28,201 matches
-
al succesului înfrângerea. 1670. Toamna este anotimpul patimilor frunzelor care cred în nemurire și primăvara cel al patimilor unor muguri ce cred în moarte. 1671. Fiecare soartă își are patima ei. 1672. Câtă patimă este în magia unui sărut? 1673. Lacrimile sunt cel mai adesea stelele unde strălucesc patimile marilor iubiri. 1674. Câtă nemurire stă în patima fiecărei clipe? 1675. Nemuritorii nu cunosc decât o singură patimă:Pe aceea a eternității! 1676. Câtă patimă poate fi în ochii reci ai morții
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
noapte, când nu mă văd femeile ăstea... Să ții minte, o s-o găsești îngropată cam pe la jumătatea curții, lângă trunchiul unui frasin. Mergem și ți-l arăt! Gata, cam asta e tot! Hai să punem întâi cheile unde am zis! Lacrimile îmi curgeau șiroaie. L-am luat cu mâinile de mustăți și l-am tras tare încât aproape să i le rup. Îmi venea să-l mănânc. Bă tataie, mai bine mi le dai, ehe, târziu, când mă voi mărita. Tu
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
vântul morții unui Timp al norocului de a fi fost în această lume fără de noroc. 458. S-a răsculat Timpul de atâta Iluzie a Vieții încât a plouat numai cu speranțe deșarte peste înțelepciunea ce înveșmânta moartea. 459. Suntem o lacrimă de vis dincolo de noi înșine mereu. 460. Durerea și Destinul sunt cele două dimensiuni ale acestei lumi schimbate de Iluzia Vieții în spațiu și timp. 461. Cine știe câte curcubeie de Timp vor mai trece până am să întâlnesc ochii tăi de
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
amăgirea cu frunza ruginită a iubirii vieții tale. 463. Suntem cenușa izvorâtă din cuptorul facerii ce arde iubirea părinților pentru noi. 464. Câte stoluri vor mai brăzda cerul vieții mele în căutare de moarte prin Destin? 465. Urmele viselor sunt lacrimile trezirii. 466. Spune câte cuvinte ai hrănit cu inima ta? 467. Te înțeleg înger al morții că ești unica noastră destinație unde viața va rămâne fără Destin. 468. Am să te strâng în brațele viitorului meu pentru a ne regăsi
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
înțelepciunii cu tine spre a nu naufragia printre valuri de regrete pe țărmul ratării. 498. Nu există om cu adevărat fericit întreaga lui viață ci doar om cu adevărat trăit de viață. 499. Nu lăsa gheața cuvintelor să-ți inunde lacrima dorului. 500. Cu toții avem diverse ținte pe care le dorim îndeplinite în viață uitând că și viața are ținta ei în moarte. 501. La început vei găsi frumusețea în tine și abia pe urmă în afara ta. 502. Oricât de mult
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
Contesă” din „Nunta lui Figaro”. În luna februarie 1943 cronicarul muzical al ziarului „Tempo” menționează după seria grandioaselor succese obținute pe scena Operei Române de soprană dramatică Lucia Bercescu: „Dacă am caută să caracterizam vocea ei, o comparăm cu o lacrima pură de cristal care reflectează în mod egal luminile și armonia sufletului, în fiecare punct al drumului sonor”. Dirijorul Egizzio Massini spunea la rândul sau despre ea: „O voce de soprană dramatică precum cea a Luciei Bercescu-Turcanu se naște la
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
personalitatea Luciei Bercescu-Turcanu a însemnat o înmănunchere a tuturor acelor calități care dau sens actului creator, definind noțiunea de artă autentică. Dacă am încerca să caractrerizam vocea să, mărturiseau cronicarii primelor decenii ale veacului douăzeci, am asemana-o cu o lacrima pură, ca un cristal care reflectează în mod egal luminile și armoniile sufletului”. Acestea sunt cuvintele cu care redactoarea Radiodifuziunii Române, Despina Petecel, a încheiat prima parte a Emisiunii memorialistice, în prezența celei care a fost considerată a doua voce
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
nu vreau!” , a declarat Pepe amuzat peste măsură în așteptarea poruncii. Concurentele Elena Grigoraș, din Botoșani, și Mihaela Vîntu, din Corabia, pe lângă câștigurile obținute pe parcursul concursului, s-au distrat de minune cu “frații” Pepe și Liviu, și au râs cu lacrimi atunci când Pepe a fost nevoit să-și ducă la îndeplinire “pedeapsa”. Cum a îmblânzit Pepe “Roata Norocului”, cine și ce a câștigat sau a pierdut la “Roata Norocului” aflați vineri, 22 iunie, de la ora 20.00, urmărind cel mai efervescent
Pepe și Vârciu, duet pentru o cauză nobilă la ”Roata norocului” () [Corola-journal/Journalistic/22651_a_23976]
-
Mari. Atunci, la întrebarea femeilor cu basmale negre, a copiilor, a bătrânilor ieșiți pe la porți, adresată ostașilor români părăsind întărita graniță de Vest, retrăgându-se la ordin, „Dar pe noi cui ne lăsați?”, cu privirea în pământ, cu ochii în lacrimi, ostașii murmurau un cântec trist: „Dac-am plecat, Ardealule, din tine, / Nu-i vina noastră, iarăși vom veni, / N-am fost învinși și nu vom fi nici mâine, / Când ceasul biruinței va sosi. Aveam o țară scumpă și mândră, / Aveam
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
mai sunt în straturi flori.” Cu înverșunarea dorului nostru, românesc, aici, unde sunt „codri verzi de brad / Și câmpuri de mătase”, cum cânta acest pământ Octavian Goga, dar „și-atâta jale-n casă”, unde visurile ne-au fost stropite cu lacrimi, este Ardealul. Ardealul sfânt! Ardealul „cu pământ roditor”, cu „laptele domoalelor cirezi”, cu „sculptatul grai din timpul glorios”, „cu sângerările de dor”, cum scria Nichifor Crainic, în a cărui nemurire vom dăinui, Ardealul căruia Mircea Dem. Rădulescu i-a închinat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Motto: ,,îmbrățișez lacrimile unei iubiri asemănătoare cu moartea așa cum ochii ți i-aș săruta pentru ultima dată’’ (Asemenea morții) Un strigăt tăcut al unei ultime iubiri în noaptea continuă a morții, acesta este volumul de poezie publicat de Ayten Mutlu, Ochii Istanbulului, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi, măști în fața unui adevăr gol-goluț, o lume de mănunchiuri de suflete între cer și pământ, până la drumul destinului nostru care merge umăr la umăr alături de noi. ,, Cine suntem noi?’’ Noi suntem cei care din lăuntrul sufletului nostru trăim pentru a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
21). În cadrul acestei relații există îndeajuns de mult regret pentru puterea aproape prometeică a poetei de a recunoaște într-o inimă înfrântă, acceptarea resemnată a unei tăceri amestecate și perfecte ,,vom avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului este epicul unei piese de teatru scrise și rescrise demult în versuri, o nostalgie profund strecurată în sufletul poetei, recunoscută și asumată de ea, într-o stare iremediabil
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
spectatorii și comentatorii(!) văd întrecerile pe uriașele ecrane amplasate și nu privind, din înaltul tribunei, la mogaldetele de jos, din arena...Ai dreptate parțial, Cătăline! La gimnastică, da,ca să-mi dau seama ce se-ntampla cu adevarat „jos”, ca să văd lacrimile Cătălinei,locurile rezervate presei fiind „la cucurigu”,a trebuit să mă uit pe ecrane...La box, nu...Imposibil să nu-ți fi dat seama că boxul văzut la televizor e total diferit de cel văzut „pe viu”, indiferent de cat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
ale noastre!” Vin fetele, urmate de antrenorul Viorel Filimon... Ne găsim cu greu, toți, cuvintele...Discuția urmează să fie difuzată și la TV și la Radio, trebuie realizată, desi ele plâng și, un pic mai tarziu, si Filimon izbucnește în lacrimi...Regrete, regrete și, iar, regrete, mai ales când își amintesc de momentele favorabile ratate...Dar acesta-i sportul, trebuia să fie în acea dimineață un învingător, și aceea a fost Coreea de Sud, norocul a fost de partea asiaticelor, într-o întâlnire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
au intamplat multe... Iar Nadal și Marc Lopez nu-s niște oarecare...Spaniolii nu-s departe, incojurati de mulți ziariști iberici! Sunt exuberanți...Ai noștri, parcă, nefiresc de triști... Mă apropii de Daiana, soția lui Florin, care are ochii-n lacrimi.. „Ce se-ntâmplă, e o medalie!”-zic. „Păi, până azi, erau niște eroi și acum pe facebook taoata lumea-i înjură”-reușește să ingaibe.” Păi, nu te mai uita!”-insist eu, naivul care nu are facebook...” Îmi apar, nu ma
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
din lucrurile care m-a atras cel mai mult la text este ușurință cu care oamenii cad pradă iluziilor și felul în care propriile alegeri creează viitorul. Aceste teme, altfel serioase, sunt tratate cu un umor debordant. Am râs cu lacrimi la repetiții”, spune Adina Sădeanu, fondatorul Axis Productions, producătorul acestui spectacol. Spectacolul „Hârca se intoarce“ se va juca la Teatrul Elisabeta începând cu 29 aprilie 2015. Biletele se pot achiziționa de la casa de bilete sau online pe www.bilet.ro
PREMIERA la Teatrul Elisabeta: Harca se intoarce [Corola-blog/BlogPost/92591_a_93883]
-
primit distincția „Aripi spre Univers” și care deosebit de emoționată prin mesajul de mulțumire al românului plecat departe de casă, de patria mamă, suferind de permanenta boala a sufletului, “dorul”de țara a emoționat pe cei prezenți și a smuls cateva lacrimi, multora. Scriitoarea LIGYA DIACONESCU a fost premiată cu placheta “CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS”. A mulțumit cu multă emoție . Cu placheta “CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ, CINSTE CUI TE- A SCRIS” a fost recompensat și preotul CONSTANTIN MĂNESCU- președintele
LANSAREA ANTOLOGIEI ” LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” – STARPRESS 2015 la RM.VÂLCEA / OSPĂŢ AL CUVÂNTULUI de ZIUA LIMBII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92619_a_93911]
-
la Ciucea: „Vestite, cântăreț al jalei noastre, / Octavian Goga din Ardeal, / Ascultă, tu, din cerurile-albastre, / Cum plânge, iarăși, Oltul val cu val. // A-nstrăinării spornică omidă / În codrii noștri roade iar frunzișul / Și povestește numai de obidă, / Spălând mormântul tău, cu lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier, / O doină de suspine, sfâșiate
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
se-ntoarnă iar la vatră, / Purtându-l, în desaga, de la țară. // Iar în puterea nopților pustii / Își sună Iancu fluiera nebună, / Gem codrii, zguduiți din temelii, / Și stropi de sânge picură din lună. // Coboară, și tu, iarăși printre noi, / Potop de lacrimi să vărsăm pe lume, / Să-nece viața asta de noroi, / Să nu-i mai știe nimenea de nume!”. Acesta-i, de fapt, realul, adevăratul poet Mihai Beniuc, nu cel de după 23 august 1944, cântăreț al lui Gheorghiu Dej, mai apoi
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Ridică-te-n picioare, salută, Generație, / Am scris această carte pe care o ador”. Marin Sorescu: ”Poezia sa este o poezie de atitudine, în primul rând; atitudine fățișă; am putea spune pledoarie — și în focul demonstrației zărești și colții și lacrimile; când Adrian Păunescu își arată colții, e un autor de pradă: inerția, vechi apucături, îndărătnici și sfătuitori de ocazie sunt sfâșiați în largi hiperbole, făcuți cu miere și oțet și puși pe munți la uscat, în priveliștea lumii; dar imediat
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
totul depinde de acest licăr de viață din noi. Dacă ne-am cunoaște apusul zileleor, haosul ar fi de nestăpânit” (El, Mântuitorul preamilostiv). ”Ce-s fără Tine, Bunule Domn?/ Pulberea zilei în vânt/ O adiere înspre pământ/ Gând fără noimă” (Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine), ” A rămas pentru omenire/ Gândul bun spre a nemuri/ Crezul sfânt în mântuire” (Lumea întreagă Te cinstește). Traducerea în limba engleză, inspirat realizată de către Liviu Ivan sporește profunzimile de gând, de sentiment, de
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea n-a contenit. Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Și nici cuvintele. Doar cuminecătura satură și îndestulează. Doar apă vie de vei sorbi, n-o să mai însetezi niciodată. Samaritean la fântâna lui Iacob, poți să-ți oglindești fața în linul lichid, să-ți contempli ființa. Sau locul de unde vii
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Dumnezeu umple până la refuz orice gol, netezește văile, hăul, până și abisul păcatului. Ce pace înaltă dinainte-ți, atunci se deschide! E bine să clădești pe temelia cea sfântă! Bob cu bob de nisip, construcția crește, udată cu sarea din lacrimi, sudoare și abur siniliu de pădure... O, da, imensitatea trebuie cucerită! Pas cu pas, călăuzit de o voință fără de seamăn, ca un urcuș spre Sfânta Glorie a Învierii și-a Înălțării pe treptele nemuririi. „Curată-ți fie viața, curată și
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
m-a primit cu brațele deschise. Era ca și cum îmi regăseam familia de artiști gravori pe care am lăsat-o în țară. Am legat prietenii noi, pe viață. Prima piatră litografică pe care mi-am pregătit-o am șlefuit-o cu lacrimi de bucurie. Și primul desen pe piatră a fost acea moluscă cu mulți ochi. Am învățat enorm la acest atelier, de la Bob și de la ceilalți membri. Aveam acces pentru prima oară la materiale de litografie despre care în România citisem
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]