2,156 matches
-
produc ÎL-4, ÎL-5, ÎL-6, ÎL-9, ÎL-10 și ÎL-13. Acestea au primit numele de citokine tip 2. Ele activează procesele imune de tip umoral, stimulând producția de imunoglobuline. Limfocitele care produc ambele subseturi de citokine au primit numele de limfocite Th0. Limfocitele care produc cantități mari de TGF? au primit numele de limfocite Th3 iar citokinele produse, citokine de tip 3. Ele au în special rol imunosupresor. Alte citokine, incluzând ÎL-3 și TNF, sunt secretate atât de limfocitele Th1 cât și de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
numele de limfocite Th0. Limfocitele care produc cantități mari de TGF? au primit numele de limfocite Th3 iar citokinele produse, citokine de tip 3. Ele au în special rol imunosupresor. Alte citokine, incluzând ÎL-3 și TNF, sunt secretate atât de limfocitele Th1 cât și de limfocitele Th2. În sfârșit, există citokine produse în principal de către macrofage (dar nu numai), dintre acestea făcând parte ÎL-1, TNF și IFN. Aceste citokine au primit numele de citokine proinflamatorii. Este important de remarcat că citokinele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
care produc cantități mari de TGF? au primit numele de limfocite Th3 iar citokinele produse, citokine de tip 3. Ele au în special rol imunosupresor. Alte citokine, incluzând ÎL-3 și TNF, sunt secretate atât de limfocitele Th1 cât și de limfocitele Th2. În sfârșit, există citokine produse în principal de către macrofage (dar nu numai), dintre acestea făcând parte ÎL-1, TNF și IFN. Aceste citokine au primit numele de citokine proinflamatorii. Este important de remarcat că citokinele produse de subseturile de limfocite
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
citokinelor la nivelul zonelor de insulița și corelația acestora cu apariția DZ tip 1 clinic manifest. În urma acestor studii, s-a cristalizat ipoteza că leziunile de insulița distructiva apar când citokinele de tip 1 (ÎL-2, ÎL-12, IFN?, TNF?) produse de către limfocitele din infiltratul inflamator insular domină asupra citokinelor de tip 2 (ÎL-4, IL6 și ÎL-10). Alte citokine a caror expresie este crescută la nivelul leziunilor de insulița distructiva sunt citokinele proinflamatorii produse de către macrofage: ÎL-1, ÎL-1? și TNF (Chung et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
sinteză și secreția de insulină dacă sunt adăugate peste insulele in vitro. În concentrații mai mari și adăugate împreună, aceste citokine au efect citotoxic, distrugând celulele β (Mandrup-Poulsen et al., 1990). Deși toate aceste citokine sunt secretate în vivo de către limfocitele Ț și macrofagele de la nivelul zonelor de insulița destructiva, nu s-a demonstrat că ele ar avea un efect citotoxic direct asupra celulelor β. Mecanismele moleculare prin care aceste citokine (ÎL-1, TNF?, TNF?, IFN?) induc afectarea insulinosecreției și apoi destrucția
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
insulară de ÎL-1, care antrenează creșterea expresiei de iNOS (Sintetaza Inductibilă a NO) în celulele β și consecutiv inhibarea insulinosecreției (Corbett și McDaniel, 1995). În afară de efectul direct al citokinelor asupra insulelor, acestea pot crește susceptibilitatea celulelor ?-pancreatice la distrugerea de către limfocitele Ț citotoxice CD8+ care infiltrează insulele pancreatice în leziunile de insulița (Rabinovitch, 1998). Expresia transgenică a citokinelor în celulele β. Au fost efectuate și studii pe șoareci transgenici, la care în celulele β au fost introduse genele unor diferite citokine
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
la om (care ar putea fi răspunsul la o agresiune virală a acestor celule) poate duce la activarea clonelor autoreactive de limfocite Ț (Stewart et al., 1993). Pe de altă parte, IFN? (și posibil ÎL-1 și TNF?) este produs de către limfocitele Ț care infiltrează insulele pancreatice și poate avea efect citotoxic direct asupra celulelor β (Mandrup-Poulsen et al., 1990). Studiile privind secreția de citokine de către leucocitele din sângele periferic la pacienții cu DZ tip 1 nou descoperit au arătat că acestea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
leucocitele subiecților de control, în timp ce secreția de citokine Th2 (ÎL-4 și ÎL-10) a fost similară. Similar, raportul între nivelul seric al citokinelor Th1/Th2 a fost semnificativ modificat în favoarea citokinelor Th1 (Kallmann et al., 1997). Un argument suplimentar în favoarea implicării limfocitelor Th1 în patogeneza DZ tip 1 la om este oferit de constatarea recentă că expresia de receptori pentru citokine Th1 pe limfocitele periferice este scăzută la pacienții cu DZ tip 1 la debut, revenind la normal la 6-12 luni din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Th1/Th2 a fost semnificativ modificat în favoarea citokinelor Th1 (Kallmann et al., 1997). Un argument suplimentar în favoarea implicării limfocitelor Th1 în patogeneza DZ tip 1 la om este oferit de constatarea recentă că expresia de receptori pentru citokine Th1 pe limfocitele periferice este scăzută la pacienții cu DZ tip 1 la debut, revenind la normal la 6-12 luni din momentul diagnosticului (Lohman et al., 2002). Explicația ar fi ca, in momentul debutului DZ tip 1, limfocitele Th1 sunt extravazate la nivelul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
receptori pentru citokine Th1 pe limfocitele periferice este scăzută la pacienții cu DZ tip 1 la debut, revenind la normal la 6-12 luni din momentul diagnosticului (Lohman et al., 2002). Explicația ar fi ca, in momentul debutului DZ tip 1, limfocitele Th1 sunt extravazate la nivelul leziunilor de insulița pancreatica. Aceasta ar duce la scăderea lor în sângele periferic, si, consecutiv, la un fenomen de down-regulation al receptorilor lor specifici de pe suprafață celorlalte limfocite. Alte studii au arătat o producție crescută
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
al., 2001) a arătat că la rudele autoanticorpi pozitiv ale pacienților DZ tip 1 există niveluri circulante crescute de ÎL-18. În prezent se acceptă că ÎL-18 intervine în patogeneza DZ tip 1 la om prin stimularea producției de IFN? de către limfocitele Ț (Nicoletti et al., 2001). Distrugerea celulelor β în DZ tip 1 este masivă și specifică, ea neafectând celelalte populații de celule insulare (Gepts, 1965). Primele dovezi în acest sens au fost oferite de examenul histologic al pancreasului pacienților decedați
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
în DZ tip 1 este masivă și specifică, ea neafectând celelalte populații de celule insulare (Gepts, 1965). Primele dovezi în acest sens au fost oferite de examenul histologic al pancreasului pacienților decedați în comă diabetica inaugurală care a arătat că limfocitele Ț infiltrează doar acele insule care conțin celule β (Gepts, 1965). Distrugerea celulelor β este asociată cu apariția unor semne locale (Gepts, 1965) și sistemice (Botazzo et al., 1978) de reactivitate imuna îndreptată împotriva acestora. Distrugerea celulelor β în DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
apariția unor semne locale (Gepts, 1965) și sistemice (Botazzo et al., 1978) de reactivitate imuna îndreptată împotriva acestora. Distrugerea celulelor β în DZ tip 1 este realizată prin procese imune de tip celular, în care elementul cheie este reprezentat de limfocitele Ț (Eisenbarth, 1984). Există mai multe argumente care vin în sprijinul acestei afirmații (tabelul 2.4). Odată declanșat procesul distructiv autoimun, în acestă vor fi antrenate limfocite Ț helper și Ț citotoxice, celule killer (K) și natural killer (NK), macrofage
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
ATP și parțial răspunzător de efectul proapoptotic al speciilor reactive de oxigen), molecule liganzi (citokina FasL, care aparține familiei TNF și promovează apoptoza prin interacțiune cu receptorul Fas/Apo-1) sau proteaze (22, 26) (granzime, perforina - care sunt secretate din granulele limfocitelor T și NK, pătrund în celula țintă probabil prin endocitoză și au efect proapoptotic prin activarea caspazelor sau proteoliza diverselor substrate citoplasmatice sau nucleare). Toate aceste modificări membranare sunt induse de o multitudine de semnale extra și/sau intracelulare a
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
excepție: procaspaza 7 este translocată din citoplasmă în mitocondrie/microsomi unde este probabil activată și își exercită acțiunea proapoptotică (22). Substratele proteice sunt diferite în funcție de localizarea intracelulară a formelor active ale caspazelor. O serie de dovezi atestă că la nivelul limfocitelor T activate în condiții experimentale se descrie și o cale de execuție a apoptozei independentă de caspaze (2). Din punct de vedere morfologic se descriu ca elemente particulare absența fragmentării ADN-ului și a maturării corpilor apoptotici, în condițiile în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
la caz, chiar în populațiile etnic omogene. b)Cum și cine declanșează intrarea în funcție a defectului genetic moștenit? c)Cum poate fi identificat momentul declanșator (trigger) al procesului autoimunimun sau, și mai bine, iminența acestui moment? Atenția deosebită acordată limfocitelor T într-un recent workshop (24) indică direcția către care trebuie acționat: detectarea presupusului defect al limfocitelor T înaintea declanșării autoreactivității lor și găsirea unei modalități de a împiedica autoreactivitatea lor. Toate încercările de așa-zisă prevenire a T1DM au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
genetic moștenit? c)Cum poate fi identificat momentul declanșator (trigger) al procesului autoimunimun sau, și mai bine, iminența acestui moment? Atenția deosebită acordată limfocitelor T într-un recent workshop (24) indică direcția către care trebuie acționat: detectarea presupusului defect al limfocitelor T înaintea declanșării autoreactivității lor și găsirea unei modalități de a împiedica autoreactivitatea lor. Toate încercările de așa-zisă prevenire a T1DM au eșuat în mod predictibil, întrucât în toate cazurile momentul intervenției a fost tardiv. Greșeala fundamentală a fost
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
restante și evitarea complicațiilor cronice diabetice (7, 13, 20). Prevenția primară necesită fie cunoașterea factorilor declanșatori (despre care în prezent nu există decât presupuneri neconfirmate), fie cunoașterea și stimularea factorilor protectori, care să împiedice declanșarea mecanismului autoimun. Abordarea preventivă a limfocitelor T autoreactive este teoretic atractivă, dar greu de pus în practică. Se simte nevoia unui plus de cunoștințe, atât în domeniul predispoziției genetice, cât și în cel al interacțiunii celulelor β pancreatice cu complicatul și incomplet cunoscutul mecanism autoimun β-celular
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
la abordarea lor mai fiziologică și mai punctuală. Ce trebuie cunoscut pentru ca acțiunile preventive să aibă, cel puțin teoretic, success? Primo: cunoașterea completă a bazei genetice și a intervenției defectelor genetice în interacțiunea diabetogenă dintre antigenele β-celulare și seturile celulare (limfocitele T în primul rând) implicate în autoimunitate. Secundo: care este „primum movens” în interacțiunea celulă β / sistem imun și cum poate fi el interceptat. Fără a cunoaște aceste elemente și fără a interveni în prima etapă a diabetogenezei, orice intervenție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
intestinală Infecțiile respiratorii repetate ale tractului respirator și bronșiectaziile au fost observate la pacienți cu boală inflamatorie intestinală, mai ales la cei cu colită cronică ulcerativă. Legăturile între afecțiuni includ: infiltrarea căilor aeriene cu celule efectoare imune cum ar fi limfocitele, o creștere a activității autoimune ca și parte a afecțiunii preexistente și complicații ale tratamentelor imunomodulatoare [26, 31, 68]. Rezecția intestinală nu ameliorează simptomele respiratorii și poate chiar agrava bronșiectaziile. Bronhodilatatoarele și medicația inhalatorie corticosteroidiană pot reduce simptomele. Deficitul de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
inhalarea formei miceliale a Histoplasma capsulatum, iar simptomatologia depinde de cantitatea inhalată și de statusul imunologic al gazdei. Patogenie Histoplasmoza este o micoză a aparatului respirator. Sporii inhalați iau forma de drojdie și produc o pneumonită localizată. Macrofagele activate și limfocitele T capătă proprietăți fungicide [2] și boala se limitează la aparatul respirator și ganglionii limfatici corespunzători. Inflamația este intensă și leziunile se însoțesc de necroză de cazeificare. La pacienții imunocompromiși este depășită bariera ganglionară mediastinală, boala diseminează hematogen și prezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
o serie de cercetări experimentale prin care s-a demonstrat intervenția prostaglandinelor în reglarea răspunsului imun, modul de acțiune fiind multiplu. Concret, discutând despre SM trebuie avut în vedere că macrofagul este principalul producător de prostaglandine și acestea inhibă posibilitatea limfocitelor de a produce linfokine. Astfel, prostaglandinele intervin în reacțiile imunitare care au loc în SM. Sub influența prostaglandinelor celulele limfocitare T active ale unui subiect normal cresc până la nivelul unui bolnav de SM. Aspirina care inhibă prostaglandinele, administrată unui bolnav
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în uleiuri reduce această rigiditate membranală. În lipsa uleiurilor din alimentație mielina sintetizată în organism este mai ușor atacată de noxe. Deasemenea, eliminarea acizilor grași nesaturați din structura mielinei o face mai vulnerabilă la atacul imun. Deficitul acestor uleiuri din membrana limfocitelor le face pe acestea mai puțin active față de atacurile virale. Dacă sunt studii multiple care susțin că un regim alimentar sărac în lipide are un rol pozitiv în evoluția SM, nu există studii experimentale și 22 clinice care să demonstreze
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
1. Imunitatea nespecifică este reprezentată de fagocitoză, procesul de digestie a microbilor de către micro- și macrofage. Microfagele sunt reprezentate de leucocite nucleate, neutrofile în special. Macrofagele sunt reprezentate de monocite. Monocitele sangvine au și rolul de a prezenta substanța antigenică limfocitelor, printr-un proces numit „peripolensis“. Ajunse din capilare în țesuturi prin diapedeză, monocitele se transformă în macrofage propriu zise. Acestor categorii de celule li se alătură celulele sistemului reticuloendotelial; celulele kuppfer din ficat, alveolocitele din plămân, macrofagele din peritoneu și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din peritoneu și splină, osteoclastele. Pe suprafața macrofagului există receptori pentru gruparea antigenică, receptori pentru complement [C3 b], receptori pentru gruparea Fc a imunoglobulinelor, pentru procesul de peripolensis, martori denumiți complex major de histocompatibilitate (MCH), prin care antigenul este prezentat limfocitului LT, receptori pentru imunoglobulinele E (ig E). Macrofagul, prin prezentarea antigenului la limfocitele LT sau LB, intervine și în imunitatea specifică. 2. Imunitatea specifică este cea dobândită pe parcursul vieții, odată cu contactul organismului cu antigenii și are drept substrat material limfocitele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]