3,852 matches
-
opri convoiul ridicându-și mâinile și coborî de pe cal ca să le arate străjerilor permisul de trecere de la guvernator, dar nu băgă de seamă cum se uitau cei trei soli unul la altul. Puebla. Mai auziseră o dată de numele acestui oraș. Japonezul care semăna leit cu un indian vorbise despre acest oraș. Satul care se cheamă Tecali, aproape de orașul Puebla. Satul Tecali. Omul repetase repede acest nume. În cele din urmă, convoiul dobândi încuviințare și trecu pe sub poarta cetății. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
statui. Întinseseră la vânzare legume și fructe, vase de lut numite talavera, șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la munte. Sufletul samuraiului era cuprins de un dor sfâșietor după valea sa. Se gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul era pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul era pricinuit poate de faptul că sosise în sfârșit în acest loc plin de viață după ce străbătuse vreme îndelungată deșerturile neprimitoare. Călăuziți de Velasco, japonezii se îndreptară înspre mănăstirea Sfântul Francisc din Puebla. Deprinși deja cu obiceiurile acestei țări după șederea în Mexico, strânseră mâinile călugărilor ieșiți în întâmpinarea lor și salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a capului, deși nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o iotă din ce spuneau. Li se dădu o încăpere mare prin ale cărei ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după drumul prin deșert, căzură într-un somn adânc. După o vreme, se auziră pași pe coridor și Velasco veni cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă la ei, cu pizmă în priviri. Hei! samuraiul se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai trecut pe la noi? Nu pot să trec pe acolo. De aceea v-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lacul de la marginea orașului. La fel ca prima dată, omul mângâia hainele samuraiului și ale lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă la auzul clopotului. Trebuie să ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea sa mică nu se trezise nici un interes și nici o pasiune pentru omul acela numit Iisus. Credința asta îi era străină și avea să-i rămână astfel pentru restul zilelor sale. Omul isprăvi de povestit și își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea Sfatului Bătrânilor. Samuraiul simțea pentru prima dată de când plecaseră din Mexico un imbold de a se împotrivi acelui destin necruțător care-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu înaintau, ci mai bine zis se târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcute din chirpici era un crâng de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un glas. Alergară în crângul de pini, rupseră câteva frunze și le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adunase la porțile orașului. Ajunși în piața mică, au fost întâmpinați de primarul orașului și de alți oameni de vază care știau de venirea lor. Primarul era unul dintre moșierii din regiune. După ce dădu mâna cu Velasco, îi privi pe japonezii plini de praf ca și cum ar fi cercetat oile scoase la vânzare de vreun indian. Le ură totuși bun venit însoțindu-și cuvintele cu gesturile exagerate ale spaniolilor. — Padre, zise primarul fără să-i slăbească din ochi pe japonezi, fii bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privi pe japonezii plini de praf ca și cum ar fi cercetat oile scoase la vânzare de vreun indian. Le ură totuși bun venit însoțindu-și cuvintele cu gesturile exagerate ale spaniolilor. — Padre, zise primarul fără să-i slăbească din ochi pe japonezi, fii bun și lămurește-ne de ce au venit aici acești orientali... — Ați primit, desigur, vești de la guvernatorul din Mexico, nu-i așa? izbucni Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mexico, nu-i așa? izbucni Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc ca și aici să fie întâmpinați așa cum se cuvine să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste noapte, în vreme ce Velasco și cei trei soli au mers pe jos împreună cu primarul până la conacul acestuia. Apoi, așa frânți de oboseală cum erau, au fost nevoiți să asculte un șir de saluturi nesfârșite, după care a fost adusă mâncarea. Japonezii nu obișnuiesc să mănânce carne. La explicația lui Velasco, primarul și oamenii de vază se uitară din nou la soli cu aceeași privire cu care cântăreau dobitoacele. După masă, primarul puse o slugă să-i aducă din cabinetul său globul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De ce n-o ocupă guvernatorul Filipinelor? Atunci, padre, și munca dumitale de propovăduire ar fi mai lesne de îndeplinit. Iar noi ne-am întinde moșiile acolo. — Japonia e mică, dar în război nu e mai prejos decât nici o altă țară. Japonezii nu pot fi supuși la fel ca indienii de aici. Neînțelegând limba și lăsați afară din cercul discuției, japonezii se uitau la globul pământesc înăbușindu-și căscaturile. Unul dintre oamenii de vază care ascultau încă neîncrezători vorbele lui Velasco despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iar noi ne-am întinde moșiile acolo. — Japonia e mică, dar în război nu e mai prejos decât nici o altă țară. Japonezii nu pot fi supuși la fel ca indienii de aici. Neînțelegând limba și lăsați afară din cercul discuției, japonezii se uitau la globul pământesc înăbușindu-și căscaturile. Unul dintre oamenii de vază care ascultau încă neîncrezători vorbele lui Velasco despre Japonia le arătă Spania și nenumăratele sale colonii: España, si, España, le repetă el ca unor copii. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele Spaniei. Rege... ce înseamnă rege? întrebă Tanaka. Rege înseamnă împărat. De pildă, în Japonia rege ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un nor de nisip, ci un fir de fum galben. Pare să fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse mâna streașină la ochi. Nu arată ca un semnal, clătină din cap Nishi. Japonezii își aduceau aminte de semnalul indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le-ar fi luat mult mai multă vreme. Velasco stăruia să înnopteze pe câmp și să pornească din nou la drum a doua zi, dar Tanaka scutură din cap și mai înverșunat. — Indienii n-au de ce să poarte pică unor japonezi. Răscoala lor n-are nici o legătură cu noi. — Trebuie să ne ferim de orice nenorocire. Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine decât dumneata, senior Velasco. De aici înainte, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe ceilalți, ca pentru a arăta că de acum el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu ochii de japonezi și se holbară la ei uluiți până când, în cele din urmă, îl văzură pe Velasco. Sunt preot. Velasco își ridică brațele și se apropie de ei printre măslini. După ce vorbi cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urmă, îl văzură pe Velasco. Sunt preot. Velasco își ridică brațele și se apropie de ei printre măslini. După ce vorbi cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge se uscau asemeni unor petale de trandafiri, se întoarse înspre japonezi și zise: N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]