2,139 matches
-
ca-ntr-o baie caldă în această ademenire. Soarele molatic, de primăvară, mișca firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o persoană cu mâna slabă poate fi mefientă, dar și zgârcită, o persoană cu mâna mai grasă poate fi iubitoare de confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o personalitate serioasă, dură, voluntară, pe când mâna albă sugerează o persoană calmă, iubitoare de luxură; o mână roșie arată o persoană activă, combativă, pasionată. O mână roșie exagerată arată o sănătate discutabilă; o mână
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
MUNTELE LUI NEPTUN muntele lui Neptun, este foarte rar dezvoltat, este plasat între muntele lui Venus și al Lunii; CÂMPIA LUI MARTE câmpia lui Marte, face legătura între Marte superior și Marte inferior: când câmpia lui Marte este moale (semnifică lene, indolență). CE FORME GEOMETRICE APAR? Semnificația munților apare augmentată de linii și bare, grilele transformă calitățile în defecte, adeseori obstacole. În observația mâinii, se urmărește dacă stelele și crucile sunt clar desenate. Crucea și steaua au aceeași semnificație, triunghiul sugerează
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Soria cu lene pielea lui pestriță, 155Cu ochi - nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi s-a stins însă. Destul de repede am ajuns la concluzia că relația mea cu arta nu putea fi alta, în mod normal, decât una neplăcută, de curtezan respins. Am încercat să mă mai mint o vreme, dar înclinația spre lene mi-a venit într-ajutor. Ce rost avea să mă chinuiesc inutil cu mulaje, schițe și studii dacă n-aveam nici o șansă? Cam așa gândeam pe la sfârșitul primului an de școală. Și, din acel moment, școala mi-a devenit chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai rar. 24 (Din caietul de vise) Fotoliul de răchită s-a transformat într-un fotoliu vișiniu. Stau la soare și mă oglindesc în apa unei piscine. Dacă vreau, fac și baie. Dar nu, asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sânt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încît n-am rezistat. Am obosit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, deci, imediat schimbă opțiunea. În sfârșit voi face liceul aici. Îl înscrie la liceul respectiv, dar de învățat nici gând. La sfârșitul primului trimestru ar fi fost repetent pe toată linia, dacă unii profesori n-ar fi trecut peste lenea demonstrativă și unele obrăznicii comise aproape zilnic, lucru ce nu făcuse până atunci. Văzând exigențele cerute liceului teoretic, cere să fie transferat la liceul agricol din localitate. E transferat, dar și aici ajunge să termine cu mare greutate și să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acționat atipic și am fost nevoiți să sacrificăm peste 1100 de vieți tinere, pentru ca emanații noii puteri să ducă o politică de trădare a interesului național. Am ajuns un popor divizat cu 4-5 milioane de asistați economic, încurajându-se nemunca, lenea, furtul din avutul național și acel cameleonism politic, de așa natură, încât nu se mai știe ce e stânga, ce e dreapta politică. A dispărut ideea de patriotism, de cinste, de bun simț, de morală de factură veche, toți politicienii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de pretutindeni: indolența pură a paznicilor. Dar acesta era altfel. Înaintă, raza aruncată de lanterna sa mărindu-se pe când se apropia de ușa de sticlă. Ziad, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce visam să fac, nu turnasem nici unul dintre acele filme mirobolante despre care Îi vorbeam tatei și pe care, În fundul sufletului, nu aveam nici un chef să le fac din moment ce nu m-am apucat de ele, din lașitate, orgoliu, moliciune, nevroză, lene, lipsă de disciplină, frică - frică de a semnala Întregii lumi: „Ăsta-s eu! SÎnt aici! Exist! Faceți-mi loc! E rîndul meu acum! Nu sînt chiar fitecine!“. Cuvîntul „frică“ nu e cel mai potrivit. Luptam atît de mult cu dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se țină piept! Doar evitînd să-l Înfrunt am dobîndit convingerea că cel mai dăunător lucru pe care-l poți face cuiva este să-l Încuviințezi cînd nu ești de acord cu el, o Încuviințare pe care o dai din lene sau din frică, din indiferență sau chiar din dispreț. În cartea În care tata ni se adresează nouă, copiilor, ne gratifică astfel: „Ce curaj mi-a trebuit prima oară cînd am recunoscut că aveați dreptate Împotriva mea!“. Chiar aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împreună cu toată echipa de filmare, am scos copia manuscrisului dintr-o valiză și, În loc să mă gîndesc la turnarea de a doua zi, am citit cîteva pagini Încercînd să mă pun În locul tatei. Se va lăsa oare păcălit de facilitate, de lene: va confunda el pe autorul cărții cu naratorul din carte? El? Un critic atît de inteligent? De ce să nu-i acord Încrederea mea? Va vedea că nu e vorba decît de fabulații. Cum va reacționa citind: Un preot ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi s-a stins însă. Destul de repede am ajuns la concluzia că relația mea cu arta nu putea fi alta, în mod normal, decât una neplăcută, de curtezan respins. Am încercat să mă mai mint o vreme, dar înclinația spre lene mi-a venit într-ajutor. Ce rost avea să mă chinuiesc inutil cu mulaje, schițe și studii dacă n-aveam nici o șansă? Cam așa gândeam pe la sfârșitul primului an de școală. Și, din acel moment, școala mi-a devenit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai rar. 24 (Din caietul de vise) Fotoliul de răchită s-a transformat într-un fotoliu vișiniu. Stau la soare și mă oglindesc în apa unei piscine. Dacă vreau, fac și baie. Dar nu, asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sunt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încât n-am rezistat. Am obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
afirma că fără inspirația creatoare divină ”artistul și savantul se străduiesc îndelung pînă să ajungă la deplinătatea artei sau științei lor, și tot nu ajung niciodată la desăvârșirea dorită”<footnote Tito Colliander, Calea asceților, Humanitas, 2003, p. 78 footnote>, iar ”lenea spirituală îl caracterizează pe iubitorul surprinzător de neprețios al kitsch-ului”<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 252 footnote>. Psihologul american, de origine cehă, Stanislav Grof afirmă că ”impulsul de a crea este adeseori
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
tăi? Obiceiul lui Jack de a delega responsabilitățile era bine cunoscut. Îi făcea pe tinerii reporteri să se strângă în jurul lui ca muștele, aspirând la șansa de-a se afirma, dar Fran bănuia că obiceiul izvora, cel puțin parțial, din lene. — Ai vorbit ca o adevărată fiică de șef ce te afli. Tu una, desigur, a trebuit să-ți câștigi recunoașterea prin muncă grea, nu-i așa? — Haideți, copii, îi dojeni Stevie. O rivalitate onestă nu strică, dar să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zi, Fran revenise la normal. Redacția era ca un pântec, vibrând de viață. Țârâitul telefoanelor, întrebările urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le ridicam. Nu le luam pe toate odată. Să nu ne prindă poliția, c-aveam numai poliție în cartier, acolo. Cum ați început să furați? Când m-am mutat aici-șa, în comuna Jilava, ai mei nu muncea nicăieri. Le era lene. Și eu, pe la paișpe ani, spălam la parbrize, în Peco. Am spălat azi, am spălat mâine... În ’90 ne-am mutat din comuna Gonacea, județul Giurgiu. Și m-a luat niște băieți mai mari, m-a văzut că sunt muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul rhetorului căutînd succese de «galerie» (...) Nae Ionescu făcea totuși față oricărei situații, cu scăpările și piruetele proprii ratatului, unii i-au zis: superior, dar, mai sigur, cu o inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să-și găsească amante și concubine, având mereu nevoie de prospături pentru a ține trează o carne înclinată mai curând spre lene. Iar femeile lor nu-i ajutau, mărginindu-se doar să li se ofere fără tragere de inimă. Ulterior mi-am dat seama cât de mult îi plăceau ei politețurile bărbaților: ochii i se aprindeau de plăcere și, uneori, replicile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]