copilărie“, Aurora Cornu, fosta soție, cu atât de mare rol în ivirea pe lume a Moromeților, Elena, ultima soție, prietenii din lumea literară : Radu Cosașu, Radu F. Alexandru, Sânziana Pop, Petre Anghel și alții, și alții. Toți aceștia vorbesc despre Preda și despre lumea lui, unii venind cu confesiuni patetice (Radu Cosașu
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
ei la pensie (înainte de - sau la - termen, nici nu mai contează) și, ca orice pensionar blazat, iese la plimbare (din ce în ce mai rar), de obicei prin parcuri și rezervații (a se citi: grădini botanice ori zoologice). Cam asta e deschiderea muzicii contemporane. Ivirea ei în lume este tot mai caducă și, după unii, tot mai indecentă. Caducă, pentru că nu mai deține nici un fel de autoritate, inclusiv cea de schimb și de liberă circulație. Indecentă, căci azi a devenit aproape o impietate, o licență
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
fost cuvântul./ Ce greu e să lupți împotriva lui cu tăcerile tale./ Ce greu să-l găsești tocmai pe acela căruia să îi ceri iertare”. Într-un sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Gafencu. În fine, democratic vorbind, sfinții sunt personaje inavuabile care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providență căzut peste lume, sfîntul se opune masei și sfidează încercările de a i se anticipa ivirea prin studii prospective. Fenomen curat stocastic (întîmplător), ivirea sfîntului nu poate fi prevăzută, ci doar constatată prin prezență directă. Tocmai de aceea, riguros vorbind, sfînțenia nu poate fi dovedită prin probe menite a depista virtuțile sanctității. Toate criteriile de canonizare
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
inavuabile care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providență căzut peste lume, sfîntul se opune masei și sfidează încercările de a i se anticipa ivirea prin studii prospective. Fenomen curat stocastic (întîmplător), ivirea sfîntului nu poate fi prevăzută, ci doar constatată prin prezență directă. Tocmai de aceea, riguros vorbind, sfînțenia nu poate fi dovedită prin probe menite a depista virtuțile sanctității. Toate criteriile de canonizare, cînd sunt privite drept condiții de verificare a
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
observă ușor că Zeletin stabilește o corespondență univocă între cele trei categorii umane și secvențele domeniului burghez: negustorul face comerț, industriașul produce mărfuri, iar bancherul adună capital. Cele trei secvențe sînt privite de Zeletin în desfășurarea lor cronologică, adică în ivirea lor succesivă de-a lungul timpului. Mai întîi a existat comerțul omenesc și negustorii, apoi comerțul a dat naștere treptat producției, pentru ca în final producția să culmineze în concentrarea capitalului în mîna unor oameni care, deși nu fac nici comerț
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat de fulgurații cărora nu numai că nu le poate prevedea ivirea, dar cărora nici măcar nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze impresiile care l-au răscolit. Cartea este o analectă de fragmente în marginea unor astfel de impresii răvășitoare: anii de studiu teologic la
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
creatori, pe cale de afirmare în peisajul nostru coregrafic, toți masteranzi la UNATC, secția de Coregrafie. La început de toamnă, același sentiment reconfortant, de reîntâlnire cu vigoarea creativă a unor tineri, a venit tot din aceeași arie a absolvenților acestui învățământ. Ivirea de noi talente echivalează cu apariția de noi izvoare, care vor continua să alimenteze albia largă a creativității, nelăsând-o să sece. Încântarea mea a fost cu atât mai mare cu cât avusesem anterior sentimentul unei toamne coregrafice dezamăgitoare, după ce
Fabrica de vise by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3122_a_4447]
-
contemporană, ne lasă ușor melancolici, cu toată fervoarea, robustețea și vitalitatea acestei realizări. Principala problemă a realizatorilor acestei creații scenice a fost adaptarea piesei lui Shakespeare la mentalitatea epocii noastre și în bună parte au reușit acest lucru, deoarece drama ivirii unei iubiri neașteptate între doi tineri care provin din familii care se urăsc este o temă universală, dincolo de orice timp și de orice loc. Și cum aceasta este ideea principală a piesei ea este bine pusă în valoare și în
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
motivația unor nemulțumiri (insatisfacții) exprimate de guvernele Olandei și Finlandei față de pretinse lacune în domeniul măsurilor anticorupție și combaterii crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria și România. Aceste nemulțumiri (insatisfacții) au fost, colateral, legate de Olanda și Finlanda de ivirea potențială a pericolulului imigrației ilegale, din Turcia prin Bulgaria și România în țările UE din Spațiul Schengen, un argument opozițional ce ține exclusiv de politica internațională și nu este influențabil din România și Bulgaria. Astfel, Olanda, care mai devreme nu
Spațiul Schengen () [Corola-website/Science/310875_a_312204]
-
apariția ineditului individual, atunci înțelegerea trecutului cere cuplarea universalului cu particularul. Altminteri, dacă totul în istorie ar fi variabil, trecutul ar fi ininteligibil. Căci fără repetarea unor tipare comune istoria nu ar putea fi înțeleasă, cum tot la fel fără ivirea unor cazuri particulare, trecutul ar fi de o monotonie plicticoasă. Nimic nu e pînă într-atît de insolit în istorie ca să nu poate fi descris. Asta înseamnă că în istorie întîlnim trăsături invariabile, și doar pe baza lor putem explica trecutul
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe că ivirea esteticii e legată indestructibil de toposul mănăstirii ca loc de reflecție, contemplare și venerare), Rorty răspunde cu o altă axioma. Cea a contingentei individualității, a imersiunii fiecăruia dintre noi, prin însăși esență noastră umană, în istorie și în comunitate. Pornind
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul trăiește o reverie: "Câțiva stâlpi groși făcură mișcări grave (...); câteva coloane zvelte și drepte începură să râdă și să salte? (Oeuvres, ț. IX, p. 262, în colecția Pléiade). Prima ivire a Babei e impresionantă: o vedem parcă din profil, uscată de ororile lumii (suferite dar și făcute de ea!), în plin demers vrăjitoresc de chemare a victimei pe flacăra: Tot răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mult o sentință pe care o datorăm lui Blaise Pascal care spunea că „Experiența ne face să vedem o deosebire enormă între religiozitate și bunătate...” Linia dirijorală indusă orchestrei, coriștilor și soliștilor de maestrul Konstantin Hiller, a gravitat însăși în ivirea cu imaginile muzicale ale capodoperei, cu acest bine. Sigur, muzica acestui Recviem este cunoscută. Ceea ce a fost o noutate - cel puțin pentru mine - a fost interpretarea dirijorală ca expresie a rațiuniii supreme. Și aici nu există alter ego. Acest lucru
Mozart la Bratislava by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84255_a_85580]
-
normalității și, de cele mai multe ori, binele câștigă.” Dovadă că într-un timp infim (două decenii) „a luat naștere o lume nouă, temeinic construită, care a învins vechile inerții.” Și totul s-a petrecut pentru că era libertate. Ea a condus la ivirea unei țări de mici proprietari, unde individul, dacă muncea și era capabil, avea deschise toate posibilitățile. O spune explicit Ioana Pârvulescu în finalul cărții sale remarcabile, care exprimă un adevăr fundamental: „Fiecare om avea un bun al său: o căsuță
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
să se vindece. Dar de-a lungul săptămînilor cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o carte ca să citească, Inman l-a urmărit zi de zi prin fereastră pe orb. Omul sosea curînd după ivirea zorilor, împingîndu-și căruțul în sus pe drumul povîrnit, și se descurca la fel ca orice om care vede. Se oprea sub un stejar de partea cealaltă a drumului, aprindea un foc în mijlocul unui cerc de bolovani și fierbea la el
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]