2,072 matches
-
Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A, întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit de curând încoace, întreabă-l dacă țăranul dumnealor e leneș și lipsit de inițiativă! Și nu uita că acolo românul se află sub jug străin! A avut însă conducători cu tragere de inimă, care I-au învățat și i-au deschis mintea, a avut pilde care I-au îndreptat pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dat cu bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cucoane, s-au dus vremurile alea... Mata n-ai auzit porunca lui vodă, ori nu vrei s-o asculți? Bătrânul Iuga făcu o sforțare cumplită să nu-l plesnească imediat peste ochi, în loc de orice alt răspuns. Îl știa pe Trifon leneș și rău, deci dintre țăranii cu care dânsul nici nu obișnuia să stea de vorbă. Ca și când nici nu I-ar fi auzit, Miron întoarse capul să întrebe pe alții despre ce anume poruncă e vorba. Isbășescu îl pusese în curent
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
morfologiei dinților și arcadelor dentare. Inexistența atriției la peste 30 ani constituie anormalitate și exprimă ineficienta funcțională masticatorie. Poate fi cauzată de stări patologice cum ar fi: leziuni coronare, boli parodontale, malocluzii sau ceea ce se definește ca “stereotip de masticație leneș”. Se întâlnește la subiecții care consumă numai alimente moi, executând mișcări masticatorii nesemnificative prin ritm și intensitate. Atriția depinde de poziția dintelui pe arcadă, duritatea smalțului și calitatea implantării determinată la rândul ei de calitatea țesuturilor parodontale, numărul de rădăcini
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituției sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar avea loc și la noi în cazul strigăturilor peste sat ale flăcăilor, cînd numai fată nemăritată sau leneșă nu era bine să fii. Pe scurt, în toate aceste cazuri, extrem de diverse, înjurătura îndeplinește și o funcție subiectiv - și subversiv - clasificatorie, fiind astfel, implicit, un joc de putere. Ea îl respinge, degradează sau exclude pe Celălalt prin înca drarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
foarte bine mesajul meu (...). Sînt, în fine, masele de manevră pauperizate ale stîngii. Să scoatem ideea principală, ca la școală : electoratul de dreapta este muncitor și îl așteaptă prosperitatea ; cine nu este cu noi înseamnă că e de stînga, este leneș și deci îl paște sărăcia. Să-i fie de bine, aceasta e Europa de mîine ! Partea ciudată este că autenticul ortodox Baconschi ține un discurs protestant care l ar face și pe Luther să se întrebe dacă nu cumva a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le fac ?”. Deci, dacă am crezut în oferta băncilor, trebuie să plătesc pentru această greșeală. Și tot un astfel de Captain Market mi-a spus cîndva că „țăranii români sînt de vină pentru situația în care se află, că sînt leneși și nu au profitat de oportunitățile pieței”. Ba tocmai că au profitat, cei care au putut, și s-au dus să muncească pe piața liberă a Europei, lăsînd România cu aproape de două ori mai mulți pensionari (asistați ?) decît populație activă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este într-adevăr un animal inferior...) Dacă stau să mă gîndesc bine, realizez însă că nu a fost totdeauna așa. Țăranul, omul tradițional, avea date de la Dumnezeu mai multe sărbători decît zile de trudă - drept care contemporanii noștri îl consideră acum leneș... El era însă pătruns, cred, de faptul că „Dumnezeu se odihnește, demonul se frămîntă”, cum spune un scriitor brazilian pomenit de Banu. Odihna, care mergea mînă în mînă cu primenirea și care nu însemna (doar) distracție, era, de aceea, sfîntă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu părul, îi veni ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca niște inimi leneșe, meduzele pulsau în spirt, iar peștii grei, de poate zece kilograme, se zbătuseră până răsturnaseră cilindrii și acum izbeau cu cozile ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am ajuns în fine în sala mineralelor, care aruncau umbre colorate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de păianjen, mă amețise, îmi dăduse o stare de exaltare, pe care abia mi-o stăpâneam. Am ridicat cheia. Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și scânteietoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb și cu alunecare leneșă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt, să se îndrepte într-acolo, să se odihnească. Dar Zamfira îi făcu semn cu brațul să meargă înainte, după el. - Nous
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă după o scurtă pauză. Când îl zări apropiindu-se, tânărul își împături jurnalul, căută ceva în servietă, apoi se ridică alene de pe bancă, parcă nu s-ar fi îndurat să se despartă de umbra teiului. Porni agale, cu pași leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă dispăru. - Îmi pare bine că am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi, și chiar aici, sub tei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin toată casa. - Iar am visat-o pe Veronica, îi spusese în ziua aceea. Ascultă-mă pe mine: n-o mai duc mult. Îmi vine și mie rândul. Curând, curând o să rămâneți numai voi doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
face prezicerea că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din amuzament ! Dacă s-ar fi ocupat, ar fi ajuns desigur o pictoriță mare... Mare ca, ce să spun ? Mare ! Ca Grigorescu ! Ca Luchian ! Nu știu să fi avut nicio asemenea pictoriță mare cum putea fi Clemența ! Din păcate este leneșă ! Și eu mă scol dimineața târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereți, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe ușă și casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altădată n-ai vrut să-mi vorbești despre asta. Nu mi-au plăcut bărbații, acei bărbați anume - am fost o proastă. — Nu cred că mie o să-mi placă vreodată un bărbat, spuse Hattie începând să-și despletească părul cu gesturi leneșe. Pearl se ridică s-o ajute. — Pearl, dragă... — Da? — În legătură cu bunicul meu. — Da. — Îți place? — Da, desigur. Degetele repezi ale lui Pearl desfăcură frânghia de păr groasă, rece, de pe ceafa caldă. — Crezi că se gândește mult la noi? — Nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vorbească și să vadă totul, în timp ce eu îi făceam valizele și îi cârpeam hainele. Mă rog, am văzut și eu, dar n-am, știut ce văd și acum nici măcar nu-mi mai pot aduce aminte. Nu pentru că aș fi leneșă, dar am un suflet de slujnică și nu mi-a trecut prin minte să învăț. Eram fericită că pot călători și că aveam bani la dispoziție și mă simțeam ca un personaj dintr-o reclamă. Și în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
manieră absolută, ceea ce făcea ca autorii neevrei să-i critice pe evrei. Cunoaștem mărturiile lui Lucius Anneus Seneca, De superstitione (citată de Augustin) și Publius Cornelius Tacitus, Hist. IV,3, care îi acuzau pe evrei că erau pur și simplu leneși, se împotriveau muncii (Stern 1976, pp. 431 și 1980, pp. 18 ș.u.), în timp ce poeții și istoricii epocii auguste considerau că sâmbăta este ziua lui Saturn, planeta funestă, scoțând la iveală astfel „adevărata” sa origine și urmând raționamente asemănătoare cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui, indiferent că se vedea observat sau nu, nici măcar pentru rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]