1,291 matches
-
este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scriu despre el cu sentimentul jenant că mă „iau“ de el. Nu-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața) făcând la anii mei muncă de salahor și trăind dintr-o leafă de nimic. Dar, probabil, așa începe invidia, începe ura, începe amăreala frustrărilor. Doamne, ajută-mi, să nu-mi copleșească sufletul mizeriile astea. Lasă-mă cu ale mele, cu puterea și voioșia de a munci, lasă-mi sărăcia și bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spun povestea anilor de când nu ne mai văzuserăm. Nu găseam cuvintele cu care să încep. Am dat să mormăi ceva, dar popa mi-a luat-o înainte. — O duci greu, se vede de la o poștă. Poți să-mi spui ce leafă ai? Puteam, de ce nu. Mai ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el să lucreze la Arhiva Cinematografiei. Simțeau, intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de mândrie. Țineau să-mi arate că și lor puțin le păsa de mine. În gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc și eu. Nu că cred. Sunt sigur. În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a făcut semn să urc în dric. I-am spus că aveam o întâlnire peste drum, la „Gambrinus“, cu un editor. A surâs. S-a aplecat, prinzându-mă pe după umeri și șoptindu-mi la ureche: — Acu’, pă bune. Asta-i leafa ta? O sută jumate de coconei sau mi-ai zis-o ca s-o faci pe fătucă să plângă? O dau gata chestiile astea cu artiștii fomiști, poeții care scrie în mizerie și fără nici o perspectivă în bancă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de obicei nici un sfanț din leafa pe care o pierduse În Întregime la zaruri. Era cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Hood, atunci cînd cineva băgase pentru prima oară de seamă absența lui Knut, un gabier cam redus mintal, concluzia logică fusese că, probabil, căzuse peste noapte În mare, prin asta considerîndu-se rezolvată problema. Căpitanul Își trecuse binișor În contul lui leafa pe care i-o datora, la următoarea escală, gabierului pierdut, și nimeni nu se mai gîndi vreodată la bietul tăntălău. Acesta, pe de altă parte, nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cobora, La Doncilă că mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre cal încăleca Și pe poartă că eșea, Și pe uliță mergea, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văzut limpede că le învăța bine. Dezavantajele muncii erau atât de evidente, de omniprezente, de zdrobitoare, încât, dacă nu găseai o modalitate de a le ignora, erai condamnat la o viață de amărăciuni și văicăreli permanente. Programul lung de lucru, leafa mică, pericolele fizice, lipsa mișcării - toate erau date și bătute în cuie și nu puteai spera să le schimbi după cum nu puteai spera să schimbi vremea. De câte ori o auzise pe mama spunând asta în copilărie? „Nu poți să schimbi vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
capăt. Bine, i-am spus, dar cum ai să te descurci singur? Rufus a plecat, ceea ce înseamnă că nu ai un vânzător la casă. Și nu-ți poți permite să angajezi unul nou, nu-i așa? Din ce-i plătești leafa? Pentru prima dată în toți anii de când îl cunoșteam, Tom și-a ieșit din sărite. — Mai dă-o-n mă-sa, Nathan! a izbucnit el. Cui dracu’ îi pasă? O să mă gândesc eu la ceva. Tu vezi-ți de treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
domnul director al Teatrului Național, Petre Grădișteanu, Palatul, Prefectul Poliției, Caton Lecca, directorii de la celelalte ziare, chiar de la cele cu care aveau război. Nicu făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la miezul nopții, cu fuga lui Procopiu și pierderea pălăriei. Mâine ar trebui să fii aici la ora 9 dimineața. După cum știi, pesemne, noi apărem și duminica și facem cu rândul de serviciu. De restul chestiunilor, loc de dormit, masă, leafă, se ocupă domnul Mirto, pe care l cunoști deja, domnul de jos cu voce groasă, Peppin. Mai avem un Mirto, Păvălucă, Pavel, care stă la masa aia de-acolo, dar astăzi s-a învoit, are om la tăiat porcul, e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
celor care aveau de unde hidroterapie, masaj sau electroterapie, la clasa I, bineînțeles. O noutate era și rabatul făcut tuturor membrilor societăților farmaceutice și medicale din oraș. Oricum, baia avea succes mai mult decât crezuse domnul Vasiliu, iar băieșului îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul P 14 Rareș Tiron străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca s
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din leafa ei de debutant în câmpul muncii, adică din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exclamă în cele din urmă. Ai pornit în căutarea „Marii Caravane“ din legendă? Ești nebun! — Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Și nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun. — Nimeni dintre cei care au plecat în căutarea caravanei nu s-a mai întors. Gacel arătă cu capul spre mormintele de piatră ce se ghiceau printre palmierii rari, în fundul oazei. — N-or fi mai morți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serviciu, de slujbă. Cred că așa arată viața multora dintre noi. Trăim de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e vorba? Dochița mea e grav bolnavă. Ce i s-a întâmplat? Are ceva, foarte grav, pe creer. și nu se poate opera? Ba da. Însă, numai în Germania. și e foarte scump. și nu suportă amânare. și eu, în afară de leafă, nu am, de nicăieri, un alt venit, o altă posibilitate, de a procura, macăr temporar, banii necesari. Stai așa.Vino înlăuntru. Am o idee. Noi, studenții institutului, avem, peste numai câteva zile, marele concert, anunțat și răsanunțat, de sărbătorire a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]