4,795 matches
-
poarta palatului ei. Urmări atentă locul în care fu așezată uriașa ladă și, imediat ce se lăsă noaptea asupra taberei, iar oameni și cai căzură cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să ridice capacul greu, îmbujorată de nerăbdare. Când reuși să deschidă lada, se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
cai căzură cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să ridice capacul greu, îmbujorată de nerăbdare. Când reuși să deschidă lada, se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o împinse în interiorul întunecos și gol, peste care capacul căzu cu un pocnet puternic. Mărgărita începu să
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o împinse în interiorul întunecos și gol, peste care capacul căzu cu un pocnet puternic. Mărgărita începu să țipe și să dea din picioare. Simți când lada fu ridicată de la pământ și când începu să se legene ca și când ar fi fost purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea din față. Spre norocul ei, lemnul cedă în acel loc și prințesa putu lărgi deschizătura ca să se strecoare afară din ladă. Nu mică îi fu mirarea când
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea din față. Spre norocul ei, lemnul cedă în acel loc și prințesa putu lărgi deschizătura ca să se strecoare afară din ladă. Nu mică îi fu mirarea când se văzu închisă în singura încăpere a unui turn înalt cu o singură fereastră, prin care se puteau vedea doar prăpăstiile căscate la baza muntelui care adăpostea turnul. Mărgărita începu să plângă din nou
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
din ele, pe fundul celei mai adânci prăpăstii. După ce sfârși ce avea de spus, pasărea își luă zborul și o lăsă din nou singură pe Mărgărita. Din ce în ce mai deznădăjduită, prințesa începu să cerceteze fiecare colț de turn, deschizând una câte una lăzile vechi înșirate lângă perete. Pe când era gata să renunțe la îndeletnicirea ei, la fereastră apăru o babă urâtă foc, călare pe o mătură, care îi aruncă un sac și strigă la ea cu răutate: - Scoate-ți toate podoabele, rochia și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
nopți, vei fi dată hrană vulturilor. Mărgărita se temu să nu facă așa cum i se ceruse. Privi cu durere cum baba îi luă scumpele ei lucruri și se făcu nevăzută, după care se ghemui învelită în sac, pe capacul unei lăzi prăfuite pe care nu apucase să o deschidă. Nici nu se așeză bine, când, de sub ea se auziră lovituri înfundate. Sări imediat de pe capacul lăzii, cu inima gata să-i sară din piept de spaimă. Bătăile se auzeau din lada
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
lucruri și se făcu nevăzută, după care se ghemui învelită în sac, pe capacul unei lăzi prăfuite pe care nu apucase să o deschidă. Nici nu se așeză bine, când, de sub ea se auziră lovituri înfundate. Sări imediat de pe capacul lăzii, cu inima gata să-i sară din piept de spaimă. Bătăile se auzeau din lada pe care se așezase ea și care era ferecată cu un lacăt uriaș. - Cine e acolo? Mărgărita îndrăzni să se apropie și să își lipească
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
lăzi prăfuite pe care nu apucase să o deschidă. Nici nu se așeză bine, când, de sub ea se auziră lovituri înfundate. Sări imediat de pe capacul lăzii, cu inima gata să-i sară din piept de spaimă. Bătăile se auzeau din lada pe care se așezase ea și care era ferecată cu un lacăt uriaș. - Cine e acolo? Mărgărita îndrăzni să se apropie și să își lipească urechea de pereții de lemn. - Scoate-mă de aici! - Dacă am cu ce să deschid
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Atunci își aminti de agrafele care îi țineau părul și pe care uitase să le scoată și să i le dea babei. Apucă un ac și, cu ajutorul lui, într-un târziu, reuși să deschidă lacătul ruginit. Nu ridică bine capacul lăzii, când, din interiorul ei, îi țâșni în față un flăcău înalt, acoperit și el cu un sac. - Mulțumesc, îi spuse acesta, nici nu mai știu cât timp a trecut de când stau închis în lada aceea. Eu sunt Prințul Izvoarelor, iar
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
lacătul ruginit. Nu ridică bine capacul lăzii, când, din interiorul ei, îi țâșni în față un flăcău înalt, acoperit și el cu un sac. - Mulțumesc, îi spuse acesta, nici nu mai știu cât timp a trecut de când stau închis în lada aceea. Eu sunt Prințul Izvoarelor, iar tu, cine ești? - Eu sunt Prințesa Mărgărita. - Ei bine, Prințesă Mărgărita, se pare că suntem amândoi într-un mare necaz. Dacă nu vom reuși să scăpăm cât mai curând din Turnul Suspinelor, nu vom
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
și, după ce le-a furat fiecăreia zestrea, le-a părăsit în Prăpastia fără Fund. - Și cum crezi că vom putea ieși din acest loc? - Am nevoie de o sabie! Unde să găsească însă o sabie, într-un turn plin de lăzi? Oricât de voinic ar fi fost prințul și oricât curaj ar fi avut, nu era vrăjitor pentru a făuri o sabie prin magie. Căutară pe rând în toate lăzile, însă fără sorți de izbândă. Când noaptea se lăsă asupra turnului
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Unde să găsească însă o sabie, într-un turn plin de lăzi? Oricât de voinic ar fi fost prințul și oricât curaj ar fi avut, nu era vrăjitor pentru a făuri o sabie prin magie. Căutară pe rând în toate lăzile, însă fără sorți de izbândă. Când noaptea se lăsă asupra turnului, obosiți, flămânzi și înghețați, Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita își construiră un pat pe fundul celei mai mari lăzi și, lipiți unul de altul pentru a se încălzi, căutară
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
făuri o sabie prin magie. Căutară pe rând în toate lăzile, însă fără sorți de izbândă. Când noaptea se lăsă asupra turnului, obosiți, flămânzi și înghețați, Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita își construiră un pat pe fundul celei mai mari lăzi și, lipiți unul de altul pentru a se încălzi, căutară să se odihnească. Pe la miezul nopții, pe pervazul ferestrei coborî baba cea urâtă. Își rezemă mătura de perete și începu să se învârtă în cerc, căutând-o pe prințesă. - Unde
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mâncare! Vocea ei hârâită îl trezi pe prinț. Acesta așteptă până ce hoașca se apropie de colțul în care dormeau, după care sări în spatele ei și îi imobiliză brațele. Până să apuce să se dezmeticească bine, băbătia fu închisă într-o ladă, iar prințul și prințesa părăsiră turnul călare pe mătură. Cu toate că începuse să ningă, iar ei erau îmbrăcați doar în sacii de pânză, Mărgărita și Prințul Izvoarelor coborâră în Prăpastia fără Fund în căutarea prințeselor răpite. Acolo întâlniră pasărea uriașă cu
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pentru oaspeți, căci Ana lu’ Marcu dormea în cuină (bucătărie). Avea în cuină un pat din lemn cu strujac. Strujacul este o saltea umplută cu ghije (pănușă de porumb) și acoperită cu pânză. Dulapuri nu avea în cameră. Avea o ladă de zestre unde ținea două pricovițe de lână, o pernă și o poneavă. Hainele le ținea pe o prăjină așezată deasupra lăzii de zestre. Îmbrăcămintea ei era alcătuită din poale, cătrânță, opreg, ciupag, sfetăr, laibăr, cojoc, cârpă. Vesela o ținea
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
saltea umplută cu ghije (pănușă de porumb) și acoperită cu pânză. Dulapuri nu avea în cameră. Avea o ladă de zestre unde ținea două pricovițe de lână, o pernă și o poneavă. Hainele le ținea pe o prăjină așezată deasupra lăzii de zestre. Îmbrăcămintea ei era alcătuită din poale, cătrânță, opreg, ciupag, sfetăr, laibăr, cojoc, cârpă. Vesela o ținea pe cele patru rafturi de lemn ale stelajului. Soba era de cărămidă iar podeaua era din pământ. Când se făcea câte o
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
spătar. Camera de oaspeți nu se deosebea prea mult de cuină. Podeaua era tot de pământ. Două paturi cu strujac se aflau de o parte și de alta a camerei. În mijlocul camerei era o masă înconjurată de patru scaune. O ladă de zestre stătea lângă ușa de la intrare. Această cameră nu avea sobă. Ea putea să fie folosită doar vara, neavând posibilitatea ca să fie încălzită. Adesea copiii urcau în podul casei să se joce. Scara de lemn de la mijlocul gangului ducea
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
nu avea sobă. Ea putea să fie folosită doar vara, neavând posibilitatea ca să fie încălzită. Adesea copiii urcau în podul casei să se joce. Scara de lemn de la mijlocul gangului ducea în pod. Acolo, pe întuneric, copiii se ascundeau după lăzile vechi. Una din lăzi era plină cu păsulă iar alta cu obiecte precum fus, răsucă, mai. Niște saci plini de lână stăteau atârnați în câte un cui. Cucuruzul împiedica mersul copiilor făcându-i să alunce ca pe gheață. Câte o
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
putea să fie folosită doar vara, neavând posibilitatea ca să fie încălzită. Adesea copiii urcau în podul casei să se joce. Scara de lemn de la mijlocul gangului ducea în pod. Acolo, pe întuneric, copiii se ascundeau după lăzile vechi. Una din lăzi era plină cu păsulă iar alta cu obiecte precum fus, răsucă, mai. Niște saci plini de lână stăteau atârnați în câte un cui. Cucuruzul împiedica mersul copiilor făcându-i să alunce ca pe gheață. Câte o găină ascunsă prin pod
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
ke na-j kidă, ke "Kerdam, phagam, astarde amen o xarrenqe, dine amen źeremes, djam nekazosqe pa trebuj frankoja te uxtaw ț’e ćh’a." O sokros o cigno pućela kìbor frankoja și’ lazïmi te uxțon. Oda akerla ekh suma. O sokros o cigno dela kìbor axojla pala p’i źăba. akerzi o Kristăsθar Ali (Piśoj) rromanes, hanumariciko Referință Bibliografica: I PARAMICA (I DATINA I RROMAJJ
I PARAMICA (I DATINA I RROMAJJ O POVESTĂQI) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372521_a_373850]
-
moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
s-a întâmplat? -Așa cum vă promisesem, am plecat în oraș , am mers direct la coafor, stilist cum i se spune acum, apoi, am cutreierat magazinele până am găsit îmbrăcămintea să-mi placă. Am lăsat toate hainele mele într-o ladă specială a magazinului, ei le strâng, apoi le donează căminelor și orfelinatelor, m-am îmbrăcat cu hainele cele noi și cu geanta pe umăr, pe care o cumpărasem tot azi, am intrat pe poarta pensiunii. Când m-au văzut fratele
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
acasă, unde să mă așeze? Părinților le era teamă ca nu cumva frații mei, în joaca lor, să nu mă ranească. Așa că m-au așezat într-o copaie, pe fundul căreia puseseră o păturică pufoasă. Copăița au așezat-o pe lada patului. Mai știți că în anii ´80 nu se foloseau pamperși, iar mașinile de spălat rufe erau un lux? Da, chiar așa. Mi-o închipui pe săraca mama, spălând din zi în noapte hainele și scutecele improvizate de la atâția copii
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]