2,362 matches
-
nu-i sudor de meserie, și nici eu nu sunt, dar ca ciocănari cu vechi state de serviciu prin tot felul de cazangerii și hale de construcții sudate, s-ar cuveni să ne pricepem cât de cât. Poate că nici Laur nu s-ar Încurca cu Încropeala asta chinuită de grilaj, Însă după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
picior de ziler prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În floarea vârstei. — Heil Hitler! tună văr-miu bătând din călcâie și salutând cu brațul ridicat și palma Întinsă. Moarte țiganilor și hoților și barbarilor! Fără Îndoială că-i face plăcere, deși se vede că n-are nici un chef de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile strâmbe de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o printre fiare la rece, special pentru matale... — Apă, ceru moș Victor. — Apă-i din destul, face Laur. Apă rece și proaspătă, moș Victore, moarte țiganilor și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În el cană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin cur până-n gât. — Ăsta-i văr-miu, bre, catadicsește Andrei În sfârșit să mă prezinte. Văr-meu Aurel. Zici că-l băgăm și pe el pă felie? Este desigur o bună recomandare să fiu vărul părințelului, nu al lui Laur, da’ uite ce tâmpenie, că n-am apucat să-i spun că femeii ăleia m-am prezentat drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri... — Suntem În familie, bre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o lună. Și ți-am spus doar că nu-s buni electrozii. Te-a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt trași, uită-te la ei cum ard ca artificiile... — Hoții și țiganii, bre, se repede și Laur să-i explice. Andrei a băgat deja un electrod În clește și izbește cu el În fierul mesei, declanșând sporadic zumzetul generatorului. — Du-te, Relule, mă Îndeamnă, și dă amperaju’ ăla mai mare. Să-i ardem instalația lu’ moș Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
intrăm toți la bătut tuburi. Văd că nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de cur. — S-au aglomerat comenzile la tuburi, aia e, mai spuse moș Victor Înainte să plece și să ne lase de capul nostru În hangarul ăla. La o jumătate de oră În urma lui s-au dus și Andrei și Laur, ca să cumpere ceva de mâncare. Trecuse de prânz, iar eu am rămas acolo să-mi fac de lucru de unul singur cu grilajul. Aproape că-l terminasem când s-au Întors ei după vreo două ore. Deși aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe care-l am, ar trebui să-mi caut de lucru prin hale. Erau amândoi mai Înfierbântați și mai puși pe sfadă decât Îi găsisem de dimineață. Mai luaseră desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima oră. Văru’ Laur parcă se străduia să-i fie pe plac lui Andrei pleoștindu-se afectat și spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu Însumi mă schimbam și Începea să semene tot mai mult cu un gând de sinucidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
puteai să-i iei și mai mult de doi saci, puteai să-i iei dracului tot cimentu’ din pivniță, da’ să nu se gâdile el. Nu-i așa, Relule? N-aveam decât să-i dau dreptate, și-n privința lui Laur și-n privința stăpânului nostru, care refuzase din capul locului operația recomandată de Andrei. Oricât Îl dăscălise ăsta, ca vechi aspirant Într-ale Medicinei, cum că-i singura cale și salvare și cu cât mai repede cu-atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-și Întrețină familia cel puțin două zile. Nu era o afacere pentru ei. Poate de aceea apăreau de fiecare dată alții și din ce În ce mai puțini, până ce la un moment dat au dispărut de tot. Mi se pare că pe văru’ Laur, moșu’ Îl socotise În plus pentru sudat grilaje și porți și până să nimeresc eu acolo. Mai apoi aveam să văd că nu-i venea lui văr-miu nici să se omoare prea tare la bătut tuburi. El avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nimic, fără să-i ceară cineva socoteală. Cât o fi lăsat ăla vorbă că-i rupe picioarele și-l dă pe mâna plutonierului Cosmescu, a rămas tot o vorbă și altceva nimic. Astea erau aranjamentele lor la urma urmei. Văru’ Laur avea oricum cazarea asigurată, de-ai fi zis că-l ține de sămânță de frumos și negru ce e, iar În rest mai ajuta clienții să-și Încarce tuburile În camioane. O bună parte din câștig și-l scotea făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau pe-acolo și tarifele erau bunicele și cel mai mult Îmi plăcea că mi se făcea plata pe loc și oricum n-aveam de făcut altceva mai bun dacă tot mă hotărâsem să le țin tovărășie lui Andrei și Laur. Adevărul e că-i destul de bine plătită salahoria asta și munca asta de ocnaș. După mărimea diametrului și după cât de gros e În carne, costul manoperei unui tub variază Între 19 și 100 de lei. În ziua de azi, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luat o sută moșului, și până se Întunecă ar fi o nimica toată să-i mai iau una. Pe măsură ce mă familiarizam cu noua mea meserie și-mi intram În mână, câștigul Îmi sporea de la o zi la alta. Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și se cam uitau după soare, fără să le mai pese de altfel că le-aș putea strica aranjamentele. Or fi știut ei mai bine ce Înseamnă să ții lopata și ciocanul de bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate părțile și noi și meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității, cu carte de muncă și figurând pe statele de plată, care erau maistrul Victor Gomoiu, nevastă-sa și fii-su, iar din afara familiei Îl aveau doar pe Andrei, Încadrat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-sa și fii-su, iar din afara familiei Îl aveau doar pe Andrei, Încadrat ca sudor, dar nescutit să pună osul la tuburi. Mai făcea și pe paznicul vechiul meu tovarăș de baros aspirant la tot felul de licențe. El și Laur Înnoptau acolo, Însă doar În Andrei Își punea moșu’ nădejdea, el răspundea de tot ce mișcă din gestiunea Unității pe timpul nopții. Față de atâtea funcții și atâta bătaie de cap, ce-ar mai fi contat amărâtul ăla de salariu de sudor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap, ce-ar mai fi contat amărâtul ăla de salariu de sudor, pentru care semna de două ori pe lună pe stat și de care stăpânul nostru nu putea totuși să nu țină cont, așa că spre deosebire de mine și de văru’ Laur, lui Îi plătea tuburile la jumătate din tariful lor. Avea dreptate părințelul că-i o curvă bătrână și că-i ceva de nu se poate, da’ pân’ la coadă ar fi trebuit să se bucure că ne are pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de doi bani, el unu’ n-ar ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte țiganilor și hoților și heil Hitler, iar pe de altă parte nu-l considera mai ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot ce știe și ce vrea el. Prima dată Îl văzusem călcând parcă-n vârful picioarelor printre roabe și găleți și grămezi de mortar, cu o strâmbătură de dezgust la care n-am luat aminte până nu mi-a spus Laur. — Uite-l, ăla-i poponaru’ de fii-su... — Tot degeaba, dacă nu-l bagă cu noi la tuburi să ne mai ușureze. — Ți-am arătat ca să știi cu cine o să ai de-a face când o-nțepeni moșu’ de șale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de șale. Viorel e stăpânul cel tânăr... Se-ntoarse spre Andrei. Și dacă-nțepeni ăsta, Îi iei tu locu’, părințele. Deja te-a-nfiat moșu’ pe statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine și-ai să moștenești Unitatea, părințele. Da’ ce-ai să te faci cu dada Leontina, c-o să trebuiască s-o ceri În căsătorie? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu’ pe Laur de capul lui. Îi făcuse normă de-acum, să facă tuburi de optzeci de lei pe zi. Era ca și cum i-ar fi băgat banii cu forța În buzunar, dar asta a durat doar vreo două săptămâni, până ce lui văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întrebe și oricum pe Motănica n-o doare nicăierea de el, nimerise deja În bătătura lu’ moș Victor. Păi a și uitat de la ce s-a luat cu Gilbert, și-au pus atunci amândoi ambiția, da’ orișicât, e tac-su, Laur ține la el și de bună seamă că și Gilbert Îl așteaptă. O să plece pe litoral, aia e, vere, c-a-nceput sezonu’ și-l vedeam bine că-i vine greu să plece de unul singur și mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]