8,051 matches
-
cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce se întâmplă. Nu mai pățise niciodată una ca asta. Putea să jure că păstrase direcția bună, așa că nu își explica cum de se afla tot în fața lui Burcilă. Poate din cauza întunericului ori deoarece se bazase prea mult pe simțul său de orientare, ajunsese în altă parte. Mai exista și posibilitatea că vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi aflat mijlocul cercului era o adâncitură în pământul reavăn, nu mai lată ca pieptul unui om. Ce s-o fi întâmplat aici? întrebă Cristian Toma apropiindu-se de locul acela. N-am mai văzut așa ceva și pot să jur că răsalaltăieri nu era aici. De fapt, spuse el lăsându-se într-un genunchi și examinând tulpinițele, par a fi rupte foarte recent. Se ridică și se apropie de adâncitura din centru. Aici, terenul era în continuare acoperit cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sufletul ca Ileana să fie acolo să-l sprijine. Îi spusese ceva, oare ce îi spusese? Chiar înainte să plece singur spre vârf îi șoptise la ureche. Simțea încă răsuflarea ei caldă pe gât. Era ceva foarte important, putea să jure acest lucru. Faptul că nu reușea să își amintească, îl enerva peste măsură. Încet, groaza devenea tot mai puternică, fără a se mai putea controla, maxilarul inferior începuse să-i tremure. Era conștient că panica amenința să-l copleșească. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nodul de la șnurul ce îi ținea mantia pe umeri, după care plescăi din buze mulțumit. Începi să semeni cu un paznic adevărat! declară el zâmbind. Dacă lași să-ți crească barba și mustățile, cine nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a scăpăta spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Să nu scoți o vorbă și mai ales să nu te miști! Rămâi pe loc, lângă mine! Sfera vineție se apropiase la numai câțiva pași de ei. Era imensă, inspectorul nu putea s-o vadă în întregime, dar putea să jure că se ridica deasupra vârfurilor molizilor din spatele lor. Acum se subțiase pe margini și părea că se apleacă peste ei, încercând să-i cuprindă. Deși nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
S-ar putea să ne ajute! Cum vrei, ridică Calistrat din umeri, însă nu știu ce ar putea face. Niciodată domnițele nu au contribuit la închiderea bestiei. Ele au altă treabă. Nu te contrazic, poate că așa este, numai că pot să jur că până acum nu s-a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut. Pe de altă parte, nu crezi că ne-ar putea da măcar un sfat? Parcă spuneai că, de când ești tu paznic, vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părăsească țara aceea cât mai repede numai că nu avea de loc de gând să renunțe. Nu voia decât să se organizeze mai bine și să revină apoi în forță. Tot drumul nu făcuse decât planuri de răzbunare și își jurase să nu lase atentatul acela nepedepsit. Pierduse nouă oameni și o mulțime de bani. Îl durea la bască de viețile oamenilor săi, în definitiv știau cu toții foarte bine la ce se expun lucrând pentru el. Însă aspectul financiar al problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era ieftin dar aceasta era acum cea mai mică problemă de care să țină seama. Turcul avea o rețea prin care făcea rost de cărți de identitate furate, pe care apoi le refăcea conform cu cerințele clienților. Oricine le privea putea jura că sunt originale și doar un control foarte amănunțit ar fi scos la iveală falsul. De îndată ce obținuse actele, plecase spre România. Se îmbarcase pe un vas turcesc de pescuit din portul Anadolu Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre tine, de m-au băgat în toți sperieții. Ce putea să-i spună? Cum s-o liniștească? Nici el nu pricepea despre ce putea fi vorba, mai ales în urma discuției cu Cerkatov. O liniștise cum putuse el mai bine, jurându-i că nu făcuse nici o prostie și totul este în regulă. În perioada imediat următoare, se străduise să fie un militar model și să se achite de toate îndatoririle impecabil. Urmaseră apoi alte chemări în biroul CI-stului, și un interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor în față, pregătit de atac. Bătrânul se oprise în fața treptelor ce coborau din pridvor, cu capul lăsat în piept. Stătea acolo fără să facă nimic, de parcă ar fi așteptat ceva. Inima lui Boris începuse să bată puternic. Putea să jure că moșul îl simțise. Toate superstițiile îl năpădiseră din nou, poveștile pe care le auzise despre acesta îi reveneau în minte. Într-o clipă revăzu iarăși întâmplările de dimineață ca într-un film derulat cu viteză maximă. Era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți închipui ce bătaie am luat de la taică-meu într-o seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici ei nu au făcut-o, pentru că fiecare dintre noi fusese pedepsit în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stăteau lucrurile. Pe măsură ce se îndepărta de vârf, încerca să-și pună ordine în gânduri. Nu pricepea nici el însuși despre ce era vorba, nici unde dispăruseră oamenii săi și nici ce îl înspăimântase atât de tare în peșteră. Putea să jure că ceva monstruos îl urmărise până la ieșirea din subteran. Era mai mult decât sigur că acel ceva se oprise la intrare și continuase să-l pândească dinăuntru. Pentru numele lui Dumnezeu, ce se întâmplase acolo? Ce urma să-i povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare. Deși Calistrat îi spusese că vâlva e mută, putea să jure că o aude scâncind ca un copil mic, lăsat singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai era în pericol, situația în care se afla nu era tocmai roz. La fel ca și vâlva, și el era prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo, „cu groază și scîrbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. CÎnd agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gînduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a pregătit „nemțește” depunerea jurământului: ofițeri și funcționari, însoțiți de câte un român mazil care vorbea și limba germană, mergeau din sat în sat și adunau la biserică pe toți locuitorii cărora li se citea textul jurământului după care fiecare jura credință și supunere. în capitala provinciei, la Cernăuți, jurământul a fost citit de boierul Ilie Herescu și a fost semnat, în mod simbolic, de 29 boieri, 11 preoți, 103 mazili, 109 ruptași și alte persoane. S-a întâmplat și o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mazili, 109 ruptași și alte persoane. S-a întâmplat și o „defecțiune” la depunerea jurământului: preotul Andrei Erik din Udești, împreună cu tot poporul adunat la biserică a refuzat să depună jurământul de credință și supunere pe motiv că s-a jurat credință lui Dumnezeu. Modul în care s-au derulat întâmplările de la Udești-Suceava au fost relatate pe larg în raportul sublocotenentului Johann Dormeister , care arată că cei care au depus jurământul lau rostit „foarte necuviincios” și „în silă”. Noaptea, locuitorii înarmați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se află și comuna Vama. Populația, în unele zone rară, s-a extinsă odată cu extinderea statului spre Nistru și Marea Neagră, teritoriul fiind populat și cu populații de altă etnie: sași din Ardeal, „ruși” din zona Haliciului , armeni din statele din jur care au primit de la Alexandru cel Bun privilegii comerciale. Din zona Harghita - Covasna, au trecut munții, așezându-se pe valea Siretului, populația numită ceangăi, revendicată acum și de români și de unguri, considerată a fi o populație românească trecută la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șările Române. Intenția Rusiei de a ocupa atât Moldova cât și țara Românească, în ideea formării aici a unui regat daco-român, era aproape de materializare în urma războiului ruso-turcă dintre anii 1768-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuc-Kainargi (1774). Deja românii fuseseră puși să jure credință Ecaterinei a II-a, țarina Rusiei, care era aclamată drept „noua Cneaghin moldovenească”. Și cum un teritoriu ocupat trebuie să contribuie la întreținerea armatei și administrației rusești, s-a luat inițiativa înregistrării populației birnice. Jocul politicii europene a făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fața străinului, el o oprise brusc, nu Înainte să-i fi lăsat Clarei ocazia să pipăie ceva ce Îi păruse piele argăsită. — Parcă ar fi purtat o mască din piele, spunea ea. — Asta ai scornit-o tu, Clara. Clara se jura și se răsjura că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu o existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de economii și, mai devreme sau mai tîrziu, se lepăda de ea. Ori de cîte ori se producea o astfel de criză, Bernarda se Închidea În camera ei din partea din spate a apartamentului ca să plîngă zile În șir și se jura că se omoară cu otrava pentru șobolani sau că are să bea o sticlă de leșie. Barceló, după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai apropiat de Clara pe stradă, Îți jur că te bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am Întors privirea spre apartamentul lui Barceló. Ferestrele rămăseseră Întunecate, plîngînd de ploaie. Am vrut să o urăsc pe Clara, Însă n-am fost În stare. Să urăști cu adevărat e un talent pe care Îl deprinzi cu anii. Am jurat că n-aveam s-o mai văd, că n-aveam să-i mai pomenesc numele sau să-mi mai amintesc de timpul pe care Îl pierdusem alături de ea. Prin cine știe ce stranie rațiune, m-am simțit Împăcat. MÎnia care mă scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Civilă și, În ciuda pufului facial, care dintotdeauna le-a caracterizat pe femeile din familia mea dinspre partea mamei, nici una din cele șapte surori ale mele n-ar fi fost admisă. Pe patul de moarte, progenitorul meu m-a pus să jur că, dacă nu voi apuca să-ndes pe cap tricornul Gărzii Civile, atunci, cel puțin, o să mă fac funcționar și-o să las baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce trebuie să faci dumneata e să te Însănătoșești și să nu mă mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum trebuia procedat În tainele alcovului. Molins, sarcastic, i-a spus să-și Întrebe soția. Cuplul Fortuny s-a Întors la Barcelona după numai două zile. Vecinii au zis că Sophie plîngea cînd a intrat pe scară. Viçenteta avea să jure, cîțiva ani mai tîrziu, că Sophie Îi spusese că pălărierul nu se atinsese de ea nici cu un deget și că, atunci cînd ea Încercase să-l seducă, o tratase ca pe-o stricată și se simțise Îngrețoșat de obscenitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]