1,287 matches
-
în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian sau ocular, ci de emoție - măcar estetică, dacă nu de altfel. Cum cititorul nu este înger, și nici producătorul de literatură nu este așa ceva, nu rămâne decât fie ca amândoi să se manifeste ca relativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cineva cu glas de bariton a murmurat cu duioșie: Încă o fată în casa secretarului, Silvestru. (Trăia Oltea, care deja împlinise patru anișori). Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta calm, pe sală, vestea nașterii mele; auzind că mai are o față lăcrimând cu bucurie: Am două flori! Numai să fie sănătoase!". Am crescut în casa părinților mei, Silvestru și Maria, ca două viorele în glastre, udate de blândețea tatălui și autoritatea mamei (ea fiind tot timpul cu noi). Pe mama, o consideram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atac. Mamei îi păru lucru de șagă, dar când văzu că se îngroașă treaba, m-a luat de mână și m-a adus în curte. Maria cu Valeria mă așteptau. M-am desprins din brațele mamei și i-am zis lăcrimând: Cum nu știi că azi începe școala? Tata care tocmai se pregătea să meargă la serviciu, la primărie, mi-a luat apărarea: Las o Mărioară, doar o s-avem o nouă școlăriță! Eu atâta am așteptat și-am fugit cu trăistuța
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce avea în mână. În sân avea ascunse alte mărunțiri, fără prea mare însemnătate. S-a rugat plângând să nu spună nimănui cele întâmplate. După masă, mama i-a povestit cumătrului Tărâță cele întâmplate. De rușine, omul a început să lăcrimeze, iar mama sa, Verona, continua să-i ia partea, motivând c-a fost doar o joacă, o glumă. Nu trebuie luată în serios. A pedepsit-o pe Doca tatăl său, că n-a mai trecut pe la noi o bună bucată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie mai traince. La groapă, după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la bătrânețe!". A crescut în casa părinților și a bunicii, ca un boboc de trandafir, udat de blândețea mamei și autoritatea tatălui. De copil, i-a iubit pe toți cei din jurul său, dar sentimente deosebite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întrucât el l-a mințit pe Bâgu în privința familiei sale, încercând să cosmetizeze unele lucruri. Totuși, el era foarte afectat de arestarea care îl ținea departe de soție și copil, ale căror poze le avea ascunse în haină. Țurcanu a lăcrimat atunci când i-a arătat lui Bâgu cele două poze și îi învinovățea pe legionari pentru situația sa. Bâgu susține că s-a pus problema 'reeducării' în cameră, iar majoritatea deținuților au fost de acord, dar au cerut să cunoască noua
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de candoare al copilăriei, al cărui refren se repetă ca-ntr-un joc în cerc: Dacă vesel se trăiește, fă așa! Fiecare dintre noi a luat în primire un mic grup de pensionari și le-a cântat. Mulți dintre ei lăcrimau. Petreceau neașteptate clipe de fericire. Pentru puține momente, s-au transpus într-o altă lume: una mai veselă și a potenței fizice, fără îngrădiri de spațiu și vârstă. Pentru câteva clipe s-au detașat de corpul fizic, de acel corp
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mei. Amândoi regretam incidentul, amândoi suferiserăm inutil, ca doi copii răzgâiați, ce s-au plictisit de frumusețea jocului lor... Ne-am iertat și ne-am împreunat fiecare mâinile, făcând namaste... Luminile reapăruseră, fericirea grupului se reinstaurase. Cred că au mai lăcrimat și alții de prin apropiere... Ca să închei povestirea acestui incident, în zilele ce au mai rămas până la plecare, toate planurile de cadouri de grup le-am făcut împreună cu Ana, împreună le-am achiziționat și tot împreună le-am... împărțit la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se ridică el pe piciorușele alea ale lui invizibile, ridică mâna ca un profet și i-o trântește : „Împuțiciunea, bătrâne, nu ține de rasă ! Prostia însă peste tot e crasă !“. — Fantastic ! au izbucnit toți în hohote, iar Cristi a și lăcrimat, amintindu-și de amicul pe care nu-l mai văzuse de ani buni. Tipic Pribeagu ! Tipic ! — Nu râdeți, nu râdeți, strigă un violonist, țigan. Mâine, poimâine vor fi la putere gardiștii, țara asta o ia complet pe arătură. Și-atunci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În mai pe naiba să te ia. De când bei în neștire ? Știi ? — De ieri, c-a murit tata, și începe să lăcrimeze. — Doamne, a murit Fernic... Și asta acum vreo două săptămâni și ceva. — A murit Fernic ? ! A, da... și-a amintit Cristi. A murit Fernic... Și se apleacă în genunchi, începând să plângă și să borască în același timp, repetând încontinuu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fiecare greșeală și fiecare succes. În lupta ta de a deveni nemuritor. Nu la asta visezi ? La cântecul tău care să dăinuie peste veacuri ? La vocea ta caldă, care, odată ce se va stinge, să poată în continuare schimba lumea ? Cristi lăcrimează. — Dar ține minte că orice are un preț pe lumea asta. Și dacă va fi să devii nemuritor, lumea abia acum începe și are să-și arate colții la fiecare pas. Căci viața o fi pentru toți proștii, dragul meu Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu zece minute mai devreme? Mă implorase să omor arătarea cu zece minute mai devreme - cum de era în stare să dea telefoane, când eu de-abia dacă mă puteam mișca? Ce-mi ascundea? De ce revenise actorul? Nu ne împăcasem lăcrimând reciproc doar cu câteva ore în urmă? Mă uitam la Robby, când brusc, ofițerul Boyle a apărut în câmpul meu vizual. Se oprise lângă Robby și îl întreba ceva. Robby se uită imediat spre mine și dădu din cap. Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor). Opoziția neofit - grupul fetelor integrate social augmentează drama inițiatică, în care forțele născătoare de lumi se conjugă cu energiile fecunde ale viitoarei mirese, printr-o montare antifonică a jelirii cu muzica. Cuvintele fetei au ca receptor potopul însuși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la munca câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne Întreceam la prășit. Tata mereu cânta cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsită, Pasăre măiastră, Pe drum cu spini Încununat, Blândul Păstor și altele. El cânta și lăcrima de duioșia cuvintelor care-L Înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și plăcut. Și Dumnezeu parcă le sporea pe toate. Tata, fiind bun gospodar, ne Învăța de toate. Iarna și vara. În zile de sărbătoare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului În trecut și lăcrimăm de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm În schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea Închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respira. Ne oprim În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credință de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și lăcrimez cu durere când văd cât rău există Între noi toți și nu ne afectează deloc suferința celui de lângă noi. Dragii mei frați și surori În Domnul, nu-i nimic mai presus ca mila, ca dragostea. Se spune că mila e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume de tot felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimăm și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mă vedea Citește-mi te rog Cartea Ca să-mi simți Durerea mea Să o spun N-am avut cui Să m-asculte N-are cine... Numai coala de hârtie M-a primit pe ea o scrie, Și cu mine a lăcrimat Ca auzit al meu oftat. Mai știe și Dumnezeu Dorul și necazul meu Iar În clipele mai grele M-a Întărit Mi-a dat putere Ca să-mi duc zilele mele Greu mi-a fost De la Început Căci noroc, Eu n-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a urcat-o greu Și Fiul Lui Dumnezeu. Greu urca, se poticnea Și popasuri mari făcea. Multă lume Îl urma: Unii Îl loveau cu ură Peste Sfânta Lui Făptură Alții mâna ridicau Și cu bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și la rău dezlănțuită Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că nu-nțeleg S-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
meu prin anii 1948, 1950, când eram copil. Mie mi-a fost de mare ajutor În toată viața mea, ele transmit mesaj la inimă și minte. Tata, vara, la prășit, Împreună ne lua la muncă, muncea și cânta cântece duioase, lăcrima și privea Cerul, mai făcea semnul Sfintei Cruci și așa ne-a rămas ca moștenire ziditoare. Sigur o să vă placă! Iisuse, Veșnic Călător Iisuse Veșnic călător Prin lumea de păcate, Tu bați străin și iubitor La ușile-ncuiate Nimic Tu nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ascultat, Fulgerele ne-au certat Că-ci În zilele din urmă Va fi foamete și ciumă Oameni răi, pizmă și ură Și n-auzi o vorbă bună Crime, omoruri și Întâmplări Boli fără vindecări Și zilele se scurtează Nimeni nu mai lăcrimează Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos! Să aștepta-ți a Lui venire Să ne scape de pieire, Dar foarte mult nu va fi Până Domnul va veni Și pe cei ce au făcut bine Îi va
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fost concentrate, comprimate, deformate de o presiune teribilă. „Produsul unei minți degenerate” s-a pronunțat solemn un agent de la Narcotice după ce a văzut unul dintre tablourile lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot curgea. Dormea pe canapele În apartamentele prietenilor, trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu." (Iov,13:23) Timpul nu stătea pe loc. În curgerea sa constantă și ireversibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne omoare?“, s-a speriat Tomi. „Nu-i nimic, mai bine“, i-a răspuns Ginel, „scăpăm de lecții“. 21 decembrie Cea mai lungă noapte a anului, după o zi de dârdâială în Casa Scânteii, cu prea multe țigări, cu ochii lăcrimând de la neon pe litere corp 7, în pagini „festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]