17,036 matches
-
au reprofilat după 1974, când a fost dată în folosință Fabrica Mecanică de Precizie (actualmente HIDROJET S. A. ). 4. 2. TOPONIMIE - CONSIDERAȚII GENERALE Originea Brezei se pierde în negura timpului, localitatea, asemeni altora din țară, are o istorie adevărată și o legendă. Bătrânii locului spun că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
un Tânăr frumos, un fost haiduc, pentru care doinea din fluier de Răsuna Valea Prahovei. Hidronimul Valea Căruntei care desparte simbolic Breaza de Sus de Breaza de Jos nu este departe de aceste frânturi de poveste. Frântură din filonul folcloric, legenda scoate în relief originea păstorească a așezării, fapt confirmat de nenumărate izvoare si documente. Numele Focșeneanu pe care-l au un număr mare de familii din orașul de astăzi atestă că străbunii lor erau originari din satul Focșa de lângă Făgăraș
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
raportul cu care se intră în diagrame este între debitul uzat total, Quztot și debitul la secțiunea plină, Qp. Programul de calcul pentru dimensionarea și verificarea rețelei de canalizare s-a întocmit pe baza următoarei scheme logice (figura 2.88) Legendă: Qpl k - debit de ploaie (l/s); Quztot - debitul total uzat (l/s); w - coeficient adimensional ce caracterizează forma secțiunii din punct de vedere geometric; x - coeficient adimensional ce caracterizează forma secțiunii din punct de vedere hidraulic; ick - panta colectoarelor
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
o zi de duminică, pe cînd părinții "erau duși în oraș, după unele cumpărături", la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebă Virgil luîndu-i din păr un puf de păpădie. A zis că a auzit de la bunicul ei, dar căă... C-c-c-că ce? deveni și Nuțu curios. Că... acolo nu se duce nimeni... Și mi-a spus un fel de poveste, ori legendă, nu știu ce-i, da-i grozav de interesantă. Spune-ne-o și nouă! se rugă Virgil. O spun, că doar nu-i nimic de rău în ea. A zis că demult, tare demult, în vremea cînd năvăleau pe la noi tătarii, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe adevăruri. Ce, crezi că-i mare lucru să-i fi păcălit pe tătari să intre în peșteră? De intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe adevăruri. Ce, crezi că-i mare lucru să-i fi păcălit pe tătari să intre în peșteră? De intrat... s-ar putea să fi intrat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl știu. Am citit, parcă anul trecut, o carte scrisă de... De tine, poate! rîse Vlad. L-l-lasă-l! se rugă Nuțu, curios să afle mai repede. Nu mai țin minte de cine-i scrisă cartea, dar am citit-o. Una din legende se cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai știți voi ceva: s-ar putea ca acolo, sus, să fi fost atunci un drum, sau o cărare, înainte de a roade torenții culmea. Eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-mi dai și mie cartea aceea s-o citesc? Bărzăunul rămase înmărmurit. În prima clipă nu știu ce să răspundă... Și nu știu, nu pentru că ar fi pierdut cartea, ori n-ar fi vrut să i-o dea llincăi, ci... pentru că toată legenda pe care o spusese se născuse în închipuirea lui, încă de cînd văzuse prima oară piatra. De atunci se gîndise mereu la ea... iar în mintea lui se desfășurau fel de fel de întîmplări, triste și vesele, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de poartă largă, care să-și poată onora rostul din legenda povestită de Ilinca, acela de a fi primit, în adîncul muntelui, oamenii și vitele din sat. Dar nici pe departe nu se putea vorbi de așa ceva. În primul rînd, intrarea era destul de îngustă și chiar fioroasă. Aveai impresia, cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a putut continua, deoarece l-a chemat doctorul Pompiliu Stănescu să-l panseze. Eu am plecat, foarte îngrijorat de cele auzite, direct acasă la Bărzăun. L-am găsit în grădina din spatele casei, întins pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult s-au străduit cu toții să scoată liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ceva. Sunteți mulți nemuritori? Evelin: Pe o planetă de zece ori mai mare ca Pămăntul, cu mulți sateliți naturali locuiți, suntem destui ca să invadăm un Univers ceva mai mic. Aurora: Aveți eroi, statui? Noi am creat eroi și am construit legende dar ne aducem aminte de ele doar la unele sărbători. Evelin: Am spus, două statui: fostul stăpăn și fostul sclav. La 31 noi nu există noțiunea de erou. Asta ați inventat-o voi, oamenii de pe Pămănt. Aurora: Ați scăpat de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a mai funcționat busola. și unii piloți de avioane, înainte de prăbușire, au spus că s a defectat busola și s-a terminat brusc combustibilul pentru zbor. Dar, oamenii de știință care au cercetat fenomenul, au decretat: totul este o simplă legendă întreținută de SF. Evelin: și, ca de obicei, se dă vina pe extratereștri; triunghiul ar fi un portal al extratereștrilor, un fel de tunel al timpului pe care-l folosesc ei pentru călătoriile către alte galaxii, iar accidentele au loc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
către alte galaxii, iar accidentele au loc cănd extratereștrii deschid portalul, cam 28 de minute. Cănd se închide înghite obiecte, ființe, vapoare, avioane care se afla întămplător în zonă și dispar în tunelul timpului. Adam: Mai este și o altă... legendă S.F.: cu mii de ani în urmă, în zona Bermudelor, s-a prăbușit o cometă cu un nucleu de o forță electromagnetică neobișnuită care defectează busole, motoarele avioanelor, vapoarelor și le scufundă. Eva: Mai este o poveste S.F.: în adăncuri
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată de un basm popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită etern să stee". Dacă în legenda ebraică omul a pierdut nemurirea din cauza "păcatului" cunoașterii, care îl făcea egal cu Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda Facerii biblice), în basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, nemurirea căpătată se pierde, pentru că omul este rău, ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin etic crima antiființă, cauză axiologică de gravitate cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zborului) și stelele. Cele două versuri inițiale ("spațiu ondulat", absolutizat în mod nefericit de Lucian Blaga, pentru care el ar constitui orizontul matricial specific culturii românești) reprezintă poarta de aur prin care are loc trecerea într-un cosmos feeric, de legendă. Căci în viziunea populară integrarea cosmică este posibilă sub semnul miticului. Numai în mit este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se poate uni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată de la Empedocle, cred că odată ce Unul se manifestă divizându-se, multiplicatul nu dăinuie, este aruncat într-o experiență fatală a morții sub diversele ei cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din Iliada. Absurditatea vieții a fost blamată profund dureros și sever de Georg Trakl și mai ales de Giacomo Leopardi: Amara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos la o cafea și mi-a spus că sunt mare, că am, probabil, nevoie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și de poezia străbaterii apelor din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în legendă visul lui de om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu și amintea să-l mai fi văzut vreodată. Aproape în paragină, complet izolat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43. adevărul, poate Despre Abd al-Aziz ibn Musa s-au spus multe povești. S-au scris cronici. S-au țesut legende mai ușoare ca hainele de borangic străveziu pe care le purtau sclavele lui, la amiază. Nu și despre Leovigildo. Poate pentru că erau prea puțini cei care știau, poate pentru că, în timp, copilul devenit, de-acum, cu mult mai învățat ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]