1,291 matches
-
dramatic, destinat reprezentării scenice; de cele mai multe ori, dramatizarea unui text epic necesită valorificarea unor "acțiuni-pretext" care să permită diminuarea timpului dramatic într-un timp scenic realist pentru o piesă de teatru; vezi, de exemplu, "acțiuni-pretext" precum: "visul [...]; povestea: narată sau lecturată; [...] povestitorul (întrupat de o persoană-actor sau de o păpușă-actor) leagă momentele între ele, marcând trecerea timpului, schimbarea locului sau întâmplări din viața personajului; "teatrul în teatru" [...]; călătoria [...]; confuzia: unor personaje, povești/piese, a unor situații ușor de recunoscut de către spectator
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Educația și astronomia în mileniul III”, ediția a VI a, Bârlad 6-7 mai 2006” etc. Incitante mi se par și materialele care încep cu o întrebare: “Care este viitorul omenirii?”, “Suntem oare singuri în Univers?”, față de care ne liniștim când lecturăm materialele despre “Credințele țăranului român despre cer și stele,” dezlegăm astroenigmele” ori „cronogramele” dlui Sergiu Coloșenco, cosmopoeziile sau privim fotografiile realizate în diferite prilejuri și publicate în revistă. Cu o mică observație: o scurtă cronică de identificare a persoanelor din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
încerca să dezvolte o semantică teoretică bazată pe teoria matematică a jocurilor, pornind de la reflecțiile lui Wittgenstein asupra jocurilor de limbaj. Ceea ce propune Hintikka poate fi caracterizat drept un caz limită în citirea textelor lui Wittgenstein prin grila filozofiei analitice. Lectura altor autori reprezentativi din aceeași familie filozofică va fi adesea mai circumspectă. Ei înclină să creadă că observațiile și reflecțiile lui Wittgenstein ar conține teze și argumente într-o stare embrionară. Acestea pot servi drept puncte de plecare și de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prezenta istoria Germaniei și din perspectiva altor istorici decât cei germani. Se poate vorbi de un echilibru al acestei cărți de istorie a Germaniei? Răspunsul poate sau nu poate fi pe deplin satisfăcător, în funcție de perspectiva și interesul celor care vor lectura cartea. Într-adevăr, se observă remarcabila dezvoltare a unor perioade istorice (precum perioada medievală sau a reunificării Germaniei, de pildă), după cum altora li se rezervă un spațiu mai restrâns, ceea ce nu diminuează însă cu nimic din importanța lor, nu scade
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o perioadă de patru ani. Principalele atribuții sunt: votarea legilor, alegerea cancelarului federal și controlul guvernului. Tehnica adoptării legilor este oarecum diferită. Majoritatea proiectelor de lege emană de la guvern, celelalte fiind prezentate de Parlament și Bundesrat. Proiectele de lege sunt lecturate de trei ori în Bundestag și transmise, ca regulă generală, o singură dată comisiei competente. La cea de-a treia lectură votul este definitiv. O lege este adoptată (în măsura în care ea nu aduce modificări Constituției) dacă primește majoritatea voturilor exprimate. În
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
actualei serii am scris în nr. 1 (121)/ ianuarie 2006, "Convorbiri literare" la zece ani din actuala serie și în nr. 3 (135) martie 2007, O sută patruzeci de ani de "Convorbiri literare". Cei interesați pot afla mai multe detalii lecturînd aceste pagini. Pentru a asigura o cît mai cuprinzătoare receptare a fenomenului editorial românesc avem Cronica literară ce acoperă Critica poeziei, Critica prozei, Critica criticii, în ianuarie 2004 s-au adăugat Comentarii critice, cu secțiunile: Poezie, Proză, Critică-Eseu, iar din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
noi oamenii devenim factori de autodeterminare și autoreglare a vieții psihosociale. Ea sugerează probleme și modele ale intervenției psihoterapeutice în diverse aspecte ale tulburărilor de limbaj, comportament și personalitate, ale copilului cu nevoi speciale. De asemenea, vom avea prilejul să lecturăm articole de interes general, ca: „Stresul pensionării”, „Terapie și evoluție”, „Valoarea diagnosticului diferențial” etc. Lectura cărții ne ajută să devenim utili copiilor noștri, nouă înșine și celor din jur, căci permanent trebuie să tindem către performanță și eficiență în autodeterminarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
așa ceva. Experiența rămâne totuși esențială, pentru că, în absența acestei probe formatoare, lectura și evaluarea etnografiei celorlați riscă să rămână suspendate. Jurnalul de teren, care nu este scris pentru a fi publicat, este pentru istoric o sursă prețioasă, dar el trebuie lecturat cu perspicacitate. El strânge, cel mai adesea, gafele, dificultățile de comunicare, când ar trebui să înregistreze și succesele, mai greu de consemnat. Chiar în contexte îndepărtate, după ce a depășit obstacolul limbii, antropologul își dă seama că, foarte adesea, înțelege majoritatea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
îl posedă; * modul de aplicare a Legii Fondului Funciar în satul lui. III. Practici culturale 1. Petrecerea timpului liber * aprecierea posibilităților de petrecere a timpului liber; * vizionare emisiuni TV (ce emisiuni); * ascultare radio (ce emisiuni); * lectură ziare și reviste (ziarul); * lectură cărți; * cinema; * spectacole; * discotecă, bar; * întâlniri cu prietenii, rudele; * participare la festivaluri de artă populară; * participare la sărbători, obiceiuri specifice satului. 2. Practici culturale * purtarea portului popular; * apartenența la un grup artistic (cântec, dans, etc.); * preferințe muzicale (populară, ușoară, clasică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Este literatura reacționară ? Se pare că unul din semnele cele mai caracteristice ale epocii neoalexandrine pe care o trăim, în domeniul literaturii și al studiilor literare, este părăsirea problemelor centrale în favoarea celor secundare. Citește: minore, marginale, colaterale etc. Iată de ce lectura ultimei cărți a criticului american de origine română, cunoscutul Virgil Nemoianu, A Theory of the Secondary (1989) 1 nu poate da decât satisfacție și, în primul rând, pentru scara de valori pe care ea o recunoaște, o discută și o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care 101 elevi din cursul superior, 20 de profesori și 44 particulari. De o frecventare mai largă se bucură biblioteca publică "Mihai Eminescu", administrată de elevi ai liceului. Aceasta deținea în 1924 un fond de carte de peste 5000 de volume lecturate de 300 de cititori 91, numărul lucrărilor crescând la 9000 la începutul anilor '30. O pleiadă de dascăli valoroși a contribuit din plin la menținerea emulației spirituale în cadrul școlii. În perioada interbelică, imaginea liceului a fost dominată de figura directorului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a părut testul propus de un editor englez, Ford Madox Ford, cu aproape un veac în urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea că poate evalua un manuscris lecturînd o singură pagină din acesta, pagina 99, ca o sondă aruncată în miezul unei cărți, dat fiind că autorii de mică anvergură și-au cam epuizat deja elanul și inspirația inițiale pînă ajung acolo. Or, se pare că Jenni trece
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pref. trad., București, 1975; Jacques Derrida, Diseminarea, București, 1997. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Generația lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea, lucrările sale putând fi lecturate atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Cazul Baudrillard va fi tratat fără admirație sau părtinire, interesându-ne în special de ramificațiile și semnificațiile scriiturii sale. În acest caz, scopul urmărit nu este acela de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în special pe aceea a raționalității. Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante asupra modernității și răspunsuri mai mult sau mai puțin directe aduse criticilor postmoderniste. În viziunea lui Habermas, teoriile postmoderne reprezintă un atac la adresa modernității și a caracteristicilor ei progresive, cum ar fi democrația, diferențierea culturală sau rațiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai larg numit postmodernitate?"111 De asemenea, distingând între modernitatea estetică și modernizarea socială, Habermas identifică în ambele manifestări ale modernității socială și culturală motive de îndoială în susținerea proiectului modern. Chiar dacă acestea există, iar unele intenții ale Iluminismului sunt lecturate ca fiind "fragile", Habermas consideră că proiectul modernității nu poate fi declarat drept "o cauză pierdută", eforturile gânditorilor iluminiști în direcția dezvoltării unei științe obiective, a unei moralități universale și a unei arte autome, care să conducă la "îmbogățirea vieții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lingvistici formale sau structurale etc.). Abordând și binecunoscuta apărare habermasiană a distincției de gen dintre filosofie și literatură 124, cei doi critici consideră că în practică Habermas s-a îndepărtat de acest postulat, Discursul filosofic al modernității fiind posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție literară, o retorică bogată și o frecventă pasiune morală și politică. În timp ce luptă pentru consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este o strategie pe care și moderniștii o utilizează, situație care se transformă într-o altă critică la adresa proiectului lui Hassan, ce pare, în aparență, să intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă perspectivă însă, situația poate fi lecturată sub semnul pluralității și al caracterului intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe care le interpretează ca ierarhii violente din pricina privilegierii unuia dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci trebuie privite prin prisma comparației cu anamneza din terapeutica psihanalitică, care permite descoperirea unor sensuri secrete sau ascunse ce pot clarifica mai bine situația prezentă. În această orientare, avangarda poate fi lecturată ca o muncă de edificare a sensului modernității înseși, la fel cum și ""post-" din "postmodernism" nu semnifică o mișcare de come back, de flash back, de feed back, adică de repetare, ci un proces în "ana-", un proces de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va critica nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură într-un textualism care ajunge să expedieze logica în domeniul retoricii. Aceasta din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificative. Astfel, "Derrida vrea să extindă suveranitatea retoricii asupra domeniului logicului pentru a rezolva acea problemă în fața căreia se află critica totalizatoare a rațiunii"229 și, în plus, să evite considerentele științifice de analiză a textelor filosofice, care vor fi lecturate după criteriile performanței retorice și nu după cele ale consistenței logice. Habermas interpretează inversarea raportului logică retorică și ca pe o autoasigurare a filosofului francez împotriva criticilor care i s-ar putea aduce din perspectivă logică, trimițând interpretarea în domeniul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii. Din perspectivă derridariană, metafizica occidentală a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De asemenea, autorului i se neagă anterioritatea în raport cu textul, singurul timp care este acceptat fiind acela al enunțării, precum și instituirea de sensuri ascunse pe care doar el le poate descoperi și interpreta în mod corespunzător. Dimpotrivă, textul nu mai este lecturat linear, din perspectiva căutării unui înțeles unic, originar, postat acolo de către autorul său, ci în termenii unui spațiu cu dimensiuni multiple, alcătuit din scriituri variate, în care pot interveni elemente precum citările, parodia, contestările. Dacă autorul pare a fi inutil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]