1,966 matches
-
e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria uciderea tinerei femei. Dar Își reveni rapid, Îi dădu la o parte și cu un gest ferm le Îndreptă atenția căre Pierric, adresîndu-i-se psihanalistului. - Cum se simte? - Merge, o să iasă Încet din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceas, Își puse ușor mâna stângă pe coapsa vecinei. Preț de câteva secunde minunate (cinci? șapte? - cu siguranță nu mai mult de zece), nu se Întâmplă nimic. Fata nu se mișca. Bruno era invadat de o căldură intensă, simțea că leșină. Apoi, fără un cuvânt, cu blândețe, ea Îi Îndepărtă mâna. Mult mai târziu, adesea, În timp ce i-o sugea o târfuliță oarecare, Bruno avea să se gândească iar la cele câteva secunde de fericire Înfricoșătoare; se va gândi, de asemeni, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se auzea rostind o frază de genul: „E caldă apa, fetelor?” Între dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în toate sensurile. Și nimeni nu știe ce fac. Nu știu de ce, îmi vine subit în minte imaginea mamei și expresia de pe chipul ei, dacă ar ști unde mă aflu acum... dacă m-ar putea vedea în uniforma asta... Ar leșina pe loc. Aproape că sunt tentată s-o sun și să-i spun ce fac. Dar n-am s-o fac. Și nici n-am timp să mă gândesc la asta. Am de spălat. Fac două drumuri până la baie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ultimelor trei luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întîmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ravelstein că pasiunile nu pot exista fără Marea Politică. Rosamund a plâns când Antoniu rostește: „Mor, Egipt, mor!” și când Cleopatra Își pune vipera la sân. După aceea ne‑am culcat și am dormit, dar nu pentru multă vreme. Am leșinat pe dalele reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu știu nimic. Eu n-am văzut nimic... ARTUR: Eu sunt osânditul! (CĂLĂUL leșină; cei doi îl susțin; îi dau sticla; GARDIANUL e speriat.) GARDIANUL (Făcându-l pe CĂLĂU să bea.) Grubi! Grubi! (Frecții pe inimă.) Mă, Grubi, mă! Să nu mori! (Către ARTUR.) De ce vă purtați așa cu el? Vreți să dea ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR.) Trebuie să-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit? ARTUR ( Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mai cu migală, și tocmai în clipele acelea când poate fi văzut numărând măruntul pentru două franzele sau dezbătând cu colega de birou meritele ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl ia cu amețeală, simte că o să leșine, ceea ce i s-a și întâmplat de vreo două ori, dar la ore de vârf în mijloace de transport în comun, noroc că în îngrămădeală n-ai unde să arunci un ac darămite să cadă ditamai omul, și atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fata bătrână“. Poate că ajuns în acest punct al povestirii aș părea mai uman, adică mai demn de simpatie, dacă ar fi să declar că am început să am mâncărimi pe tot trupul, să clipesc din ochi și aproape să leșin cuprins de-o senzație de ireal. Regret. Nimic de felul ăsta. Recunosc că am un defect înfiorător. Pentru mine tot ce văd, aud, simt, gust sau miros este real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-l vadă pa Kahm-bală în persoană. Vroia doar să-și arate sila și surprinderea față de aerul pe care îl dislocase prezența lui acolo. A deschis ușa, în timp ce fiul ei îi spunea din spate să n-o deschidă. Bătrâna mai să leșine când a dat cu ochii de Kahm-bală însuși, de Kahm-bală într-o stare cataleptică. Epstein a împins-o la o parte și s-a năpustit afară ca și cum ar fi vrut să mă atace. — Unde crezi că te afli? a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-l scot! Și să i-l duci ăluia de-a intrat unde nici nu gândeam. La pachet ți-l dau să i-l duci, să vezi numa’! Fărmăcata își vârâse tot pumnul în deschizătura fetei. Mantinela nu se mai zbătea. Leșinase. Mai apucă să vada cum pasărea aceea albă vine iar, se așează chiar pe burta ei și prinde a țipa din nou „Pardalian!“ Speriat de țipetele celor două femei, apăru și Girevengu, tatăl. Șevrolet, ăla micu, cu un ciolan în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
națională“, scoasă de grupul de intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani avea un Trabant verzuliu. Fărmăcata apropape că-i azvârli fata leșinată în brațe. - Du-o, dom’ Cărămidă, pă viața mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai p-ormă am strâns să ne cumpărăm apartamentul, rate, tot angrenajul cum se zice, respectiv, ce mai, a trecut viața și n-am mai apucat să scriu ce aveam eu în cap. Acuma, nu mai este cazul... Mai să leșine. Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stăm aici. Spunea deja „noi”. Cu câteva clipe înainte era singură. Acum era cu cineva. — Cu plăcere. N-a pomenit nimic de faptul că o ajutasem și mă murdărisem. Asta mă supăra. După ce a mulțumit, a răsuflat tare și a leșinat. Sau poate a adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet și aș fi putut s-o prind. Văzută din spate, ziceai că are o eșarfă roșie la gât. Adunasem în mine toată furia pe pisici din copilărie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea comportamentului agresiv peste cel afectiv. Desele ei răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale - nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ăsta, așa nu se mai poate. - Probabil că l-am speriat rău. - Cred și eu că l-am speriat, n-ai auzit ce urla? Și a căzut pe scări... - Nu-ți bate joc. Și noi ne-am speriat. Era să leșinăm în spatele cutiilor. - Bine, e de înțeles că ne-am speriat, dar în ceea ce privește leșinul... - Adevărul e că n-ar fi trebuit să scotocească prin casă. N-avea nici un drept. - Ne pierdem șirul. N-am mai fost niciodată puse în situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât și ciclistul leșinară. * Au fost duși la spital cu aceeași ambulanță. Pe la jumătatea drumului, Kristine și-a revenit. Nu era atât de grav rănită. A asistat fără voie la eforturile de reanimare a tânărului ciclist. Într-o măsură mai mică sau mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se apucase cu mâinile de cap și se ghemuise la pământ. Paul se aruncă în genunchi, lângă ea. — S-a dus! zise Hugo. — Hei! La o parte, fraților, că-i luați aerul, zise Paul cu furie. Nu vedeți că a leșinat? *** — Asta da diversiune, zisei eu mai târziu, după ce Tabithei îi fusese făcut vânt cu evantaiul și i se turnase apă pe gât. Propusesem să luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]