1,883 matches
-
agricolă este mai toată cu mult posterioară epocii de colonizare a Daciei”. Izolați în munți, spune autorul, românii au păstrat în memorie cuvinte ca grâu, secară, mei, orz; moară, făină; bou, vacă, vițel, junc; a ara, a semăna, a treiera; jug, furcă, seceră, agru, arie. Este de neimaginat ca noțiuni atât de importante pentru viața omului să se fi păstrat peste atâtea generații în memorie, lipsind obiectele și practicile respective. Numai colaborarea și comunicarea au putut face ca lat. granum să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forma prototipului” (Slf, p. 57). Istoria stufoasă dezvoltată de Hasdeu în jurul acestui cuvânt se bazează pe presupunerea lui Cantemir, cum că Ioan sau Ioniță frate și urmaș la domnie al fraților Asan și Petru care “au ridicat steagul răscoalei contra jugului grecesc și au pus, la sfârșitul secolului al XII-lea, temelia statului româno-bulgar de peste Dunăre” (Ib., p. 59), ar fi fost nevoit să se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
făcut-o dacă ar fi fost cerute de prezența corului, la care totuși renunțaseră complet. Însă au întâlnit numeroase dificultăți, și chiar situații imposibile: atunci au imaginat o ieșire din impas pentru a se sustrage tiraniei acestor reguli, al căror jug nu aveau curajul să-l scuture. În locul unui loc unic, ei au introdus un loc nedeterminat, putând fi când aici, când acolo. Era suficient ca aceste locuri să nu fie prea îndepărtate unele de altele, și ca niciunul dintre ele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale în acest colț al țării care a suferit atâtea veacuri jugul dușman și unde e nevoe de toate sforțările cinstite spre a putea recâștiga supremația românească..."96. Prin dexteritatea de care dă dovadă pentru a-i manevra pe cei din jur: prieteni, subordonați, pe Coca amanta care l-a propulsat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ochelarii. Eu însă judec cu filozofia mea așa:"Cea mai credincioasă femeie a unui bărbat este aia care îl înșală" Și ai să mă întrebi de ce? Iată: pentru că și măgarul care paște în lucerna vecinului trage mai bine la jugul stăpânului. Prin urmare, n-am de ce să fiu nemulțumit. Te rog însă să-mi făgăduiești să nu-i spui cumva băiatului dumitale. Și iarăși poate ai să mă întrebi de ce? Pentru că dacă o afla baiatul că știu eu, își închipuie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea politică, a voinței Americii de a schimba lumea conform dezideratelor ei, dar fără traducere în fapt (Umberto Eco se întreba retoric de ce oare Superman, dispunând de puterile sale nemăsurate și de conștiința Binelui, nu îi eliberează pe chinezi de sub jugul maoist?).784 Cei mai mulți interpreți au localizat însă în efigia lui Superman nu doar codul moral absolut al societății americane post-industriale, dar și o încărcătură politică specifică, bagaj ideologic care i-a contaminat pe toți super-eroii la originile lor interbelice. În
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era încărcat de tălăngile cirezilor și a turmelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o percepea, dar faptul că exista îi dădea de gândit. Era afurisita aia de Ashling. Fusese atât de surprinsă când Lisa i-a furat ideea. Eh, asta e, așa merg lucrurile. De asta Lisa era editor și Ashling trăgea la jug. Iar Lisa fusese înspăimântată când Jack i-a spus despre problema cu reclamele. Frica o făcuse mereu să fie rea și fără milă. Pentru moment, acel sentiment de teroare care îi strânsese stomacul dispăruse. Tipul ei de optimism încăpățânat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el, schimbând tonul, îi anunță că existau multe probleme de rezolvat. Descoperise că cheltuielile publice fuseseră, în mare parte, o afacere secretă a împăratului; declară că de atunci încolo avea să se publice o dare de seamă severă. Zise că jugul puterii centrale apăsa greu asupra provinciilor, aflându-se adesea în mâna unor funcționari rapace sau corupți; mărturisi că spera în ajutorul senatorilor pentru a-l ușura și aminti întreprinderile tatălui său, Germanicus. Spuse că, până atunci, acordarea „cetățeniei romane“ fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu pumnii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai-ului Îi Înghițise pe invadatorii săi. Oare se terminase războiul? Prin geamul din spate al Packard-ului, blocat și el acum În trafic, Jim urmări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așezat În fruntea cozii, dar acum Își așteptau rîndul printre hamali de ricșe, și țărani care Împingeau cărucioare. Oprind bicicleta, Jim abia reuși să Își țină echilibrul cînd un hamal cu picioare bolnave trecu pe lîngă el, aplecat sub un jug de bambus Încărcat cu legături de lemne pentru foc. Mulțimea se Împingea În jurul lui, duhnind a transpirație și oboseală, a grăsime ieftină și a vin de orez, mirosurile unui Shanghai nou pentru el. Un Chrysler decapotabil, cu doi tineri germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
GÎndindu-se la ultima lui noapte pe stadionul Nantao, Jim se așeză În balconul sălii de Întrunire. După-amiază tîrziu, un negustor chinez sosi la poarta lagărului, Însoțit de trei hamali. Cărau vase de ceramică pline cu vin de orez, atîrnate pe juguri de bambus ținute În spate. Jim urmări schimbul de bunuri desfășurîndu-se În fața casei paznicilor. Locotenentul Price fusese isteț și Închisese ușa spre dulapul cu comoara din biroul comandantului. Cartușe de Lucky Strike și o singură parașută fură schimbate pe vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea trupelor hitleriste la Cluj. A fost decorat cu medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. A intrat În U.T.M. În anul 1948, iar membru al P.C.R. este din anul 1954. A lucrat ca activist U.T.M. În cadrul Raionului 23 August și În cadrul Regiunii București. Undeva departe a Început un război, el se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele, mergeți la stână după lapte. Pe cer sunt stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Constantin Pallade pe versuri de Nicolae Nasta. Compusă În șapte părți pentru cor, orchestră simfonică și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri din Ardeal nemaiputând Îndura jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-nalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trimită bani de Întoarcere prin poștă. Călătorești pentru prima dată singur, cu trenul, cum singur te duci În zilele de lucru la ștrand. Acolo, departe, te așteaptă la gară bunica și unchiul tău lângă o căruță cu vitele puse la jug. Veți trece dealurile prin păduri și numai când vei vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele cu comănace Înflorite, purtând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni pământul. „Of, diminutivele astea - gândi Augusto -, diminutivele astea groaznice!“ Și ieși pe stradă. IV „De ce e diminutivul un semn de afecțiune? - își zicea Augusto în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce a devenit călăuzitor pentru mine - așa a evaluat mama mea, peste ani, această descoperire. Și, deoarece și fiul ei era tentat să considere acest indiciu ca fiind important, pe la mijlocul anilor ‘60, când, după o mult prea lungă trudă la jugul unor manuscrise de romane, i-au ieșit din mână câteva povestiri scurte, el le-a publicat ca Arthur Knoff, deghizat sub numele fratelui preferat al mamei, într-o serie de broșuri scoase de Literarisches Colloquium Berlin; o plăcere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sînt dezlegați de orice jurămînt de fidelitate, în anul 1076. 92. Acest fapt marchează epoca, după cum am mai spus, perioadei de refacere a Bisericii. Acesta a fost semnalul unei cumplite bătălii: Biserica se ridica din oprimarea îndurată atîta vreme, scuturînd jugul nemilos, iar acest lucru, în mod necesar, trebuia să dezlănțuie lupta dintre Aceea care era oprimată și cei ce o oprimau. Nu a triumfat decît după trei veacuri de lupte. Abia s-a eliberat cu tărie de servitutea puterii laice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în stima și iubirea lor față de Sfîntul Scaun, căci, deși erau scandalizați, nu erau dispuși să îl susțină; și se bucurau să vadă că apar îndrăznețe rebeliuni în rîndul Clerului însuși împotriva Papilor și cereau eliberarea de vechiul și greul jug. Această libertate, totuși, era numai un alt nume pentru licență și implica mai mult decît puteau să perceapă conducătorii; era independența față de rațiunea firească pozitivă prin revelație; era acel raționalism fatal care, ca un germene al morții, se dezvoltă în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]