2,068 matches
-
soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era de văzut. În relatarea despre călătoria sa nu povestește cum de-a ajuns pe acolo, dar foarte probabil că se Întorcea spre casă și apele Îl abătuseră din drumul său. Întîmplările ulterioare arată că se afla Într-o stare jalnică și avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fuseseră confiscate și duse în est pentru a fi folosite în orașele bombardate. Totuși, cred că tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se crede atoateștiutor ca Tisza Pista, și privirea lor scormonitoare la întâlnirea a două civilizații. Mai apoi, după șapte decenii, observația moșului pe bancă, la uliță, răsturnând totul cu privirea lui pragmatică, rece și exactă: armata aceea de cuceritori era jalnică, ruptă, cu dotări precare, cu bocanci asemenea, totul mult mai jos, mai lipsit de orice fuseseră ei în armata imperială intrată în istorie. Mai apoi observația nonagenarului că de la șolgăbirăi, la prefecturile de plasă, apoi la raioane și județele de pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
putea salva, se prăbușea. Sau, mai bine zis se prăbușise în jurul lui. Dar, în fond, ce aștepta el să găsească în urma acestei investigații. O cheie de care să se poată servi. Patricia îi spusese că ar fi interzis ― de către această jalnică organizație care era Liga Galatică ― dar adăugase că utilizarea era permisă pentru transport. Oare ce înseamnă asta? Luă aparatul de sondare energetică și se apucă să-i regleze sensibilitatea, privind din când în când prin ocular. Și, deodată, văzu interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui nu era în mod obligatoriu cea mai bună, dar, oricum, se baza fără îndoială pe mult mai multe informații decât deținea el. O parte din scopul urmărit ― obligarea "șahistului" misterios să se demaște ― compensa într-o oarecare măsură finalul jalnic al acțiunii sale întreprinse cu atâta îndrăzneală. Se va preface că rezistă, dar se va lăsa prins imediat. Nu încape îndoială că vor urma momente neplăcute, mai ales dacă îl vor examina cu detectorul de minciuni. Era un risc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
știam cum să scap, spre disperarea hipnotizatorului, până când publicul a început să fluiere; au urmat apoi alt număr și altul, până la sfârșit... „Te-ai jucat frumos“, spunea Zenobia, în drum spre casă, vrând parcă să șteargă gustul penibilului pricinuit de jalnica mea exhibiție. * Michel Lottito, în vârstă de 28 de ani, a reușit în 12 zile să mănânce aproape în întregime o bicicletă în greutate de 7 kilograme. 14. Stăteam în norul meu și mă uitam; de fapt, nu căutam nimic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
soare, și despre un proiect de sinucidere colectivă în care murim toți pe o plajă, ne dăm cu pantoful în cap. „Există totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel vorbeam cu Maria și mă simțeam bine, golul acela cu demarcații vagi se umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu e întrecută decât de necesitatea (la fel de sălbatică) de a rămâne măcar un timp în ea. Dacă treci cu un milimetru mai sus, se petrece altceva (la început îmi era și frică), dacă treci un milimetru mai jos, se nasc jalnice texte, e ca și cum te-ai apuca să desparți, într-un ocean imens, sarea de ape. Ce tot bâigui eu aici, ce tot explic ? În fine... * Populația din Saint-Pierre-et-Miquelon, grup de insule situat în vestul Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare că toată cazna ei n-ar fi decât o demonstrație a jalnicului adevăr că totul trebuie plătit. Firește, n-ar fi fost prea greu să facem gestul simplu care ne-ar fi putut rezolva măcar modestele cerințe zilnice, fără să ne abată prea mult de la linia vieții. Dar evitam orice părea să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De Occulta Philosophia - o ediție princeps. N-aveam bani, am pus cartea la loc și am plecat. Am mai hoinărit un timp, pe străzi. Îl întâlnisem sau nu pe Agrippa ? Mă gândeam că, oricum, tot funcționase ceva. Mă gândeam la jalnica logică a coincidențelor. Mă gândeam să nu mă mai gândesc... Se întunecase de-a binelea când, la un colț al străzii Batiștei, l-am întâlnit pe Constantin. Stătea acolo, în dreptul unui bec, avea pe gură un zâmbet umil, câinesc aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a Totalității. Ceva ca o memorie adânc îngropată în mine mai încerca zadarnic să-mi sugereze că poate n-o să dureze mult... Pe străzile târzii ale orașului văzuții și mai ales nevăzuții, cunoscuți sau necunoscuți, îmi dădeau târcoale, atrași de jalnica mea stare. și fiecare ținea să-mi trimită câte un semn, o vorbă sau măcar un nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
totul fusese favorizat și de greșelile mele comportamentale, aproape neluate în seamă. știam e un fel de a vorbi. De fapt, intuiam doar câteva biete efecte succesive și aleatorii în același timp, aflate într-o zonă fără direcții, ale căror jalnice elemente imediate sunt de cele mai multe ori înșelătoare. De fapt, știam că nu vreau să știu așa; de fapt, presimțeam o mișcare subaparentă al cărei punct final cuprindea și incipiența. De fapt, intuiam punctul final pretutindeni și mai ales în riguroasa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
putea salva, se prăbușea. Sau, mai bine zis se prăbușise în jurul lui. Dar, în fond, ce aștepta el să găsească în urma acestei investigații. O cheie de care să se poată servi. Patricia îi spusese că ar fi interzis ― de către această jalnică organizație care era Liga Galatică ― dar adăugase că utilizarea era permisă pentru transport. Oare ce înseamnă asta? Luă aparatul de sondare energetică și se apucă să-i regleze sensibilitatea, privind din când în când prin ocular. Și, deodată, văzu interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui nu era în mod obligatoriu cea mai bună, dar, oricum, se baza fără îndoială pe mult mai multe informații decât deținea el. O parte din scopul urmărit ― obligarea "șahistului" misterios să se demaște ― compensa într-o oarecare măsură finalul jalnic al acțiunii sale întreprinse cu atâta îndrăzneală. Se va preface că rezistă, dar se va lăsa prins imediat. Nu încape îndoială că vor urma momente neplăcute, mai ales dacă îl vor examina cu detectorul de minciuni. Era un risc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]