1,578 matches
-
dincolo un rege privind apusurile de soare și contururile munțișorilor. Au rămas nume pe stânci, numele unor oameni care nu priveau nici soare, nici contururi de munți, ci erau atenți la mizeria lor interioară căreia doctorii îi dădeau un nume latinesc. S-au dus toți și s-au dus toate pe o cale ne-nturnată. S-au dus ca apele. Se macină și stâncile; trebuie grija necontenită a meșterilor pietrari să adaoge ciment și a altor meșteri care sprijină povârnișurile râpelor, pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Malcoci s-au retras prin Moldova, aceștia au fost măcelăriți de moldoveni îmbrăcați în haine poloneze. În lunile aprilie și iulie s-au purtat discuții la Cracovia, iar la 11 iulie s-a semnat la Hârlău tratatul, în redactarea latinească, iar a doua zi, în redactarea rusă. Tratatul s-a realizat „după voința și prin mijlocirea prea luminatului prinț a domnului domn Vladislav”. În tratat sunt menționați și marele cneaz al Litvei și Jigmont, fratele lui Albert. Între amândouă părțile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiind de altfel un derivat balcanic pentru Gheorghe , și încadrat familiei de drachentoter-i care creează lumea prin sacrificarea unui monstru, asemenea lui Marduk, Iahve, Indra și altor figuri mitice. Pe de altă parte, numele a fost explicat ca rezultat din latinescul Iovis proles, Iorgovan fiind o ipostază herculeană. În balada catalogată cu numărul I(6) în antologia lui Amzulescu, portretul lui Iovan se particularizează prin statutul subliniat ales al eroului: „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus,/ Dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Autorului. 13. Anastasiu loan, Descântece, 1922, Rev. Șezătoarea, 51. 14. Angelescu G., Curs de medicină populară, 1884, Analele medicale române, an IV, 1884, p. 115-118 și 150-152. 15. Anghel C-tin, Manuscris din 1824 (din Iași), Colecția de rețele grecești, latinești și românești. Se află în Biblioteca Acad. Române, nr. 3354,1824 (vezi I. C. Cazan, Texte de Folklor, p. 67). 16. Anatolie Vasile, Descântece, 1933, Rev. Izvorașul, p. 194. 17. Arhivele Statului Iași, Colecția "Litere Gh. Asachi", lit. 0/135, f.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lui Machiavelli (2006, 215) din capitolul 15 al Principelui, potrivit căruia își propune "să urmeze adevărul efectiv al problemei" (verità effettuale della cosa), unde, după știința mea, nu s-a observat niciodată că indigenul effettuale este o redare incontestabila a latinescului efficiens. În ideea lui Machiavelli de "adevăr eficient" există implicit separarea de o cauză finală. Posibilă dependența a verita effettuale al lui Machiavelli de causa efficiens a lui Aristotel este un alt indiciu că o viziune flexibilă asupra lumii aristotelice
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
textele clasice ale ediției Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze pe brânci, ca un pensum, texte trans mise nouă peste veacuri, din generație În generație, cu completările În latineasca „de bucătărie“ ale pasagiilor din originalul pârjolit de flacăra feștilei, din vina copistului cu fruntea căzută de oboseală și somn peste aceste texte. Ceilalți profesori ai noștri, neîndrăznind sau incapabili să iasă din litera cărții sau din programă, n-au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde se află, uitase de tragedia fratelui nostru cel mijlociu. Atunci s-a auzit motorul unei mașini grele care a oprit în fața casei noastre. Vlad însă nu l-a auzit. Tocmai căuta o rimă la imens și se întreba dacă latinescul ens merge. A auzit însă curând ușa izbită cu violență, a auzit țipetele mamei sale și imediat a zărit ivindu-se în prag niște oameni în negru. Era siderat, ce caută inșii ăștia aici, cum de-l deranjează tocmai când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
izvod”) al acesteia datează din 1750. El consemnează cărți și manuscrise provenind dintr-un larg spațiu al ortodoxiei, satisfăcând trebuințele „oamenilor iubitori de cetanie” de aici. Biblioteca Mănăstirii Galata din Iași consemnează, în 1727, un fond de cărți grecești și latinești. Mitropolitul Dosoftei îmbogățește biblioteca Mitropoliei ieșene cu cărți tipărite în Occident. Din 1647 datează biblioteca Episcopiei Catolice din Bacău. Tot în secolul al XVII-lea, biblioteca de la Colegiul Reformat din Aiud numără 65 000 de volume (cea mai mare colecție
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
Editorială Demiurg, 2004); Dicționar de drept comunitar european (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2005); Elemente de limbă, cultură și civilizație românească pentru străini (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2006); Enciclopedie juridică (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2006); Dicționar de expresii și locuțiuni juridice latinești (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2007); Semantica discursului juridic - normă și abatere (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2007); Uniunea Europeană de ieri și de azi (Iași, Casa Editorială Demiurg, 2007). În calitate de consilier a făcut parte din colectivul de conducere a Departamentului de limba
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Personal, înclin pentru a doua variantă de răspuns. Această, deoarece: 1. Liceul românesc și liceul european în genere (în fr. lycée, în it. liceo, în pol. liceum, în engl. lycee, respectiv lyceum, în tc. lise, în finl. lukio etc.) perpetuează latinescul lyceum, respectiv grecescul λύκειον [lýkeion]. Sub acest din urmă nume s-a impus instituția fondată (pe la 335 / 334 î.e.n.) de către Aristotel, în nord estul Atenei, nu departe de tempul dedicat lui πόλλων λύκειος [Apóllon lýkeios], adică zeului socotit un adevărat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu numai jidovi (ca În Bulgaria și Serbia), dar și elini (ca În Grecia) sau latini <endnote id="(166, p. 46)"/>. Gheorghe Brătescu susține că termenul românesc „jidov” ar proveni de la un presupus termen străvechi „jigan” sau „gigan”, derivat din latinescul gigans, gigantis („uriaș, gigant”) <endnote id="(572, p. 17)"/>. În fine, vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer. „Monstrul este ceea ce se arată - cu degetul, la bâlciuri etc. Și, deci, cu cât o ființă este mai monstruoasă, cu atât trebuie mai mult expusă”, completează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
consemnării unui eveniment istoric decisiv, preferând însă o mărturie pasageră, un memento, lui monumentum reprezentat de activitatea istoricului pro- priu-zis. Etimologia latină este comună, monumentum este „tot ce amintește de ăceva, cuivaă”, „semn amintitor”, „amin tire”. La rândul său, termenul latinesc monumentum provine din verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a atrage atenția”, „a aminti”, „a avertiza”. Acest reglaj al discursului este esențial, consemnarea mărturiei ține de istoria orală, însă naratorul o încredințează unui potențial istoric ca document, de aici și adoptarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
discuție pentru a releva aptitudinea poetului de a citi cu o optică imaginativă în planul posibilului o simplă inserție publicitară de un rând, găsită întâmplător într-o colecție din vechea presă românească, după cum desigur tot întâmplător a dat de epitaful latinesc de la Sâmbăta de Sus. Nu mi-am propus să urmăresc aici evoluția de peste jumătate de secol a poeziei lui Radu Boureanu. E de notat faptul că el a scris și o proză remarcabilă, din care vreau să semnalez cele două
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vocație, tot aveam. Mă lăudam că îmi place aventura. Învățam foarte bine, dar asta parcă mă făcea să mă simt cumva vinovat față de alți colegi. Iubeam "aventura" și respectam "curajul", dar nu știu dacă eram curajos. Oricum, ascultam orbește zicala latinească "audaces fortuna juvat", pe îndrăzneți îi ajută soarta; era deviza noastră, a organizației de "gașcă" din care făceam parte. Știam o mulțime de astfel de devize, citeam foarte mult; devenisem totuși un fel de vagabond; să zic un boem precoce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ci au procedat ca și cum războiul și cuceririle teritoriale ar fi fost un scop, nu un mijloc, nu e de mirare, repet, că acest regim pierde războiul, după un început așa de strălucit. Chiar dacă se poate susține într-un fel adagiul latinesc „inter arma silent Musae” (deși eu nu l-am împărtășit niciodată), cine își închipuie că în timpul războiului nu trebuie să se facă politică și o amână pentru sfârșitul ostilităților, acela pierde cu siguranță războiul, de îndată ce nu e vorba de două
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
doi colegi, să-l vizităm pe Labiș. L-am găsit consemnat într-un dormitor în care se afla și prozatorul Ștefan Luca. Colegii de la școala de literatură plecaseră în oraș, doar unul singur scanda pe coridor, cu glas tare, versuri latinești. Am rămas cu Labiș până seara, când trenul pleca spre Iași. Ca să-l familiarizeze cu temele pe care urma să le ilustreze în versuri, filiala din Iași îl trimitea pe Labiș în „documentare” - în fabrici și la țară, unde se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi vestitul Liceu „Ștefan cel Mare”. Aici, la acest liceu, i-au fost „lărgite și cimentate zăcămintele sentimentului național primite de acasă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
surâs de mulțumire, l-a oprit: «Sufficit!» (E suficient atât!). «A intervenit Dumnezeu - va comenta don Giovanni, narând episodul - pentru că al treilea punct nu aș fi putut să-l prezint la fel de bine ca primele două, pentru că era încâlcit de citații latinești luate din Părinții Bisericii, pe care nu reușisem să mi-l imprim bine în minte». Don Calabria a crezut că a luat un 10, și poate că ar fi meritat, dar i-au dat un 8; singura notă bună la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-a oferit episcopului din Vicenza o vilă la Costozza, ca să o folosească în favoarea orfanilor de război. Numele «Costozza» derivă din latinescul «custodie, refugiu». Există nenumărate grote, săpate din vremuri străvechi pentru extracția pietrei tuful, care a servit pentru «păzirea și păstrarea» rezervelor de grâne și vin, ori ca ascunziș pentru populație în timpul raidurilor hoardelor barbare ori a continuelor răfuieli dintre padovani
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
munteană călugărul sârb Macarie tipări în 1508 un Liturghier slavon. Propaganda reformaților în partea de sus și de jos a Ardealului folosi, spre a capta pe preoții români, texte în limba națională în locul celor în moarta limbă slavonă, care era latineasca noastră. Psaltirea șcheiană, Codicele voronețean ("Faptele apostolilor") găsite în copii din mijlocul secolului XVI reprezintă originale din a doua jumătate a secolului XV. La Sibiu se tipări în 1544, după o traducere din nemțește, un Catechism, rămas într-o copie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca lumea și avea despre problema îmbogățirii limbii părerile cele mai sănătoase. Ortografia etimologică i se părea inutilă. "Cel ce cunoaște limba latinească știe că zicerea timp vine de la tempus, sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă primavara ș.c
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă primavara ș.c.l. Pentru cel ce nu cunoaște limba latinească este înzadar oricum vor fi scrise zicerile..." În privința neologismelor, viitorul i-a consfințit dreapta și larga vedere. Un deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
temă, Ciocoii vechi și noi e un mic roman stendhalian (fără filiație directă și fără luciditatea analitică), iar Dinu Păturică un Julien Sorel valah. Păturică nu e un simplu vulgar vânător de avere, ci un însetat de toate senzațiile vieții. Latineasca lui Julien e înlocuită aci cu puțină elinică. Julien intră ca preceptor la un nobil rural și devine amantul soției aceluia. Păturică intră în slujba postelnicului Andronache Tuzluc și-i ia țiitoarea, pe Kera Duduca, totdeodată jefuindu-l. Păturică uzează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]