5,195 matches
-
am aterizat pe aeroportul din Karachi. Noi, cei din avion, după ce avusesem climatizare tot drumul, nu ne venea a crede ce ni se poate întâmpla când am ieșit din avion. În miez de noapte, un val de căldură sufocantă ne izbi fețele, nici nu puteam respira ca lumea. Cu niște autocare am fost duși în niște săli imense ale aeroportului. Aveam la dispoziție să stăm în aeroport trei ore, cât timp se realimenta avionul. Ne-au surprins niște ostași pe aeroport
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
sticlele. Toate celelalte sunt cel mai mare pericol pentru sănătate inclusiv apa de robinet care, cică, te trimite direct în rai dacă ai postit suficient. Tot cravatiștilor și reclamei comerciale le datorăm și unele „fapte de bine” de care ne izbim la tot pasul. De exemplu o mamă dezaxată se leapădă de propriul copil. Ea știe de ce. Spre binele acelui copil el nu poate fi înfiat de către o altă mamă care-și dorește un copil iar răul Dumnezeu al popilor nu
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
sunt de neatins. Repetenți mulți,elevi puțini în ciclul următor și clase desființate. Iar el e ultimul venit și-n mod inevitabil, chiar primul care o să plece. Și dacă o să plece,ce ? Oricum se zbate între barele de la modul ,se izbește când de bara stângă, când de cea dreaptă , fără vreo șansă de ieșire. Trebuie să scape neapărat din modulul ăsta ,doar toată lumea știe că cine iese din modul ,iese sută la sută pozitiv. Cu cât mai repede,cu atât mai
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
Te poți lipsi de mine ! ” A uitat de prag. Intotdeauna există câte un prag pe care trebuie să-l treci. Iar dacă nu îl treci ,atunci te împiedici și cazi . Și uneori ți-e foarte greu să te ridici. Se izbește cu capul de chiuvetă, iar sângele îi țâșnește din buză și pe nas. Se vaită tăcut căci înțelege că asta este soarta pe care n-a dorit-o ,dar pe care trebuie s-o ducă până la sfârșit. - Ce naiba ești așa
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Concepte fundamentale despre viață în opera literară a scriitorului Mircea Pavel Morariu În general opera de literară, aflată în fața definiției, pare un lucru neobișnuit. Căutând-o, din motive independente de voința noastră ne-am izbit de dificultăți aproape la tot pasul. Dar labirintul bibliotecii, cu seducțiile ei violente ori paradisiace, ne-a deschis, în cele din urmă, o poartă, spre cărțile scriitorului Mircea Pavel Morariu, trăitor în Germania, originar din România. Copilăria petrecând-o la
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
ea ne prezintă pe Însuși Creatorul Univerului , ci și din punct de vedere al artei literară cu care această operă de artă a fost concepută și prezentată celor ce vor s-o vadă și s-o priceapă. De la început te izbește simplitatea cu care autorul ne prezintă începutul începuturilor , atât de sugestiv și concis că-ți răpește și ochii și ființa cu totul , purtându-te tocmai în lumea cu care n-ai avut de-a face niciodată , tocmai în lumea Celui
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
întreabă pe nevastă-sa : - Dragă,unde ai pus cartea aceea, „Cum să trăiești o sută de ani ” ? - Am aruncat-o la gunoi . - Cuum ? Păi de ce ai aruncat-o ? - Se apucase maică-ta s-o citească ! Poate că orgoliile feminine se izbesc unele de altele cu mult mai violent decât cele ale unui ginere față de mama soacră. - Eu mă-nțeleg bine cu soacră-mea ,îmi confirmă ideea amicul Victor,cu care împart o bere rece la terasa de vis-a-vis de cimitir. Ți-
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
giulgiul de mort ce îmi este haină și aripă salvatoare, în timp ce peste lume se întinde un sfânt cort care cu umbra împinge apele înapoi la izvoare. Zborul s-a închis în cuibul facerii îngerii vieții cu cei ai morții se izbesc și se frâng în neputință, iar prin nămolul zacerii mâinile plâng sângerând cu sârg. Din trupu-mi, al sufletului turn și închisoare picură otrăvit destin înlăuntrul și în afara mea, pic cu pic într-o universală lentoare până se formează o nouă
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Dar, nu fetița din nordica țară, / Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește /Obrajii supți de vremea care vremuiește, / În colț de stradă, să o miluiască, n-are cine... Și se cufundă-nfrigurată, mai departe, / Până la ultimul chibrit, până la moarte...” În general, poezia doamnei Coca Ecaterina Soare are un caracter realist-existențial. Pare a fi
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
întinse la soare, iar orbii se desfătau cu ronțăitul oaselor și a putrefacției celor plecați în neîntoarcere, vocea mea dialectală sărea peste văgăunile timpului și se arunca la gâtul morții, „futu-i mama ei de viață”, și în același timp izbea de turla bisericii întregul sat pentru ai descompune, descompunerea. Referință Bibliografică: astă seară cu tine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ASTĂ SEARĂ CU TINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383893_a_385222]
-
străin, Să bei apă cu sete și să simți că-i venin, Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori, Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori. Să simți valul mării uscat cum izbește în plin, Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin, Imensul să-l vezi infim și pierdut, Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut. Să te simți nimicit și stors de putere, Să fii
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
dar niciodată nu pierd ocazia să își facă unii la fel). Iubirea o fi o lebădă roz. Am văzut-o în oglindă Legată de sapte biserici Își prindea șuvițele de păr în cruce Zâmbea. Ce naiba caută pe pernă mea? Am izbit-o de pereți de teamă Să nu înceapă să cânte Prima pentru ultima oară. (Nu mă privi așa nedumerit ai facut la fel de câte ori te-ai îndrăgostit decât că acum e alt veac și dragostea e o vișina amară, musca
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și uită cântările, voinicilor li se înmoaie picioarele și cad în genunchi. Părintele Popa Ștefan se izbește de diavolii nevăzuți, dar credința în puterea rugăciunii și îngerul păzitor nu-l abandonează. Strânge în palmă sfânta cruce de argint din altar și o ține în fața tuturor ca pe un scut. Pune piciorul pe bușteanul care servea drept scară
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ce îi îndeasă într-un portmoneu, părăsește apartamentul și încuie ușa de acces. Iese în trotuar, iar vântul încărcat de umiditatea lipicioasă îi biciuiește fața și părul înfrigurându-l. O suflare de aer rece, ca o palma uriașă îi dă frisoane, izbindu-l oblic și îl constrânge să-și ridice gulerul facibei bleumarin. După câteva sute de pași ajunge la modernul sediu al băncii înfipt parcă ostentativ în parterul unui bloc de locuințe. Funcționarele, patru tinere drăguțe, îl cunosc ca pe un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
că este o zi frumoasă și e păcat să treacă Duminică, să nu ascultăm Sfântă Liturghie... M-am îmbrăcat mai frumos că în alte Duminici, că dacă nu sunt asortata mă ceartă nepoatele. Am ieșit din bloc și m-a izbit în față un aer plăcut. Soarele strălucea și catifelatul aer îmi mângâia față. Duminică, fiind sărbătoare , parcă și lumina soarelui e alta. Păsările ciripeau, si eu mă gândeam că nu m-am împărtășit demult. Dacă Anastasia se împărtășește trebuie să
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Cine-i? - întreabă cu un tremur în glas femeia din pragul ușii, neînțelegând ce se petrece la poartă. - Ucigă-l toaca! - exclamă subit bărbatul, dar femeia nu înțelese cuvintele. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
mari care-și așteptau turiștii, luminate feeric de policandrele de cristal... Cu adevărat mă simțeam o intrusă vulnerabilă, într-o lume ostilă... Înaintam și recitam cu glas tare, versurile lui Bacovia: „Și parcă dorm pe scânduri ude, / în spate mă izbește-un val / Tresar prin somn, și mi se pare / Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde, / Pe-aceleași vremuri mă găsesc...” Peste ani am văzut podurile grandioase newyorkeze, dorind parcă să nu se mai termine
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
curs lacrimi, șiroaie. Dar nu pe-obraz, Din piept mi-au curs, din sufletul meu mare Că nu știam dacă și az’ Voi mai găsi mâncare. Mă chinuiau Fără vreun rost, cu vorba sau piciorul Din mers când șuturi îmi izbeau Ca să-mi aline dorul De suflet bun Ce tot speram că-mi va ieși în cale Și căruia să mă supun. Nu poți să-mi fii matale Prieten drag? Atâta-ți cer, să pot să te iubesc S-adorm, privindu
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Text de Claudia Vaszko: Anul 2005 fusese un an sumbru. Vara trecuse secetoasă, toamna, precum primăvara ... fără culoare. Iarna, cumplită. Un ger aprig striga pe-afară. Fulgi nervoși se izbeau de pământul înghețat, răcnind din toți rărunchii. Eram singură în cameră, în întuneric. Mă gândeam la primul om de zăpadă pe care l-am făcut, împreună cu bunicul. Nu-mi puteam aminti ce vârstă aveam atunci. Am aprins, în amintirea bunicului
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
s-a întors Giorgina și îi șopti pe jumătate adormită: - Giorgi, vezi că ai greșit sacul! Al tău e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut-o să se trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat și pe deasupra beat criță
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
nu vii cu ea acasă, nu mai aveam nevoie de încă o curvă, aveam două și cu tine trei....n-ai înțeles?...niciodată nu o voi considera copilul meu, n-o iubesc, pleacă cu ea de aici. Și cu furie izbește cu piciorul în tăblia patului. - Dar uite ce frumoasă este, e copilul nostru, trebuie să o iubești la fel ca pe celelalte, când o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
-i cum abia de mai trec strada, Cu mersul prea încet și legănat... A nins pe capul lor prea mult zăpada, Ca să-l mai țină gîtul ridicat. Frisoane vor cuprinde tot pămîntul Și chiar un vînt de gheață-l va izbi Cînd va seca în inimi zăcămîntul De a iubi bătrîni și a-i cinsti. Nu vă speriați de-o țară prea bătrînă, Oricînd copii pe-aici vor fi destui, Lăsați-i pe bunici să mai apună, Vor sta destul icoană
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
care O iei de lâna dracului / Și cu creștetul capului, Drept în păretele zidit / În partea de la răsărit, Trăznește-o cât mai sănătos! / După aceea, de pe jos, Să o ia nora mijlocie. De lâna dracului s-o ție Și s-o izbească, negreșit, / De zidul de la asfințit. Ce i-oi mai face eu apoi, / Aveți ca să vedeți și voi!” „Dar când se-ntorc ai noști’ bărbați / De unde-acuma sunt plecați, Ce zicem? Ce vom face noi?” „Tăceți ca mortu-n păpușoi! N-aveți
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
momente critice” și nu știu dacă încercând o mediere a lor, aș putea ajunge la o definiție cuprinzătoare a stării sufletești care te cuprinde. Cauze diferite, pot provoca stări diferite. Diversitatea cauzală, să mă întrerupi dacă psihologul din tine se izbește de ageamiul din mine, este nedefinit de mare și atunci trebuie, cu toată gravitatea situației, să devii analitic. În primul rând, momentul critic este urmarea unui ,,cutremur” recent sau este o reacție întârziată la ceva rămas în subconștient, aparținând unui
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]