KorAP: Find »[drukola/base=lanternă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...81 >

2,011 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

a găsit decît rozătoare, nimic rău, așa că... Bunicuța Îi arătă o deschizătură În pămînt. Așa că... Nu poate fi adevărat! Bud White nu are atîta minte Încît să nu joace pe loc un as! Jack luă cu el sub casă o lanternă. Hilda Lefferts rămase afară, În picioare, privind, așa că... Praf, putreziciune, putoare de naftalină. Raza de lumină scoase la iveală pămînt, șobolani, ochi sclipitori de șobolan. O pînză de sac, oase cu zgîrciuri, un craniu cu o gaură Între ochi. CAPITOLUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
și Bax erau deja puțin cam speriați. Deci e clar că făptașul nu a găsit ce căuta și i-a mînat pe băieții noștri vizavi, În apartamentul lor. Domnilor, urmați-mă. Ieșiră și traversară aleea. Tipul de la laborator avea o lanternă. Bud rămase În urmă. Lynn cea Încrezută, sigură că o să Înfrîngă cu mintea ei serul adevărului. Dud avea, probabil, propriile lui informații, dar continua să vorbească despre negrotei. Tipul de la laborator continuă: — Remarcați pămîntul de pe alee. În dimineața În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul Nuttall, dar mi-am amintit că mama îmi spusese că ferma fusese vândută de curând. — Mi se pare cam prea cald aici înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
când n-am răspuns: Să-ți aduc o ceașcă cu cafea? Și când n-am răspuns: Tare și neagră? Apoi a deschis ușa și m-a condus în cinematograf. Era foarte liniște. Restul publicului părea că doarme. Am urmat fascicolul lanternei ei și m-am așezat pe primele locuri. Apoi a plecat. Imaginea de pe ecran nu se schimbase. Era tot femeia, Fiona, zăcând acolo înconjurată de tuburi, dispozitive și perfuzii. Privea fix în față, nemișcată. Și așezat lângă era era Michael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița, iar Patridge trase În spatele ei. Gardianul veni pînă la ele, Își scoase cascheta, ștergîndu-i interiorul cu o batistă, apoi Își suflă nasul. În spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care coborî Împreună cu Mickey. Exploziv? Acesta Își puse cascheta pe cap și dădu aprobator din cap. — Cel puțin o sută de livre. Le ajută să scoată pături, bandaje și o targă din spatele dubiței, apoi le conduse prin moloz, luminînd cu lanterna În timp ce mergea. — Locul ăsta a fost lovit cu aproape toată Încărcătura, zise el. Trei apartamente. Credem că apartamentul de sus și de la mijloc erau goale. Dar oamenii din celălalt erau cu toții acasă - fuseseră În adăpost și abia ieșiseră, dacă vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
oamenii chiar ar fi fost smulși din țîțÎni, și acum Încercau Încă să se așeze la locurile lor. Kay era conștientă și de clădirea din spatele ei, amenințînd cu prăbușirea. Trecu repede de la unul la altul, Îndesîndu-le pături pe umeri, aprinzîndu-și lanterna și uitîndu-se la chipurile lor. Apoi zise „În regulă“, și-și Îndreptă spatele. Se gîndi că una dintre fetițe avea probabil un picior sau o gleznă ruptă; o trimise pe Patridge să se uite la ea. Mickey se duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l bandajeze. În acest timp el tresărea, Își clătina capul de parcă ar fi fost orb. Ochii Îi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se puse pe rîs, apoi tuși din nou. — Să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se păru groaznic, de parcă era pe vapor, dar era o consolare să simtă brațul lui Betty Într-al ei, să fie ajutată și Îndrumată. Ajunseră la recepție și semnară de plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a-și scoate o pereche de mănuși. Observă o altă fată și-și ridică mănușa, făcîndu-i semn. — Jean! Jean, vino Încoace! Spune-i lui Viv despre chestia de diseară, vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
știu cîte ceva? De-aia sînt moașe, și nu... — Și nu o nu-știu-ce ca mine? N-am vrut să spun asta. Viv privi Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-și Încrucișă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din Bloomsbury. Zona era liniștită și ea o luă la picior, apoi se lovi de o bordură sfărîmată și fu pe punctul de a cădea; după aceea, se forță să meargă Într-un ritm rațional, croindu-și drumul atentă, cu lanterna aprinsă. Dar inima Îi bătea cu putere, de parcă alerga. Își spunea Într-una, E o nebunie, Helen! Ce-o să zică Julia? Probabil că nici măcar nu era acasă. De ce-ar fi? Sau poate că scrie. Poate că are musafiri. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
al doilea ci, Întotdeauna, al treilea lucru... Dar mișcarea reveni. Auzi pași moi, lenți pe scară. Apoi ușa se deschise și Julia apăru În prag. Îi trebui o secundă s-o recunoască pe Helen prin Întuneric, doar la lumina unei lanterne cu un singur bec. Dar cînd Își dădu seama cine e, se prinse de marginea ușii și spuse: Ce s-a Întîmplat? E vorba de Kay? A descoperit Kay? așa interpretă ea cuvintele Juliei, și inima i se contractă. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
contractă. Apoi Își dădu seama că Julia se gîndise că ea venise cu vești proaste. — Nu, Îi spuse ea repede, pe nerăsuflate. Nu, doar că... am vrut să te văd, Julia. Am vrut să te văd, atît. Julia nu răspunse. Lanterna Îi lumină fața, așa cum probabil c-o luminase pe-a lui Helen, făcînd-o să arate ca o mască. Era imposibil să-i citești expresia. Dar peste o clipă, deschise ușa mai mult și se retrase. Intră, zise ea. O conduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un sertar și scoase un teanc de hîrtii. Erau subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei apărea În toată paloarea ei, stranie, Încadrată de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se brusc. O luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
A zis: „Are dinți ciudați“, la care-am zis: „Ar trebui să aibă dinți mai buni decît ai mei, la prețul ăla...“ O trase pe Julia de mînă. — Haide. — Încotro? — La fluviu. Merseră pînă la jumătatea podului, apoi Își stinseră lanternele și priviră spre apus. Fluviul curgea fără nici o rază de lumină sub cerul lipsit de stele, atît de Întunecat Încît putea fi din melasă sau gudron - sau nici măcar fluviu, ci un canal, un jet ieșind din pămînt, a cărui adîncime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o serie de biserici, În timp ce mergeau: St Mary-le-Bow, St Mary Aldermary, St James, St Michael; părea că identifică destul de clar formele turnurilor dărîmate și fleșele micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară s-o urmărească În timp ce alerga. Apoi Își stinseră lanternele și ascultară foșnetul frunzelor și sunetele schimbătoare ale pămîntului. Curînd asta deveni descurajant. Se gîndeau la șobolani, vipere și vagabonzi. O luară Înainte, mai repede, Îndreptîndu-se spre adăpostul străzilor din spatele stației de metrou din Cannon Street. Aici erau clădiri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În plus, ne-ar lua, probabil, drept fată și băiat. Săptămîna trecută am ieșit cu haina și șapca asta, și o cocotă, care stătea În pragul unei case, a crezut că sînt băiat și mi-a arătat un sîn cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]