2,253 matches
-
să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat În pernă. Chipul Îi era umbrit de bretonul negru, iar În brațul drept avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul fir de apă al dușului. Mama locuia În trupul ei fericită ca un vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să-i aducă flori sau fructe ori cine știe ce lucrușor uitat de ea prin gradină, iar acum îi era frică, îi era jenă, îi era de-a dreptul imposibil să-l mai cheme, ca și când n-ar mai fi fost același om ascultător: servitorul ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea 17 ani, Gongea s-a ținut de cuvânt. Cu două-trei zile înainte, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas complet singur. Tâlharii alergau mâncând pământul, trăsura dispăruse în pădure, iar în jur nu rămăseseră decât două cadavre. Era dezolat, îi era jenă de sine, se simțea vinovat și incapabil să mai dea ochii cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp prin pădure, gândindu-se dacă n-ar trebui să ia urma trăsurii. Apoi a coborât într-o vâlcea luminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se adune și se depărtase câțiva pași. Apoi spusese din nou cu vocea Vencicăi: - Am intrat în Vencica, să putem vorbi. Mă crezi? - Sigur că te cred. Erai mai-nainte pe tavan. Achile vorbea încet, de parcă i-ar fi fost jenă să nu-l audă Vencica. - Uite, am să ies puțin ca să mă vezi iar, apoi am să intru din nou și-o să vorbim. Zogru a ieșit ușor, ca un pește care se umfla, pe măsură ce scotea capul. Aripioarele, ca niște urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tot felul de lucruri, dar am mai avut un unchi care avea pe umeri ceea ce am eu pe șira spinării. E ceva ereditar. Lui Zogru îi plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la capul lui înfășurat în prosop, la sprâncenele stufoase și la ochii mari și, în ciuda simpatiei pe care o resimțea față de acest om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o sunase dimineață și că fusese chiar insistent. Telefonul ei îl scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
slabă. Ceea ce mă făcuse să roșesc era faptul că n-aveam să-i vorbesc Leei despre întâmplarea ce-mi umplea inima și mi-o făcea să ardă. El a văzut culoarea din obrajii mei și a zâmbit și mai larg. Jena mi-a dispărut atunci și i-am zâmbit și eu. Și a fost ca și cum prețul miresei fusese deja plătit și toată lumea de acord cu zestrea. A fost ca și cum eram deja singuri în cortul nostru nupțial. Întrebarea își găsise răspunsul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi, cu toate cîte s-au petrecut... Cuvintele i se opriră pe buze văzînd expresia zeflemitoare a lui Lucas Fersen, care i-o arăta pe Gwen, cu gluga trasă peste ochi, venind spre ei cu pas hotărît și trecînd fără jenă peste banderolele galbene Înainte de a se proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vezi un butic ce propune minijupe transparente, lenjerie din latex și rochii concepute pentru a lăsa la vedere sânii și fesele. E de asemeni surprinzător să vezi femei și cupluri, cu sau fără copii, cercetând diversele raioane, trecând fără nici o jenă de la un magazin la altul. Ești uimit, În fine, de chioșcurile de presă din stațiune, care, pe lângă ziarele și revistele obișnuite, oferă o gamă largă de reviste pornografice și publicații pentru cupluri interesate de sex În grup, precum și gadgeturi erotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Christiane slăbise puțin, că obrazul i se acoperea de pete roșii. Boala de spate nu evolua bine, zise ea, fusese nevoită să mărească doza de medicamente; slăbiciunea, petele de roșeață erau efecte secundare. Christiane schimbă repede subiectul; Bruno Îi simți jena și rămase cu o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
telefoane mobile. Văd cum lumea se uită să vadă cui i se cântă și cum le dispar ușor zâmbetele când mă văd singură cuc. Văd mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aduc în seră ? spun disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi simt fața arzând de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a două persoane, complet străine de mine, și să mi se arate efectiv ce poziție de sex preferă ? Și ca aceștia să nu pară câtuși de puțin stresați... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
profit cu nerușinare de toate weekendurile tale... Încă nu-ți dau diploma de absolvire, spune cu asprime jucată. Așa că n-ai de ales. Zi, la ce mai ai nevoie de ajutor ? La curățenie ? La spălat ? Simt o ușoară împunsătură de jenă. E clar că e la curent și cu pățania mea de ieri. Nu prea știu cum să folosesc mașina de spălat, recunosc într-un final. — O să ne ocupăm și de asta. Încuviințează din cap. O să vin eu pe la tine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fusta ridicată și cu dermatograf la ochi, făcând toate mișcările de body language pe care le cunosc, pur și simplu oferindu-mă lui... Iar el încearcă să-mi transmită că nu-l interesez. Îmi vine să intru în pământ de jenă. Trebuie să fug imediat de aici. Și de el. — Ai dreptate, zic fâstâcită. E... prea devreme ca să mă gândesc la ceva de genul ăsta. De fapt, ar fi o idee foarte proastă. O să mă concentrez pur și simplu asupra noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se pare că aud o bătaie ușoară în ușa deschisă. Ridic privirea și îl văd pe Nathaniel rezemat de tocul ușii, cu rucsacul în brațe. Îmi vine imediat în minte scena de dimineață, și mă cuprinde un val de jenă. Fără să vreau, îmi răsucesc ușor scaunul și îmi încrucișez brațele la piept. — Bună ! zic cu un ridicat din umeri gen „Dacă tu crezi că mă interesează persoana ta, te înșeli amarnic”. — Am zis să trec să văd dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
basm. Noapte bună, Samantha. Noapte bună, Nathaniel. — Noapte bună, mamă. — Noapte bună, Eamonn. — Noapte bună, Iris. — Noapte bună, bunicule, zic. O spun automat, fără să-mi dau seama ce spun. Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E limpede că m-a auzit. — Noapte bună, Mary Ellen. Ridică din sprâncene. — Noapte bună, Jim Bob, răspund nonșalantă. — Sincer, mă văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ambele mâini... — Ești cumva... Samantha Sweeting ? Pare de-a dreptul siderat. Tu ești? — Samantha Sweeting ? Una dintre fete își scapă eclerul. Alteia i se taie respirația și-și duce mâna la gură. — Îhm... da, șoptesc într-un final, fierbând de jenă. Eu sunt. Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele fărâme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E ca și cum am fi intrat într-un tabel ce prezintă gama de culori Dulux. — Iar ea e Samantha, spune Trish, ai cărei obraji sunt roz aprins. Toată lumea o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în albastru se apleacă în față cu o privire foarte intensă. Despre partaj. O să mă fac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor. Mi-e teamă să zbor cu avionul. N-am spus nimănui niciodată că mi-e frică să zbor cu avionul. Mi-a fost jenă. Nu vreau să spun că am o fobie sau ceva de genul ăsta. Nu e vorba că n-aș fi În stare să mă urc Într-un avion. Doar că... dacă aș avea de ales, aș prefera să rămîn la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că vreau să cobor din avionul ăsta, chiar acum. Îmi pare rău, zic stîngace. Trebuia să mă fi oprit. Mi-e teamă că ar fi fost destul de dificil. Mă privește cu un mic surîs. Erați pornită rău. — Mi-e Îngrozitor de jenă ! Încerc să zîmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine. Artemis a tăcut. Toți ne privesc cu ochii cît cepele. SÎnt stacojie de jenă. — Bună ziua, spune pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. CÎteva comentarii aleatorii aruncate de o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]