4,253 matches
-
epitetul de Jupiter, numindu-și colegul Maximian, Hercule, întruchipând astfel simbolul înțelepciunii comenzii și al forței Imperiului roman. Cele două epurări nu au fost simultane și nici generale în armata imperială. Epurarea decisă de Galerius s-a efectuat doar în cadrul legiunilor sale, active în zona danubiană, iar cea a lui Dioclețian s-a limitat la trupele poziționate în Orientul Mijlociu. Epurarea soldaților creștini nu a fost integrală, întrucât după aceste evenimente elementele creștine, din armata imperială, nu au fost îndepărtate complet. Îndepărtarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei legiuni îi aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei legiuni îi aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei legiuni îi aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și de fidelitate față de el, ca în timpurile lui Decius (249-251). Acțiunea sa s-a izbit de refuzul categoric al soldaților creștini de a se supune vechilor uzanțe păgâne, provocând reacția violentă a împăratului care a făcut multe victime în legiunile sale. Motivele inițial religioase începeau să prindă conturul caracterului politic și tenta rebeliunii netăinuite față de poruncile imperiale; soldații creștini se puneau pe același plan cu maniheii din Alexandria și cu bagauzii. Deși era o diferență netă de limbaj: cei din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statului era aceiași. Declarându-i rebeli, Maximian a acționat împotriva acestora din proprie inițiativă potrivit legilor disciplinei militare, prețioasă în ochii soldaților mai mult decât proprii lor copii. Lui i se atribuie și masacrul celor 6.666 soldați creștini din legiunea tebană de la Agaun (actual Saint-Maurice, în Vallese (Elveția) (286-288). După studiile din secolul trecut, efectuate de istorici iluștri, asupra problemelor creștine, astăzi sunt puse la îndoială atât execuția sumară a unui număr atât de impunător de oameni cât și existența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puse la îndoială atât execuția sumară a unui număr atât de impunător de oameni cât și existența soldaților tebani la Agaun. Execuția în masă a soldaților creștinilor s-a petrecut întocmai; faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
considerați sfinți de către popor. În primele patru secole nu era sfânt martir numai cine murea pentru credința creștină, ci orice creștin care murea de mâna păgânilor. Pe durata războiului împotriva bagauzilor (285), Maximian nu mai avea printre trupele sale nici o legiune tebană, deși una dintre cele cinci constituite se afla cantonată în Italia și era desemnată cu numele simplu de Thebaei. Celelalte patru: legio II Flavia Constantia Thebanorum era în Egipt; legio Felix Valentis Thebanorum în Orient, cu anumite vexilații în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
numele simplu de Thebaei. Celelalte patru: legio II Flavia Constantia Thebanorum era în Egipt; legio Felix Valentis Thebanorum în Orient, cu anumite vexilații în Egipt; legio I Maximiana Thebanorum și legio III Diocletiana în Tracia. Mai mult decât despre o legiune trebuie să vorbim cu certitudine de vreo cohortă trimisă de Dioclețian în sprijin colegului, iar aici putem vorbi despre o cohortă specializată în luptele de gherilă folosite de bagauzi. În final, masacrul tebanilor de la Agaun s-ar reduce la vreo
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre mii de martiri (6.666!), nu este o exagerare din moment ce se inspiră dintr-o tradiție constantă; cei uciși nu au fost numai soldați tebani, ci și civili. Treptat, masacrul de la Agaun a trecut în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În persecuția sa i-a întrecut prin exigențe Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas în tradiția creștină drept persecutorul prin excelență al militarilor creștini, mult mai numeroși în legiunile sale, decât ale celorlalți doi. Din mărturiile panegirice ale lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe teritoriul său, putem deduce că fiecare împărat sau cezar dădea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Poate că din acest motiv (dar și cel al renunțării la domnie în 305, din partea lui Dioclețian) epurarea sau eliminarea soldaților creștini a fost lăsată la discreția fiecărui suveran, care se organiza în funcție de eficiența disciplinei pretinse ori imaginate în propriile legiuni. Eusebiu și Sozomenos (400-450) ne spun că ofițerii creștini au supraviețuit marii persecuții, pentru că în afara destituirilor nu au mai avut alte probleme; destituirea nu a fost aplicată numai în perioadele epurării militare, ci și pe durata marii persecuții (303-311). Ofițerii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar, precum cele ale lui Maximilianus, Marcellus, Theogenes și Marcellinus, Nereus și Achileus, Hemeritus și Chelidonius, și alți soldați creștini au refuzat să se supună anumitor dispoziții ale autorităților, fiind contrare conștiinței lor. Centurionul Mauritius și alți soldați din alcătuirea Legiunii tebane cantonată în sudul Galliei, au fost masacrați din porunca lui Maximianus lângă Agaun (între anii 286-288), pentru refuzul combaterii bagauzilor, țărani răsculați care aveau printre dânșii, în armata lor, și un anumit număr de creștini. La Tingi (298), a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu cât atingea rănile Bisericilor. Imitându-l pe Dioclețian, a pus în mișcare o vastă epurare cu intenția precisă de a rămâne numai cu soldații fideli lui și de a slăbi tradiția creștină existentă încă de la sfârșitul secolului II, în cadrul legiunii a XII-a Fulminata, transferată după distrugerea Ierusalimului (70 p.Chr.) la Melitene, în Armenia Minor unde, ajungând în contact cu creștinii zeloși și activi de acolo, soldații creștini și-au reconsolidat credința făcând noi convertiri printre proprii camarazi păgâni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-a învrednicit să fie numărat și preafericitul martir Theogenes care a învins și ironizat dușmanul. De fapt, pe timpul lui Licinius, tiran și protector al religiei păgâne, a fost capturat în Frigia, fiind fiul unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui legiune era cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât de către tribunul Zilicentius cât și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmanul. De fapt, pe timpul lui Licinius, tiran și protector al religiei păgâne, a fost capturat în Frigia, fiind fiul unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui legiune era cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât de către tribunul Zilicentius cât și de praepositus Possidonius. Iar el, soldat foarte fidel adevăratului Dumnezeu, plin de Duh Sfânt, în mijlocul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât de către tribunul Zilicentius cât și de praepositus Possidonius. Iar el, soldat foarte fidel adevăratului Dumnezeu, plin de Duh Sfânt, în mijlocul soldaților legiunii, a spus cu perseverență: „Eu sunt creștin, și lupt pentru Regele meu, Regele regilor; deoarece lupt pentru El nu pot să lupt și pentru un altul“. Tribunul Zilicentius i-a spus: „Cu atât mai mult trebuie să primești mantia și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și vă veți converti la adevăratul Dumnezeu, Regele veșnic, și veți lupta pentru El, asemenea mie, veți trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul Zilicentius, și scrâșnind din dinți contra lui, a poruncit ca toți soldații legiunii să se îndrepte în timpul nopții, spre câmpul care se întindea în afara orașului. Abia ajunși acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nici măcar să mă zgârie“. 6. După acest răspuns, tribunul a poruncit să fie dus în oraș. Era aproape ora nouă și l-au expus publicului pe mijlocul unei străzi din oraș. Trecând pe acolo un oarecare Optius, și el din legiune, își bătea joc de el spunând: „Unde este Dumnezeul tău și Regele pentru care lupți? De ce nu te eliberează din aceste chinuri?“. Fericitul Theogenes i-a răspuns: „Am spus-o deja puțin mai înainte și o mai repet și pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața veșnică“. După aceste cuvinte, l-au aruncat în mare. 11. Reîntorcându-se în oraș, marinarii au povestit ceea ce au văzut; în acea zi au crezut în Cristos ei, fiii lor, mulți alții din popor și chiar unii din aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului și să li spargă genunchii pentru a da un exemplu și altor legiuni, după cum prezisese preafericitul martir. 12. După ce preafericitul martir Theogenes a fost aruncat în mare, au venit frații de aceiași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului și să li spargă genunchii pentru a da un exemplu și altor legiuni, după cum prezisese preafericitul martir. 12. După ce preafericitul martir Theogenes a fost aruncat în mare, au venit frații de aceiași credință Eutychius, Eustathius și mulți alții, și au luat de pe plajă trupul său. Erau și ei credincioși în Cristos și cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldaților creștini în armata romană. Chestiunea a revenit în discuție în timpul domniei lui Iulian (361-363), când sentimentul superior de lealitate față de împărat, care anima soldații secolului IV, intrase în conflict cu atitudinile sale confuze și complexe. Poziția ideologică prezentată de legiunea tebană era foarte clară: soldații erau dispuși să-și verse sângele pentru împărat creștin sau păgân, numai să nu lupte împotriva creștinilor. Modificarea situației politice generale (Milano, 313) prin Constantin, a obligat Biserica oficială la o schimbare radicală de perspective
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fenomenului. Faimosul episod al ploii miraculoase este prezent și în tradiția creștină în Apolinarius din Hierapolis, Tertulian, Ciprian și Eusebiu; această tradiție ne oferă o serie de informații asupra legio XII Fulminata, unele dintre ele fiind nesigure. Dacă admitem că legiunea ar fi avut soldați creștini din Melitene, așa cum este posibil, nu trebuie să credem că aici creștinii ar fi fost numeroși numai pentru a da plauzibilitate evenimentului. Întreaga literatură patristică citată ne evidențiază interesul Bisericii primare față de problema serviciului militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]