4,107 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > CINE MAI VEDE? Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sub ger ochii mei au picurat un semn de întrebare focul își legăna sub mantie iadul viselor roșcate cu miros de buze moi o pictură într-un muzeu de ceară deslușea morții doi câte doi Referință Bibliografică: cine mai vede? / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie
CINE MAI VEDE? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356788_a_358117]
-
21 iulie, sub soarele care transformă în miere amețitoare celebrele podgorii ale Medgidiei, din care se bucurau și zeii daci. Verbul său e strălucitor și mușcător ca mustul în fierbere, spiritul ademenitor ca valul neobosit al mării care i-a legănat copilăria. Mi-e drag Corneliu Leu și mă bucur că pot să-i spun, cu reverența cuvenită: La mulți ani, iubite Maestre! Să ne trăiți în sănătate maximă și să ne împrospătați mereu sufletele și mințile precum fântâna cu apă
LA MULŢI ANI, MAESTRE CORNELIU LEU! ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356870_a_358199]
-
numărul lor nu l-am știut niciodată și totuși am ajuns să mă bucur când stelele se înghesuie într-o picătură de rouă cand prunii albesc de singurătate ca să se umple apoi de poame când râul curge lin când izvorul leagănă luna când sălciile se umplu de fluturi mă-ntorc spre mine deseori mă amestec cu mine cea de toate zilele când lumină, când umbră , când noapte învăț mereu să trec mai departe îmi număr umilă bătăturile îmi vindec rănile și
PREGĂTIREA DE DRUM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356890_a_358219]
-
03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului fuste scurte îmbrăcate în femei lungi dimineața călare sub soare mitomani gălbejiți numără zile semințe chiștoace tu miroși a lumină roșie mi-e frică să te respir ochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e un cearceaf pe care dorințele tale desenează sfârșituri din viitor nu ne caută nimeni Referință Bibliografică: jurnal de vacanta / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare
JURNAL DE VACANTA de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356896_a_358225]
-
mi-e vâlvătaie! M-a primit la pieptul ei, pădurea M-a primit la pieptul ei, pădurea Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. Luminiș mi-a strecurat în suflet Și-am rămas, de dragoste pătruns. Și m-a legănat pe crengi de vise Când, cu frunze m-a împodobit. Și-am simțit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, Soare-n triluri, zumzet, clipocit! Și-am iubit
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
-l trimiți în amurg, călare pe-un murg. Ori pe-un cal țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi plăcea să mă scald în ea. Și pe când îngerașul privea în jos, pe
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE Mergeam într-o zi cu tramvaiul și pe scaunul din spate era un băiat de vreo 15-16 ani, care se legăna înainte și înapoi. Acesta este semnul unei aumite afecțiuni sufletești - probabil lipsa dragostei părintești în copilărie sau altceva. Copii din orfelinate se leagănă continuu înainte și înapoi... Dar ce m-a șocat a fost faptul că băiatul acesta repeta într-
PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356596_a_357925]
-
zi cu tramvaiul și pe scaunul din spate era un băiat de vreo 15-16 ani, care se legăna înainte și înapoi. Acesta este semnul unei aumite afecțiuni sufletești - probabil lipsa dragostei părintești în copilărie sau altceva. Copii din orfelinate se leagănă continuu înainte și înapoi... Dar ce m-a șocat a fost faptul că băiatul acesta repeta într-una, cu glas tare: „PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE, PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE, PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE...” Am zis: „Doamne, ce
PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356596_a_357925]
-
corabie; cine poate știrbii un tăiș n-are cum să nu piară de-al doilea, pe drum... însă, cine nu doarme pe mare, de drag, să se lege de sufletul tău, de catarg, să te-asculte cum taci, cum te legeni, cum ești cel mai mult dintre catarge, cel mai plin de povești, și nu-i golf cu sirene să nu-l poată trece ținând fruntea lipită de lemnul tău rece ... Întoarcerea în Ithaca Și parca-a fost mai veselă Ithacha
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
floare.” (Să nu-mi luați dreptul meu de floare) Iar dacă nu a fost înțeles pe deplin, revine cu îndemnul direct și explicit la viață și iubire:” Vezi firul de iarbă/ Cum sparge pământul/ Și frunza de tei/ Cum o leagănă vântul. Ascultă izvorul/ Cum curge în râu,/ Iubirea de prunc.../ Și mirosul de grâu./ Te pierde prin ele/ Și mergi mai departe./ Nu pune la viață/ Ideea de moarte. (Trăiește, iubește și iartă)..., iar pentru cel care nu a înțeles
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul pântecului curbat îl
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
nemții, am umblat și-n răsărit și-n apus da’ să fiu eu al dracului dac-am mai întâlnit așa făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Autorului apartenență Să ne scăldăm, iubito, în pletele de rouă, În galbenul de soare pe-un cer de Voroneț, Să strângem veșnicia pe ziduri arcuită Trecută-n noi, nescrisă în vre-un letopiseț. Miresmele de triluri vor săgeta înaltul Și, legănați de vise, vom adormi uitând Îngemănarea morții și-a vieții pentru viață Între pământul nostru și cerul viu arzând. Treziți apoi, cu suflet vom alerga prin holda Moldavelor pământuri, prin codrii de stejar, Ne-om odihni la Putna, la cripta
APARTENENŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355173_a_356502]
-
Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină. Care-mi dăruie lumină... Te-am strigat, Te-am tot strigat Stelele le-am numărat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând mă legăna Sub gingașă palm-a ta. Sub gingașă palm-a ta. Și cu tine-am tot doinit, Dorurile-am ostoit, Le-am tot dat, Le-am adăpat Ochi din ochi și din oftat Și cu tine-am tot plecat Colo-n
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
poalele Ceahlăului, din Durău, o minunată povestitoare, dascăl iubit și adorată de nepoți, în special de năzdrăvana de mine - cea mai mică dintre aceștia -, am prins gustul poeziilor și al poveștilor nemuritoare încă din leagăn. Iubita mea bunică, Silvia, mă legăna cântându-mi pe versurile lui Eminescu și pe... povestirile lui Creangă! Da, pe povestirile lui Creangă, pentru că doar așa puteam adormi, visând probabil minunile copilăriei, zâne și feți frumoși, în timp ce „buna mea” cocea în cuptorul din curte poale-n brâu
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
Ulisse rătăcind drumul spre Ithaca ieșind din Odiseea ce o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis ... Eu m-am salvat pe coada unui delfin cu solzii căruia poemul acesta l-
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine-mi este milă: Te-am iubit, eram copilă Când cântai doar pentru mine.” Pe străduța noastră
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc herghelii pășuni diamantine. Nu veți găsi nicicând aievea satul, Imaginile plaiului natal. Eu îl colind de-a lungul și de-a latul, Dar satul meu e doar sentimental. Adrian Simionescu Referință
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ÎN VERDELE DIN OCHII TĂI ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Printre alei, când ducem pașii Și-mi legăn gândurile reci, Doar ochii mei, se uită, lașii Prin taina lor să te petreci. Nu te privesc că ești frumoasă, Ci doar în suflet iți citesc, Când ochii tăi, privind, mă lasă Întemnițat în nefiresc. Parcă din ceruri se coboară
ÎN VERDELE DIN OCHII TĂI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355569_a_356898]
-
în capul oaselor pe un carton sau ceva asemănător care nu se vede, astfel că în momentul în care brancardierii vor trânti targa, acesta se va „turti” comprimându-se. În urma lor Cucu și tânăra subofițer. Pașii brancardierilor acordați pe muzică, legănându-se. Escrocul - mină veselă. În mijlocul scenei el este acela care oprește convoiul cu autoritate. ESCROCUL: Bravo băieți! Mi-a plăcut. Încă o dată. Brancardierii o iau înapoi cu spatele. Mers sacadat, triumfalul descompus de la coadă spre cap. Ajung la ieșire și
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat! Nu plânge doar se leagănă și dorul și-l tăragănă, Chemând la el, podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară. Și-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră, Deși e gol, neputincios e vede verde Făt-Frumos. Dor de toamnă Mi-e dor de
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
Spiritual > REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului cocoțat în mijlocul cerului trecutul fiecărui viitor atârnă într-o funie de aer ca un condamnat la moarte muțenia se leagănă de jur împrejurul sacrificiului de piepturi reflexia glasului meu curge-n mutilarea cuvintelor colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu mai moare de unul singur se va întruni un comitet de jurați să decidă omorâtul sângele va gusta rădăcinile
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
unui zâmbet din creioanele mutilate cresc înțelepciune în zidurile loteriei de vise traficul cuvintelor în limba de lemn dor de lume răspuns orb o altă eva a uitat să moară a crescut un arbore din delir mâinile învăța disprețul evei leagăn cuvântul în amarul din miere ramură franța dor ascuns în pântec de apă anotimpul pașilor înflorește glas culorilor sufletul poetului numărătorul din zi și celălalt glas vocea liniștii tale am fluturi sub cearcăne eu cel dintâi ciobul ultimei șoapte gângurind
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]