12,206 matches
-
și același soldat s-ar putea găsi în aceeași clipă în mai multe locuri, efectivul și munițiile n-ar mai fi o problemă, iar dușmanul, speriat de moarte, n-ar mai îndrăzni să miște un deget în timp ce noi am sta liniștiți și ne am vedea de ale noastre. Table, remi, cafeluțe, țuiculițe, îi trece prin minte lui Santinelă, spuneți mai departe, dom’ Regizor, că-mi place de minune. Aș fi maestrul celor mai încîlcite și spectaculoase imagini, lupte ca-n Războiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legături, și inducîndu-ți cunoscuții în eroare, le-ai dat de înțeles că nu doreai nimic ieșit din comun, că nu aveai de gînd să te spetești muncind și nici să te căpătuiești, tot ce doreai era să ai o viață liniștită și fără griji, fără să-ți dai seama că din cauza asta o să ajungi să dai chiar mai mult de bănuit. Prin urmare ai fost nevoit din nou să treci prin tot felul de căprării și controale de doi bani, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legătura între cele două încăperi ale biroului. Doamna Mina nu reușise să adoarmă la loc după ce domnul Președinte se trezise cu noaptea în cap, se îmbrăcase în grabă și părăsise valvîrtej apartamentul fără să-i dea nici o explicație. Să stea liniștită că n-o să i se întîmple nimic, în cel mult două-trei ore va trece pe acasă, o s-o ia cu mașina ca să o ducă undeva la adăpost sigur. Unde? încă se mai gîndește, dar acum nu mai poate sta la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede ca lumina zilei, avem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se gîndise să pună mîna pe telefon, să sune, să fixeze o întîlnire. Se scuză că nu o făcuse mai devreme, că nu avusese curajul să facă pasul ăsta decît atunci cînd totul a-nceput să fie insuportabil. Să stea liniștită, totul era în regulă, începu Angelina s-o încurajeze, mai bine mai tîrziu decît niciodată. Îi era foame, sete? Prefera un loc mai aglomerat sau unul mai retras? își amintiră că braseria Albina de pe strada Academiei e la doi pași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această așteptare. Graba nu Încape În meseria lor. Nici lipsa memoriei și nici lipsa curajului. Virtuozi sau nu, cerșetorii trebuie să aștepte. Uneori resemnați și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni psihologi și societatea ar putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mare. Apoi adăugă: Eu n-am să mă gândesc la tine. E ciudat cât de dureros este să nu te afli împreună cu adevărata ta familie în această perioadă. Nu aveam de făcut nici un comentariu. — Eu am să petrec o zi liniștită cu Antonia, am spus. Anul ăsta rămânem la Londra. Rosemary o să fie la Rembers cu Alexander. — Nu vreau să știu, spuse Georgie. Nu vreau să știu ce faci când nu ești cu mine. Nu e bine să-i dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de vorbă cu noi și să o faci cât se poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți în halul ăsta, Martin? zise Antonia, reușind în sfârșit să se uite la mine. Se oprise din plâns și era mai liniștită acum. Am rămas uluită, continuă ea. Sigur că mai mint și eu câteodată, dar pe tine te consideram atât de sincer. Și credeam că mă iubești atât de mult. Spunând aceste cuvinte, o podidi plânsul din nou și-și acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
palierul din capul scărilor lumina era aprinsă. Am ascultat. Nu se auzeau glasuri. M-am apropiat de ușa salonului și am deschis-o. Focul ardea vesel, dar nu era nimeni acolo. Am aprins luminile. Camera prinse viață sub ochii mei, liniștită și totuși pulsând de o viață a ei proprie, sinistră. Am închis ușa în urma mea și am rămas pe loc un timp. Ceva din Antonia și din Palmer dăinuia încă acolo, ceva ca o umbră înaltă, ceva ce savurasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început, de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-o. Filmul tremură câteva secunde, apoi Își găsi ritmul și continuă să depene povestea unui tânăr din Înalta societate, care se Întorcea În Berlin după ce petrecuse nouă ani În Uniunea Sovietică. — Ce făcut Sascha? Else Oloaga se uita la mine liniștită. Ce făcusem? Același lucru pe care-l făcea și filfizonul de pe ecran. Tot posibilul ca să nu-mi pierd mințile, desigur. Și să mă retrag onorabil. Ce altceva? — Întârziat aproape o oră. Ochii ei oblici sclipeau În lumina proiectorului - oglindind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gâtului. Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de un telefon anonim primit vineri noaptea, poliția a găsit o femeie ucisă În propria casă de pe Otto-Ludwig-Straße. (Pentru cei din afara orașului: aceasta este În partea de vest!) În vârstă de peste treizeci și cinci de ani, necăsătorită, femeia care trăia o viață liniștită nu este cunoscută autorităților. Dar aparențele Înșeală! Încă reticentă, poliția a reușit să găsească indicii care o legau de activități care În alte țări se desfășoară În așa-numita zone rossi, cunoscută și sub numele de „cartier chinezesc“. Geniala Karla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâine dimineața. După aceea am nevoie de somnul meu de frumusețe. Spre surprinderea mea, Îmi Întinse cheia de la camera sa. Și acum, mă scuzi, te rog. Mă așteaptă Molly. Capitolul opsprezece Restul zilei mi-am petrecut-o În locuri publice liniștite și În propriul meu cap turbulent. Nu puteam să uit ce-mi spusese Else. Ce știam eu despre Dora, de fapt? Lăsând la o parte câteva intimități despre durere și adevăr pe care mă gândeam că ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
măcar să termin ceea ce Dora Începuse - să-mi folosesc imaginația nu pentru a-mi proteja propriile dorințe și capricii, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu au cum să se ajute singuri. Dar cum? Timpul trecea În timp ce ascultam bâzâitul liniștit al nopții de vară. Iar când lumina s-a colorat Într-un gri rozaliu și păsările au Început să se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza perdelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e Încă sănătos, poate că În ciuda comportamentului deviant, andrina e Încă În regulă. Mai fă-i o injecție, dar o doză mai mică de data asta. Păstrează restul pentru doctor. Am simțit o pișcătură În braț. Apoi, după un minut liniștit și moale, gândurile Începură să mi se topească În cap. Frica dispăru, corpul se dizolvă și m-am contopit din nou cu o lume plutitoare. Singurul lucru care mă deranja era borcanul care deodată pare să fi fost montat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pacienți existau membrii proeminenți ai societății. Înțelegeam cu siguranță că aceștia erau cetățeni respectabili, care riscau să-și piardă reputația dacă numele lor erau făcute publice. M-am afundat și mai mult În canapea. Timp de câțiva ani, continuă inspectorul liniștit, acești oameni au fost o pradă ușoară pentru Froehlich care percepea comisioane chiar cu mult după ce un copil fusese adoptat. De unde provenea cauza acestui comportament, puteam să ghicesc. Nu? — Ei bine, explică Wickert, răsfoindu-și notițele, Cancelarul Sănătății reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupune că ofițerii de jos sunt aici ca să mă protejeze. Dar acum Îmi dau seama că există și o altă rațiune pentru asta. Fiind Închis aici, n-am cum să mă bag În investigațiile lui Wickert. Manetti poate să tragă liniștită concluzia că eu l-am ucis pe Anton și poate să mă aresteze. Astfel, Wickert poate să rezolve cazul și să scăpe de noi amândoi. Probele sunt puține și nici un juriu din lumea asta nu va... Stai. Tocmai s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu. Avea oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți primi exact ce vă doriți. Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch? Văzând că nu răspund, continuă. — Povestea această nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Wilms a avut un singur vizitator. Dar n-ar avea mai multă logică, dacă persoana care a telefonat s-ar fi aflat deja În apartament atunci când vizitatorul a sunat la ușă? Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patru ani, promite-mi un singur lucru, îndeplinește-i mamei tale această unică dorință și niciodată n-o să-ți mai ceară nimic: când ajungi în Ohio, promite-mi că n-o să urci la volanul unui automobil decapotabil. Ca să pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]