1,650 matches
-
Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire electrică, le explică Barnes. Ca și păturile electrice pe care le veți folosi când veți dormi. Urmați-mă. Merseră În cilindrul B, care adăpostea sistemele vitale și de alimentare cu energie electrică. La prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la treizeci de atmosfere de amestec gazos este frișca bătută. Pur și simplu nu se bate! Să mergem! Beth și Harry așteptau În mica sală de conferințe, situată chiar deasupra sălei de mese. Amândoi erau Îmbrăcați cu costumele albastre și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă și care acum a scăpat și e liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reprezentant apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se descurcase admirabil. Nimeni nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în același timp neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o figură mult prea importantă pentru jocul ce se desfășura pe marele cîmp de înfruntare a intereselor care era noua Românie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
irațional, Fran își dori să-l vadă pe Jack în acea mulțime. În locul lui o văzu pe Stevie. — M-am gândit că s-ar putea să ai nevoie de cineva care să-ți ridice moralul. În ciuda arșiței, Stevie purta o jachetă veche de la Barbour care părea să fi fost prototipul primei haine impermeabile, înainte să existe vreo urmă de bănuială că avea să devină un semn distinctiv al aristocrației pasionate de viața la țară. Stevie scoase un pachet de bomboane mentolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
animalul mort, iar când a băgat mâna în buzunar și a scos un pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care merge cu o pisică moartă pe stradă e foarte dubios, așa că am învelit-o în jachetă. Îmi dăduse 73 de mărci și 48 de pfenigi. Era o sumă uriașă, mai mult decât câștigam eu în două zile de muncă cu multe roți la mijloc. Și primisem banii ăștia în câteva minute. În mintea mea a încolțit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe japonezi. Chinezii, care În momentele tensionate țipau și Își mișcau brațele, nu Înțelegeau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Începeau să li se adune În jurul umerilor. Jim Îl urmări pe tatăl său făcîndu-și loc printre hamalii de pe șampane care se Înghesuiau la debarcader. Un grup de englezi venise În goană de la clubul Shanghai și Își scoteau paltoanele și jachetele. În veste și cămăși, săriră de pe mal În noroiul de dedesubt, cu brațele În balans, În timp ce se scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar doi englezi ajunseseră deja la marinarul rănit. Îl prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă a unuia dintre miile de gangsteri mărunți din Shanghai. Un tînăr Înalt, cu o față ștearsă, fără oase, cu păr negru lucios și o jachetă de piele Îl observase pe Jim lîngă stadionul de curse de ogari. Răpirile erau un lucru obișnuit la Shanghai. Înainte ca părinții săi să Învețe să aibă Încredere În Yang, insistaseră ca Jim să meargă Întotdeauna la școală Împreună cu guvernanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe cer, dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei culi cu bețe alții În uniforme naționaliste și ale regimului marionetă, cu puști și harnașamente. Ceilalți erau europeni sau americani, purtînd tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umflat, vocea lui suna ciudat de joasă, de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua... Ignorîndu-l, oamenii Înarmați se așezară pe parapetul de pămînt și Își fumau țigările. Europeanul În jachetă de zbor păși În jurul camionului. Un hamal ridică țigara lui Tulluch și inhală fumul. Toți se uitau la cer și la drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de haine. Alergau pe cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-a lungul canalului, motoarele bubuind ca niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Ignatius, dacă vrei să nu ne sară-n cap. Doamna Reilly puse degetul pe buze ca să indice că pierderea cărții trebuia să rămână secretă. — Bine, dă-mi haina ta, dragă, spuse Santa nerăbdătoare, smulgând aproape de pe doamna Reilly vechea jachetă de lână violetă. Era hotărâtă să nu lase fantoma lui Ignatius J. Reilly să-i bântuie sindrofia, așa cum se întâmplase în multe seri la popicărie. — Ai casă frumoasă, Santa, spuse cu respect doamna Reilly. E curată. — Mda, da vrau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i ușor! Viața-i grea, Ignatius! Ai să afli și tu. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius preocupat. — O cunoști pe negresa aia bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce un musafir elegant fusese răsucit într-o poziție obscenă și apoi aruncat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
silit să plec dacă șarada asta scabroasă continuă.“ „De prost-gust!“ „Cineva să pună din nou discul.“ „Scumpa, scumpa noastră Lena.“ „Unde mi-e paltonul?“ „Să mergem la un bar elegant.“ „Vai, ce-am făcut! Am vărsat paharul cu Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aminteau și ei, probabil. Zâmbi mulțumit de sine și se uită din nou la ziar. Cele trei fotografii erau irezistibil de amuzante. Oamenii simpli și vulgari îl amuzaseră - de la distanță - întotdeauna. Citi articolul și se înecă cu băutura, stropindu-și jacheta de interior. Cum de căzuse Reilly atât de jos? Fusese excentric pe vremea când era student, dar acum... Cât de tare se vor înrăutăți zvonurile dacă se va descoperi că au fost scrise de un vânzător ambulant de crenvurști? Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi părea rău că-l concediase. Nebunul fusese mândru de slujba lui la întreprindere. Lasă-l, te rog, în pace, doamnă Reilly. O să ne lămurim noi doi ce-i cu chestia asta. — Ajutați-mă, domnule, bolborosea Ignatius, apucând dramatic reverele jachetei sport a lui Levy. Numai Fortuna știe ce are de gând să-mi facă! Cunosc prea multe dintre activitățile ei sordide. Vrea să mă elimine. V-ați gândit să vă adresați femeii aceleia, Trixie? Știe mult mai multe decât bănuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]