2,010 matches
-
În România o posteritate semnificativă, ultimul roman al lui Saul Bellow nu e pentru români tocmai, sau numai, literatură. Ca și „Kogon”, „Grielescu” este prezentat În culori negative În special de bietul „Ravelstein”, ceea ce mi se pare o combinație de lașitate și răutate auctoriale: „Chick”, mai cu seamă dacă distanța lui Bellow față de el era cu adevărat importantă, putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, În ciuda convenționalei delegări a imprecației de la narator la personaje. „Abe” Îi spune lui „Chick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație, o demență colectivă, o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o bâtăde baseball. Ce spui, Magicianule? E prea simplu. Propun să te sinucizi. Să fie sinuciderea cea mai bună soluție dintre toate? Să-mi ofere sinuciderea liniștea de care am atâta nevoie? Eu sunt împotriva sinuciderii, domnule... Un act de lașitate, o părăsire a frontului de luptă, dezertare. Atât și nimic mai mult. Aș spune că însăși viața ta a fost o dezertare. Zău? Crezi că sunt singurul om care se refugiază într-o iluzie? Dacă este o iluzie, țin să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În neclintirea lui nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea mea. Când mă gândesc în urmă, mi-e dezgust de mine, parcă aș privi un vierme... Ce-ar fi trebuit să fac pe lumea asta?! se întrebă bătrânul Iorgu. Pentru ce, oare, să mai avem
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și anticomunist. Nu numai că a acceptat imediat propunerea de a face parte din grupul organizator (zicând „E mult de când aștept prilejul de a mă ridica la luptă Împotriva ocupației bolșevice și a dictaturii comuniste din România, a marasmului, a lașității și a defetismului intelectualității române”), ci și va merge În seara zilei de luni, 5 noiembrie 1956, acasă la Ștefan Luca Pascal, profesor universitar la Facultatea de Științe Juridice a Universității din București, ca să-l atragă În grupul nostru de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
camarazi organizează În pădurea Fetea, Încă din toamna anului 1944, lupta armată Împotriva cotropitorilor bolșevici, pentru eliberarea României. Iar În anii 1945 și 1946 participă activ la grevele studențești antimaghiare și anticomuniste de la Cluj. Văzând că, mai ales, intelectualitatea, manifestând lașitate, defetism și lichelism, se dă tot mai mult de partea puterii instaurate de ocupantul păgân, Ionel Golea, Împreună cu fratele său Traian și cu o rudă a lor, se refugiază În Occident. Ajunge, Întâi, În Iugoslavia, unde-i pândit de nenumărate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
numai o istorie factuală, crudă, străbătută de momente de Înverșunare Împotriva nedreptății și de sentimente gingașe. Dar În cea mai mare măsură, Grigore a fost o sabie a demnității adevărului, care a lovit necruțător În neadevăr, În bestialitate și În lașitate. Uneori cu prea multă cruțare. Viața nu a fost prea milostivă cu el nici după ieșirea din Închisoare, nici după emigrarea În Statele Unite. Dar niciodată nu a uitat că datoria lui era să nu Înceteze lupta Împotriva celor care au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pregătiți sufletește pentru orice eventualitate. Deocamdată, pentru Început, nu e nevoie de altă faptă decât aceea de a lupta din răsputeri cu noi Înșine ca să ne eliberăm de frică (știind că aceasta se face vinovată pe de-a-ntregul de imposibilitatea, lașitatea și paralizia noastră), să Învingem neîncrederea reciprocă și În izbânda cauzei, deci să ne scuturăm de scepticism, de pesimism și defetism, iar apoi, În faza imediat următoare, poate chiar de Îndată ce ne-am convins nezdruncinat că ne-am debarasat de toate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mergeam la vreun interviu, pe vremea aceea făceam rost de bani de buzunar lucrând la ziarul local. Tusea nu numai că Îmi punea bețe În roate, dar Îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat Într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am picat aici ca din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fărĂ să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să fii artist, Încuviință Catinca, râzând cu satisfacție, Îmbrățișând ideea. Dacă ești artist, trăiești În lumea ta și nimic nu te poate atinge, Într-un fel. Hai să bem pentru asta, spuse ea scoțând de nu știu unde o sticlă de whisky
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bărbat Însurat. Dar nici măcar nu l-am iubit ! măcar dacă Îl iubeam, era ceva. Pur și simplu am fost lașă, mi-a fost teamă să Îi spun că nu-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mergeam la vreun interviu, pe vremea aceea făceam rost de bani de buzunar lucrând la ziarul local. Tusea nu numai că îmi punea bețe în roate, dar îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am picat aici ca din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fără să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să fii artist, încuviință Catinca, râzând cu satisfacție, îmbrățișând ideea. Dacă ești artist, trăiești în lumea ta și nimic nu te poate atinge, într-un fel. Hai să bem pentru asta, spuse ea scoțând de nu știu unde o sticlă de whisky
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bărbat însurat. Dar nici măcar nu l- am iubit ! măcar dacă îl iubeam, era ceva. Pur și simplu am fost lașă, mi-a fost teamă să îi spun că nu-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
reușit să creeze cîteva imagini pregnante. Totul mi se pare însă atît de previzibil. Cu atît mai mult cu cît domnul M privilegiază detaliile, amănuntele. Descrie de fapt cu lux de amănunte stupoarea lui X cînd rămîne singur în oraș, lașitatea lui în fața acestei singurătăți... Sunt curios să văd în ce direcție va evolua această poveste și chiar am făcut un pariu cu Domnișoara Ri. Eu suțin că acest tip de poveste nu poate decît să se împotmolească. Ea nu poate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în loc de orice răspuns, o strânse ușor în brațe. Acum tanti Aglae nu mai venea în casa lui moș Costache, spre întristarea acestuia și bucuria Otiliei. În schimb, atât Costache, cât și Aglae, ca să poată păstra comunicarea între ei, unul, din lașitate, cealaltă, din interes, se foloseau de Felix, care începu să fie, fără voia lui, un agent de legătură. În același timp, Stănică făcea cu ochii lui ceea ce ar fi voit sa facă Aglae. Se-ntîmplă ca o dată Stănică să-l găsească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
murit încă! - Nu trebuie să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea consumație de alimente, se înfricoșase, însă nu știa cum să scape de Paulina. Lașitatea lui înnăscută îi răpea orice inițiativă. Privi deci cu mulțumire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sânt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muțenia cosmică îți spune atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi. Religia-i o revelație atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecției de nihilism ce ne-o inspiră șoaptele ei, filtrate de teama și prudența noastră... Astfel se așază tăcerea la antipodul vieții. De câte ori îmi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de cunoaștere este imposibilă, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obișnui cu doze mici, - să facem și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet de bucurie dureroasă și de superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei caracteristică? După ce ți-ai dat seama că oamenii nu-ți pot oferi nimic și continui totuși a-i întîlni, este ca și cum ai fi lichidat cu orice superstiție, dar mai crezi în fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe singuratici la lașitate, a creat zâmbetul, anemic și aerian la fecioare, concret și imediat la femei pierdute, înduioșător la bătrâni și irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedește mai mult că oamenii-s muritori ca zâmbetul, expresie a echivocului sfâșietor al vremelniciei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
despărțire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Și atunci, ca să trăiești, riști imposibilul: accepți viața. A rămâne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic - iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sânt probe ale lașității omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii. Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin disprețul teoretic pentru femeie, toți amanții s-ar fi sinucis până acum. Știind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intimitatea. Rabdă și crapă! este deviza pentru distincția omului modern. Distincția - asta-i superstiția unui gen corupt. Dar încordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie, fără de care se moleșesc arcurile gândirii, un vulcanism ce nu trebuie domolit decât în lașități voite. O idee să se rostogolească în avânturi de imn, cu o vrajă de delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale spiritului. Modernii sânt călduți, prea călduți. N-a bătut ceasul să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai blânzi cu omul, mai găsi-vom concesii pentru Dumnezeu, care nu-i mai mult de o sinteză a scuzelor noastre? L-am definit cu toții prin absențe, i-am îngăduit ființa de câte ori a fost nevoie, i-am iertat neîmplinirea până la lașitate. Noi și așa ne vom îneca în eroare, dar un Dumnezeu ce nu dispune decât de o frântură de adevăr! Fiți siguri că, de l-ar fi descoperit, ni l-ar fi trâmbițat de mult. Un gând ce nu mișcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cărei inconștiență nu mai îngăduie crunta siluire a lucidității, și timpul se răzbună pentru a-l fi scos din făgașul său. Doamne! pe când un nou potop? Cât despre corăbii, poți trimite câte vrei, eu nu voi fi un strănepot al lașităților lui Noe! Resimt intens dorința de-a muri ființele surmenate de propria lor prezență. Plasîndu-te în centrul obsesiei tale, sațietatea de eu creează nevoia de a te scăpa de el. Astfel, avânturile coborâtoare ale muririi dizolvă alcătuirile individualității. Nenorocirea oamenilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și cu ce farmece am putea da cunoașterea înapoi? Când vor bate veghile în retragere? Ființa nu poate fi salvată fără lașitățile minții. Până când rostul inimii va fi să cânte agoniile rațiunii? Și cum să pui capăt cugetului hărțuit între îndoială și delir? Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidității și ale cunoașterii. A nu face
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]